marți, noiembrie 11

Libertate in forma pura

De multe ori e o iluzie, dar totusi exista. Iata mai jos o forma interesanta de libertate - sky-divingul. Mi-as dori sa o si incerc candva. Pana atunci e buna si o fotografie...


Vezi si:
- Orasul in care traim... Cei mai multi dintre noi
- Noul. Ne provoaca sau ne sperie?
.

Citeste mai mult...

luni, noiembrie 10

Ai fost vreodata in minoritate?

Postul de fata e inspirat din voctoria lui Barack Omaba la alegerile din SUA. Despre cum e sa fi minoritar intr-o tara de majoritari. Minoritar din orice punct de vedere, nu neaparat al culorii pielii, precum minoritar sexual, de etnie, de credinta, sau de ce nu de varsta sau preferinte muzicale.

E frustrant sa fii minoritar. Dar si riscant - risti oricand sa-i iei la bataie pe cei care stau la masa bogatilor. Am cunoscut, cand eram mai tanar, un grup de basarabeni. Locuiam cu ei intr-un camin de studenti. Doi dintre ei erau mai cuminti, restul asa cum poate ati avut si voi placerea sa-i cunoasteti - usor violenti.

Ei bine, cand s-a iscat o bataie in camin, astia doi cumintii nu au ratat ocazia sa loveasca un roman care zacea batut pe hol. Doua lovituri cat o jumatate de secol de vrajba anti-romaneasca. Doua lovituri cat un an de frustrari acumulate dinspre romanii care ii considera cetateni de mana a doua. Erau doi basarabeni cuminti, jucau sah si cantau la chitara, care nu s-au dat inapoi de la a-si varsa amarul minoritar.

Viata grea pentru Obama

Ma uit la Obama. Se vede ca n-a avut o viata usoara. Nu are degajarea lui Bush, nici a lui Clinton. E ok, vorbeste frumos, dar o usoara tendinta de retragere parca tot as remarca. Cumpatat in declaratii si-n gesturi, Obama nu-si poate da, deocamdata laoparte trecutul. Nu e usor sa fii urmasul unor oameni care au fost sclavi. Sclavi negri pentru stapani albi. Intr-o tara care a avut Ku-Klux-Klanul, organizatie ale carei ramificatii traiesc si in prezent. Sigur ca trecutul obidit ar trebui sa-l faca pe Obama mai receptiv la problemele oamenilor, mai deschis la nevoi comune. Il vad deci in stare sa rezolve o buna parte din probleme interne ale tarii dar si sa faca pace, asa cum si-a propus, cu arabii sau cu rusii.

Toti suntem intr-un fel minoritari

Am fost cu totii, intr-un fel sau altul minoritari. Daca esti fata si citesti aceste randuri, esti si tu o mica minoritate intr-o lume usor patriarhala. Daca esti baiat, ai fost probabil intr-un cerc de prieteni sau la vreun job in care erai nou, nu cunosteai pe nimeni si te simteai in plus. Asta tot minoritar face din tine, chiar daca pentru o perioada mai scurta de timp.

Nu e confortabila pozitia. Ai face orice sa iesi din ea. Te afecteaza, te apasa, iti modifica trasaturile si comportamentul. Iti poate influenta decizii mai mici sau mai mari, pe termen mediu sau lung. Depinde cat de mult ai fost supus presiunii de a fi o mica sau mare minoritate.

Ungurii si romanii. Eterna poveste

De ce sunt ungurii nostri uniti? De ce isi voteaza in masa candidatii? De ce am avut atatea conflicte cu ei? Pentru ca ei sunt putini, noi suntem multi. Pe noi nu ne prea intereseaza de ei, in timp ce ei au o cultura si o mostenire pe care trebuie sa le duca mai departe. Si nu e usor sa simti ca nu apartii in totalitate unei lumi diferite de a ta. Sa auzi la telvizor o alta limba decat cea pe care o vorbesc in casa parintii tai. Sa ai parte de sicane pe strada pentru ca stalcesti cuvintele.

E valabil si reversul. Nu e de mirare, desi poate anormal, ca atunci cand vizitezi orase din Tinutul Secuiesc sau din Ardeal in general, ungurii care sunt majoritari acolo nu vor sa-ti vorbeasca in romaneste. Nem tudom romano, iti vor spune, chiar daca stiu, in mod evident limba ta.

Am fost, intr-o alta perioada din tinerete la Balvanyos, o statiune din Covasna. Sunt multe bai cu apa minerala acolo, substanta care izvoraste libera din pamant. Ei bine, multi unguri, evident, acolo. Numai unguri. De cate ori ne auzeau ca vorbim romaneste aveau grija fie sa nu ne raspunda, fie chiar sa ne stropeasca cu apa. Sigur e amuzant, dar simptomatic pentru o stare de spirit. Cu toate astea romanii si ungurii se cam inteleg in locurile alea, doar ca ceva tot arde mocnit, un spirit razboinic gata sa se dezlantuie impotriva celui care nu respecta regulile.

Political correctness-ul

La fel se poate vorbi si despre tigani, homosexuali, femei, oamenii inalti, cei mici, grasi sau alte minoritati. Mai marii zilelor noastre s-au gandint intens la aceste aspecte iar tendinta este de a face dreptate din ce in ce mai mult in randul minoritatilor. In Statele Unite, exista de mult conceptul de political correctness. Adica e incorect politic sa faci o groaza de lucruri, intre care cu precadere sa nedreptatesti minoritatile. Negrilor nu mai ai voie, de exemplu, sa le spui negri, ci afro-americani. Se ajunge de multe ori la extrem, astfel incat, in virtutea unor astfel de drepturi, minoritarii ajung sa faca legea. Si in Europa exista o tendinta similara... Tineti minte ce mandri eram. Minoritatile au reprezentat un capitol aparte in negocierile de aderare cu Uniunea Europeana iar noi stateam destul de bine, spre deosebire de unii vecini de-ai nostri.

Ar mai fi de spus totusi ca asta cu minoritatea este o trasatura specifica oamenilor. In regnul animal, minoritatile nu prea au cuvinte de spus. Mai mult de atat isi dau pur si simplu duhul. Mor. Pentru ca acolo exista o lege a junglei, sau a evolutiei, daca vreti, in care doar cel mai puternic supravietuieste.

Poate nici n-ar trebui sa existe minoritari nici in regnul uman. Cu toate astea, omul are nevoie sa se asocieze, este o fiinta sociala. Iar ramasitele acestor asocieri si apartenente sunt tocmai minoritatile de astazi.

Nu sunt eu mare. Ei sunt mici

Ideea e ca minoritatea este o stare de spirit neconfortabila. Te intareste ca grup, te solidarizeaza, simti poate mai bine ca majoritarul ca apartii la ceva. Cu toate astea frustrarea este evidenta, iar daca majoritarul nu doreste sa-ti arunce cateva firimituri, frustrarea se acutizeaza. Dar, pentru ca suntem o civilizatie destul de avansata, noi oamenii zilelor noastre, trebuie sa ne intelegem cumva. Fereasca insa sfantul ca minoritarul sa se trezeasca peste noapte majoritar... E de salutat, in aceste conditii atitudinea celui mai intalt om din lume. Intrebat cum se simte printre "pigmei", el a raspuns ca nu e el foarte inalt. Ceilalti sunt foarte mici...

Citeste si:
- Omul care uita de unde a plecat
- Occidentalul. De la idiotenie la fericire
- Sunt 6,7 miliarde de lumi. Nu mai mult

Ti-a placut? Aboneaza-te la RSS

Citeste mai mult...

duminică, noiembrie 9

Oamenii inca se iubesc in parcuri

Pasii mi-au fost dusi zilele trecute in parcul Herastrau. Am zabovit mai mult de o ora acolo, asa ca am putut admira in liniste privelistea si viata efectiva a locului. Sunt un pic surprins de cate se pot intampla doar intr-o ora pe multele alei, de unde si o prima concluzie: parcurile au o viata a lor, iar Herastraul nu face exceptie.

Freamatul vietii nu m-a prea lasat in ultima perioada sa mai pierde vremea in parc. Ultimele dati de care-mi aminest au avut un scop precis, cel mai frecvent - bautul de suc. Si cel mai des in Cismigiu.

Acum am ajuns in Herastrau pe la orele 16. Soarele inca incalzea domol orasul iar frunzele cadeau in voie, cum fac ele de obicei in mijlocul toamnei. Zgomotul traficului se auzea difuz iar lacul trona impasibil zona. M-am asezat pe o banca iar specacolul a inceput imediat.

In genunchi in fata ei...

Oamenii treceau prin fata mea, ca manechinele pe un podium de prezentare. Tineri, batrani, oameni intre doua varste. Grupuri de femei si de baieti. Langa mine, doi batranei pierdeau la randul lor vremea. El citea un ziar, ea privea in gol. Mai incolo prima surpriza: un tanar tocmai s-a asezat in genunchi in fata celei care probabil, spera el, va fi iubita lui.

Nu cred ca a cerut-o in casatorie - pareau prea tineri iar eu destul de departe pentru a-i auzi - dar ceva-ceva voia de la ea, care se uita impasibila la el. L-a ridicat intr-un final, moment in care si eu am incetat sa-i privesc. O fi obtinut?

Imediat si-a facut aparitia, pe alee, o tigancusa cu un papagal si cu biletele norocoase. A simtit ea ca oamenii parcurilor vor vrea sa-si stie viitorul. N-a avut insa succes, spre disperarea papagalului care a ratat ocazia sa-si dezmorteasca ciocul.

O alta pereche de indragostiti isi face aparitia. Se aseaza vis-a-vis de banca mea. Ea in fund, el cu capul in poala ei. Au inceput sa se giugiuleasca, de ziceai ca atunci se sfarseste lumea. E bine sa fii asa tanar, mi-am spus, care nici eu nu am fost chiar un strain al parcurilor, daca intelegeti ce vreau sa spun.

Babele gurese

A doua surpriza a serii a venit de la un grup de babe, ca altfel nu le pot spune. S-au asezat undeva tot in fata mea, dar usor lateral. Pe ele le puteam auzi. Faceau o galagie infernala, mai ceva ca vrabiile care se cearta pentru un bob de grau. Una dintre ele era mai guresa. Acapara atentia celorlalte si avea multe de spus. Prostii de baba, in majoritate, despre unii tineri care nu stiu sa-si aranjeze perdelele prin casa, despre muraturile pe care nu a apucat sa le puna si pensia care niciodata nu e suficienta. Era totusi aranjata din cap pana in picioare, vopsita, machiata... cum ii sta bine unei babe.

Alti doi tineri isi fac aparitia. Ma, dar se plimba tinerii prin parcuri, imi zic. Se tin de mana si se privesc din cand in cand gales. Uite ca se si saruta... asa in mers... isi permit, sunt tineri :) Viata mai are totusi rabdare cu ei. Uite ca tinerii vin si se iubesc aici. Foarte bine!

Cel mai bun prieten al omului, la datorie

Sigur ca nu au lipsit de la intalnirea cu mine nici biciclistii, nici roller-ii nici stapanii de caini. Insa, pentru ca tot eram in Bucuresti, nu aveau cum sa nu apara si doi caini vagabonzi. Au simtit ca vreau sa le fac o fotografie asa ca au venit mai aproape. Au pozat impecabil, ca adevarate vedete ale orasului ce sunt.

Soarele deja aproape ca se mai vedea iar seara punea stapanire pe alei. E momentul sa plec. O sa mai revin insa in parcul in care oamenii mai au timp sa se iubeasca.

Citeste si:
- Viata nu e cum e. E cum te simti
- Carmen si Emil. Se poate si discret
- Bucuresteanul. Un roman ingamfat?

Aboneaza-te la RSS

Citeste mai mult...

sâmbătă, noiembrie 8

Zapata e de vina pentru criza financiara

Citeam un articol zilele astea despre cat de vinovat e Zapata, portarul Stelei de infrangerea cu Lyonul. Toate tunurile sunt pe el. Mai marii din fotbal, greii, il blameaza pentru "eroarea catastrofala" de la primul gol al meciului din Franta. "E inconstant", "daca nu ar fi gresit, alta ar fi fost desfasuarea meciului", "nu e un portar de Champions League". Sunt doar cateva dintre parerile pe care le-am citit de la mari specialisti in tehnica si tactica fotbalului, precum Mitica Dragomir, Adrian Ilie, Becali, Piturca si altii.

Pare ca si mancat bietul portar, care a avut evolutii admirabile in scurta lui cariera la Steaua. Asta, la numai cateva saptamani dupa ce aceleasi voci si altele spuneau ca goal-keeper-ul stelist este portarul de care echipa avea nevoie, nici nu se compara cu Carlos, un jucator ca asta da incredere formatiei si alte laude pe care vi le puteti inchipui si voi. A, era comparat cu Petr Cech, celebrul portar al lui Chelsea.

Nici dracu nu-l mai scoate acum pe Zapata din coltii sacalilor. Le trebuie un vinovat pentru propria neputinta. Pentru a-si pastra scaunele, pentru ca publicul sa mai inghita o galusca si sa aiba ce rumega. Bai, dar chiar Zapata? Omul care a scos la mingi din fata portii Stelei si care a acoperit toate gafele din defensiva de multe ori depasita de viteza jocului si a adversarilor mult mai buni si motivati? Si chiar intr-un meci cu Lyonul v-ati gasit sa va luati de el?? Adica Lyonul care e o echipa ce poate aspira la titlul european pe buna dreptate? Puteati voi sa bateti echipa asta daca nu lua Zapata golul ala? Si si la ei acasa? Nu mai continuu cu intrebarile ca sunt inutile.

Remarc insa grotescul situatiei, in care e cel mai simplu sa te iei de omul fara aparare. De cel care isi vede de joc si te salveaza din multe, multe alte situatii in care, daca nu ar fi fost el, rezultatele ar fi fost diferite. Mentalitatea romaneasca isi spune cuvantul: nu construim nimic, nu ne intereseaza strategii pe termen lung, nici macar mediu. Ne intereseaza conjunctura si propria piele. Bine, pe toti ne intereseaza asta, dar parca unii mai avem si decenta de a nu le pune in spate altora insuccesele noastre. Sau parca asa ar trebui sa fie.

Sacalii astia sunt peste tot. Asa ajungi mare in tara asta a ultimilor ani. S-a dat drumul tot mai tare la robinetul cu marlanie si cu legea junglei. Nu stiu cum evolueaza civilizatia asta, dar parca ar trebui sa fie in sens invers, nu? :)) Politicul are contributie foarte clara in treaba asta. Despre subiectul asta voi reveni negresit cat de curand. Meritocratia? Asta e o chestie pe care nu o gasesti decat in manuale. In viata reala e cu totul altfel. In viata reala nu m-ar mira sa aflu ca Zapata e de vina pentru criza financiara mondiala, ca l-a impuscat pe Kennedy si ca a avut partea lui de responsabilitate la caderea turnurilor gemene. Caci pentru declinul Stelei am stabilit deja ca este foarte vinovat :)

Citeste si:
- Fotbalistul roman si mentalitatea de loser
- Ce spun reclamele despre noi

Aboneaza-te la RSS

Citeste mai mult...

vineri, noiembrie 7

Nu avem toti acelasi noroc in viata

Citeste si:
- Si eu era sa fiu furat in Romania
- Despre bloggeri numai de bine. Sau nu?

.

Citeste mai mult...

  © Blogger template 'Totally Lost' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP