Se afișează postările cu eticheta realitate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta realitate. Afișați toate postările

miercuri, noiembrie 19

Barbatii romani - niste papagali

Femeile ne spun porci... smecherii - colarari. Eu cred ca suntem niste papagali cu toti, fie ca ne place sau nu. Nu ma exclud nici eu din categoria asta, oricat de mult as vrea. Insa, ma vad nevoit sa fac abstractie de mine, pentru ca voi povesti pe scurt, in ceea ce urmeaza, ce mai vad prin locurile prin care umblu, locuri in care nu am mereu o oglinda la mine.

Deci ce vad? Pai vad in autobuz tot felul de ratati, jerpeliti dar cu pretentii. Chiar astazi, la doi tinerei in tramvai le curgeau balele dupa una care a urcat la o statie dupa ei. I-au si adresat o replica mai putin ortodoxa, dupa care si-au spus unul altuia ca lor "le plac gagicile funky".

Preocupari puerile

Apoi, prin locurile de munca prin care am umblat, am intalnit tot felul de oameni cu preocupari care mai de care mai puerile. De la fotbal, la jocuri pe calculator, pana la masini, evident, si telefoane mobile, toate
tradeaza, parerea mea, o mentalitate pe masura. Foarte putini sunt cei cu care am in ultimii ani o discutie normala, despre un subiect casual, dar pe care sa-l sustinem amandoi, sau toti cei implicati in conversatie.

Nu stiu ce e cu barbatul roman... Tineri fara nicio perspectiva, traind o viata din inertie, mergand cu valul... oameni de peste 35 de ani, in mare parte efeminati si marcati de majoritatea experientelor prin care trec, barbati maturi de 50 si ceva de ani, amenintati de spectrul somajului, al concedierii sau al dificultatii gasirii unui loc de munca. Si mai sunt batranii, vai de mama lor, la finalul unei vieti marcate de zeci de ani de comunism, din care au iesit si in care au dificultati in a se adapta. Ne indreptam spre matriarhat?? Hehe, asta e prea complexa...

Copiii? Astia micii care vin din urma? Pai ei sa mai fie salvarea, caci par destul de destupati si isteti. Mult mai isteti ca noi astia care ne dam cat de cat maturi. Problema e ca or sa aiba un viitor ciudat si greu predictibil, lipsit de valori solide, ca cele pe care noi astialalti putem spune ca le-am mai avut. Adica vor avea o lume marcata de online, de lipsa cartilor, de munca multa si tot mai putina socializare veritabila.

Prea timizi sau prea... cocalari

Dar sa revenim la barbatii nostri. Romanasii care fac slalom prin tranzitia asta care nu se mai termina, sau se va termina cand va fi usor prea tarziu... Pai cei pe care ii cunosc eu sunt ori prea timizi ori prea prosti de tupeisti ce sunt. Nu e bine ce se intampla. Ma uit si la fetele astea... Cum se mai aranjeaza ele, cum se machiaza si sunt mai mereu ca scoase din cutie. Asteptand un Fat-Frumos care mereu intarzie sa apara. Sau cand apare, ba are sabia ruginita, ba imparatul i-a lasat averea fratelui mai mic, ba are calul pojar si cate si mai cate.

Occidentalul? Pai occidentalul are cultul masculinitatii ca si cutuma obligatorie a societatii. Manierat, frumos imbracat, civilizat, este o iluzie pentru romanasii nostri. Am fost la un moment dat in Italia. Eram la metrou si aveam impresia ca sunt inconjurat de turisti tot timpul. Imbracati in haine elegante si frumos colorate, strainii dadeau impresia de vacanta perpetua. Cand am vazut pete cenusii de culoare in peisaj, mi s-a spus "este fie roman, fie albanez". La noi en-gros-urile sunt la putere. Sunt si mai ieftine dar aduc si haine in majoritate proaste. Totusi, daca te chinui un pic, se mai poate face o selectie. Dar cine se chinuie.

E o mandrie nationala sa ai ceva cu sclipici pe tine, ori foarte strident, ori celebrul negru - de la pantaloni pana la geaca. Cu cat mai negre, cu atat mai bine. Daca nu ma credeti, dati o raia prin piete, prin metrouri, prin oras sau pe cocalari.com...

Stramosii si sperantele

Bunicii nostri nu erau asa. Stiu sigur. Am vazut si poze si i-am si cunoscut. Romani adevarati, mandri si barbatosi. Cand ieseau la dans la hora, nici pasarea nu mai canta, nici iarba nu mai crestea. Toate se opreau sa-i vada cum joaca. Acum... Dumnezeu cu mila... Dar lasa ca iesim noi din criza economica, ne ridicam noi de jos si le-aratam lor... :)

Sigur ca mai sunt si exceptii... Suficiente dar nu stiu daca datatoare, deocamdata, de speranta... Evident ca tu, cel care citesti aceste randuri, nu te incadrezi in profilul asta. Cei descrisi mai sus nu se prea omoara cu astfel de bloguri, ca cel de fata... deci stai linistit, nu e vorba de tine... Si sigur ca mai este cate un intelectual, director de firma sau angajat in multinationala... dar unde-s astia?? Evident ca nu-i cunosc pe toti, dar parca nici la televizor nu-i prea vad... Dar sunt, trebuie sa existe... N-o sa-mi pierd speranta chiar acum... :)

Citeste si:
- Barbatul. Prostul de serviciu al femeii?
- Cum sa supravietuiesti in Romania
- Bucuresteanul - un roman ingamfat?

Ti-a placut? Aboneaza-te la RSS

Citeste mai mult...

miercuri, noiembrie 5

Sunt 6,7 miliarde de lumi. Nu mai mult

The world as we know it. Lumea, asa cum o stim... O expresie la moda in filmele SF americane. Doar ca postul asta nu este unul de science fiction, ci despre o realitate pe care multi n-o cunoastem sau nici macar nu ne-a trecut prin cap. Exista o singura problema: lumea, asa cum o stim noi este una singura. Valabila doar pentru mine. Pentru tine, care citesti randurile astea este f. putin valabila, spre deloc. Tu ai lumea ta, realitatile tale, problemele tale felul propriu de a te raporta la ele. E cazul si al vecinului tau, ca de altfel al fiecaruia din cei 6,7 miliarde de oameni care populeaza in prezent planetuta noastra.

"O, prietene, cum este albastrul tau?" O intrebare deloc intamplatoare, lansata de Nichita Stanescu in poezia Enghidu. Am eu vreo certitudine ca felul in care eu percep culoarea albastra este acelasi ca si al tau? Culorile sunt doar o conventie, un nume pe care noi l-am dat unor impulsuri vizuale venite din lumea exterioara. Stii si tu povestea cu culorile... care nu exista, ci doar creierul fiecaruia din noi care le interpreteaza si le da sens in functie de felul in care se reflecta lumina in ele...

N-ai fost in capul meu

Am fost eu in capul tau sa stiu cum interpreteaza creierul tau reflexiile? Nu si nu voi fi niciodata. Ideea este insa alta: lumea e o chestie subiectiva. Pare reala, este reala, dar este reala atata timp cat ea conteaza pentru fiecare. Mai dai vreo ceapa degerata pe lumea si problemele mele atata vreme cat te simti naspa? Nu. Daca nu sunt tatal tau, mama ta, vreun copil sau sora n-o sa-ti pese de lumea mea. Sau prea putin. Pentru tine, pentru fiecare, conteaza cel mai mult lumea lui.

Sigur ca exista altruism, bunatate si alte alea... exista. Doar ca cel care le practica trebuie sa si aiba chef pentru ele.

Generatii deci preocupari diferite

Dupa acelasi principiu, tot ce il preocupa pe un batran este sa-i vina pensia la timp, sa fie cat mai putin bolnav si sa-si stie copii in siguranta. Pentru el blogurile nu exista, cum nu exista nici internetul. La fel, un tanar. Habar n-are ca pensiile sunt mici, nu-i pasa de incalzirea globala sau de criza financiara. Cata vreme Steaua castiga, shaormeriile sunt deschise pana noaptea tarziu, gagicile sunt cat de cat atrase de el iar babacii ii livreaza bani saptamanal, viata e buna.

Chiar si doi buni prieteni au viziuni si aspiratii diferite, asa ca ce sa mai vorbim de conflictul dintre generatii. Lumea, asadar, e asa cum o vede fiecare. Si cum toti suntem diferiti si lumile noastre sunt ale naibii de diferite.

Chestie de perspectiva...

Ok, veti spune. Cu toate astea ne intelegem, chiar daca avem lumi asa diferite. Pai da, ne intelegem... mai avem si scopuri si interese comune, mai si comunicam... suntem o populatie civilizata... acum si civilizatia asta e relativa, parerea mea... adica o alta teorie de-a mea e ca suntem niste anumalute dresate care se comporta frumos, dar la o adica putem sa punem mana si pe o bata. E de discutat pe tema asta... cu siguranta intr-un alt post.

Anyway... lumea asa cum o stim este intr-adevar lumea asa cum o stim. Cum o stie fiecare... E ca faza cu Google Maps. Vazuta de sus, pare un glob... insa de jos, de la nivelul solului, adica al fiecarui individ nu e nici pe departe un glob... Nici nu e de mirare ca astia au crezut in Antichitate ca Pamantul e o chestie plata care nu se mai termina...

Citeste si:
- Viata nu e cum e. E cum te simti
- Noul. Ne provoaca sau ne sperie?
- Ce spun reclamele despre noi?

Ti-a placut articolul? Aboneaza-te la RSS

Citeste mai mult...

vineri, octombrie 17

Viata nu e cum e. E cum te simti

Te simti bine, viata e frumoasa. Te doare capul, viata e un cosmar. Asta e crudul adevar pe care il descoperim dar nu-l constientizam in fiecare zi. Chestia si mai tare e atunci cand vorbim despre aceleasi intamplari, aceleasi evenimente, aceleasi lucruri, vazute, cum spuneam in ipostaze diferite.

Vom vedea, in cele ce urmeaza, cum putem manipula realitatea si cum o zi proasta se poate transforma macar intr-una medie, ca sa nu zic superba.

Am constatat de multe ori ca, daca ai o abordare pozitiva si gandesti lucrurile care trebuie, astea se pot intoarce in folosul tau. Daca ii zambesti omului cu care vorbesti, el percepe treburile astea, constient sau mai ales inconstient. De-aia unii au mai mult succes decat noi, pentru ca sunt setati sa ia viata mai la misto, sa gandeasca mai pozitiv, sa nu se preocupe atat de mult de lucrurile si intamplarile prin care trec.

The Secret

Prin mediile mai ezoterice si usor oculte circula un film video care se numeste "The Secret". Curentul asta are si un site de internet. Cei interesati il pot gasi AICI. Se spune acolo ca orice om are puterea si capacitatea de a transforma slabiciunile si durerea in putere, pace, sanatate si abundenta.

Pe scurt asta se spune, ca ii poti cere Universului sa lucreze pentru tine. Si Universul asta face - prin procese necunoscute de muritorii de rand concureaza la realizarea dorintelor tale. Cu alte cuvinte, daca gandesti ce si cum trebuie, lucrurile vor merge mai bine pentru tine.


Acum daca credeti in teoria asta, e treaba fiecaruia. Dincolo de asta, ceva adevar exista. Lasand deoparte ezotericul, revenim la cele scrise cu cateva paragrafe mai devreme, ca bunul se intoarce in sprijinul tau.

Gandeste pozitiv

Ideea este oricum sa gandesti pozitiv si sa nu pui la suflet mizeriile de zi cu zi. Daca faci asta, jumatate din treaba e rezolvata. Am ajuns la concluzia asta dupa ce am mers recent cu tramvaiul si am constatat ca, o piata pe langa care am mai trecut, este mult mai frumoasa. Avea parca mai multe mere, erau mai rosii, mai mari si mai stralucitoare. Parca nu era nici atat de multa mizerie. M-am intrebat de ce e asa, ca au fost momente cand m-a si "enervat". Pai era frumoasa pentru ca ma simteam mai special, imi mersese ceva mai bine in ziua respectiva. Ce chestie, mi-am zis, e aceeasi piata pe care o vedeam oarecum diferit.


Deci asta e ideea. Tot ce ni se intampla este destul de subiectiv. Trecem evenimentele prin filtrele proprii, care pot si ele sa difere in functie de umorile si dispozitia fiecaruia. Trebuie si un pic de munca pentru a te manipula sa gandesti mai pozitiv si astfel sa ai o zi mult mai buna. Ceea ce iti si doresc.

Citeste si:
- Romanii din strainatate - inraiti si debusolati
- Omul care uita de unde a plecat
- Noul. Ne provoaca sau ne sperie?

Citeste mai mult...

  © Blogger template 'Totally Lost' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP