Se afișează postările cu eticheta romania. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta romania. Afișați toate postările

duminică, ianuarie 18

Patriotismul, inocenta si omul modern

Postul de fata este inspirat de vestea ca Grigore Vieru nu mai e printre noi. Nu o sa vorbesc totusi despre moartea poetului, Dumnezeu sa-l ierte, care si-a dorit enorm unirea Romaniei cu Republica Moldova. O sa vorbesc despre genul de sentimente pe care le nutrea Vieru si altele similare care inca ii mai incearca pe unii... Dar parca totusi din ce in ce mai putini.

Pana acum cativa ani pot spune ca-mi iubeam tara. Aveam polemici pe tema asta cu prietenii care tineau cu Anglia cand mai jucau ai nostri vreun meci de fotbal. Cum e posibil sa te bucuri cand rateaza ai tai si sa ii injuri cand marcheaza un gol? Asta ma intrebam si-l intrebam pe amicul meu. Ei uite ca era posibil.

Anii au trecut si pot spune ca acum imi este cam indiferenta si mie tara asta. Nu as pleca din ea totusi asa usor, dar experientele si cunostintele acumulate m-au facut sa nu ma mai intereseze de statul asta de doi lei. Stat care nu face decat sa-ti ia cu doua maini ce abia iti da cu una... Nu trec prin nicio situatie disperata, chiar dimpotriva, dar asta nu ma face mai putin alert, atent si receptiv la ce se intampla in jurul meu.

De ce sa-mi iubesc tara?

De ce naiba as iubi un stat pe care il doare la pistol de copiii pe care i-as putea avea, de profesorii copiilor pe care i-as putea avea, de parintii copiilor pe care i-as putea avea, de bunicii copiilor pe care i-as putea avea si de multe alte lucruri pe care le-as putea avea. Nu ca-mi pun io mari sperante in stat, intr-o societate capitalista... Dar atunci sa nu-mi ceara sa-l iubesc si sa vibrez la imnul national cantat de ziua Romaniei. Bine, eu inca mai vibrez asa usor, dar moca :)

Inocenta omului modern

Ma mai uit pe bloguri in stanga si-n dreapta si constat cu nostalgie ce mai scriu fatucile. Despre ploaia care cade incet de sus in jos, despre cum nu e bine sa stai pe margine si sa nu te implici (asta pe un blog plin cu inimioare) sau alte aberatii copiate de prin ziare. (Offtopic: apropos de ziare, cum sa nu moara ziarele, chiar si alea online, cand lumea citeste tot mai multe bloguri, bloguri care au ca sursa MAJORA de inspiratie tocmai ziarele:)

Asa, sa revenim la ale noastre Deci societatea moderna, tot mai influentata de cultura urbana, ma face pe mine si pe tine si pe altii ca noi sa nu mai prea avem nici in clin nici in maneca cu simbolurile si valorile pe care ar trebui sa le aiba in vitrina. Mai are rost sa-ti spun de americanii care sunt nebuni dupa steagul lor si care se ridica in picioare cu mana la inima de cate ori isi aud imnul?

Pe Grigore Vieru cu patriotismul lui il vad acum ca pe un idilic, un utopic si neadaptat. Usor anacronic si ramas in urma. Il stimez totusi pentru ce a fost, ca a crezut pana la ultima suflare in idealurile lui. Erau tot mai putini cei ca el. Ca ai nostri au acum cu totul alte probleme decat unirea cu Moldova, iar moldovenii de dincolo la fel. Si poate pe buna dreptate.

Doza de soc pentru romanul modern

Romanului modern (adica al zilelor noastre) trebuie acum sa-i dai ceva la schimb daca vrei sa puna botul la imnul tau national si la insemnele statului tau. Nu poti sa-i bagi religia cu forta pe gat in scoli si sa te astepti sa creada in Dumnezeu. Nu poti sa chiulesti si sa dormi la sedinte daca vrei sa-ti respecte institutia de baza a democratiei - Parlamentul.

Societatea romaneasca face orice dar nu sta pe loc. De-aia nu ne asemanam nici cu Germania, nici cu Italia, nici cu Statele Unite. Occidentalii au ajuns pe un varf al lor, le este ok si isi permit sa aiba de-acum o evolutie mai lenta. Isi permit chiar si luxul de a-si iubi tara si de a se ridica in picioare cand isi aud imnul.

La noi situatia e inca nasoala, nu ne-am gasit identitatea si nici echilibrul. Suntem intr-un freamat continuu, cautam, vrem, incercam, testam si in definitiv evoluam. Si mai e muuult pana departe. De-aia constiinta nationala, mandria de a fi romani, iubirea de neam si tara au luat locul altor sentimente mai "imediate". Gen iubirea de ban, iubirea de show, de scandal. Pentru a atrage astazi atentia romanului, pentru a te baga in seama, stimulul pe care trebuie sa i-l oferi trebuie sa aiba o doza de soc.

Inocenta si realismul, fete ale realitatii

In titlul postului mai vorbeam de inocenta. Asta e o alta fateta a realitatii. Caci exista inca si inocenta destula in Romania. Insa inocenta nu are nimic de-a face nici cu patriotismul dar nici cu cealalta fateta a situatiei - adica cu realitatea aia imediata. Reprezentarea grafica sta in felul urmator:

Patriotism <-- Realitate --> Inocenta

Suntem inocenti, necontaminati de experientele cotidiene, ne vedem de lumea noastra asa cum e, si sa fim noi sanatosi. Cam schizofrenica societatea asa cum e ea, daca ai inteles exact ce-am tot spus pana aici. Caci vesticii macar sunt toti naivi, spalati pe creier si fericiti. Ma rog...

Un lider puternic e solutia

Ce e de facut? Pai asa cum se prezinta lucrurile acum, nu prea e mare lucru de facut. Adica ar fi dar doar cu o interventie externa, parerea mea. Lucrurile nu se vor drege de la sine in veci sau oricum nu curand. Suntem ca orice alta populatie, o masa. O masa urmeaza, tacuta si inconstienta, tendintele. Un lider puternic poate rezolva si servi drept exemplu. Deocamdata eu nu-l vad. Dar nu le stiu nici eu pe toate iar speranta moare ultima...

Optimismul de final acum. Pai lucrurile pe care le-am scris aici le vezi doar daca vrei sa le vezi. Este o viziune exprimata la nivel macro. Oamenii traiesc insa in micro, asa ca pot si sa nu-si bata capul cu probleme din astea. Ceea ce-ti recomand si tie. Ca pana sa te preocupi de sentimente nationale si dragoste de tara, trebuie sa-ti platesti facturile. Cum reusesti, tu stii mai bine. Dar daca reusesti, evident dracul nu e asa de negru :)

Aboneaza-te la RSS
Click! Adauga acest blog la Favorite


Vezi si:
- Cum sa supravietuiesti in Romania?
- Am gasit solutia pentru Romania
.

Citeste mai mult...

miercuri, noiembrie 19

Barbatii romani - niste papagali

Femeile ne spun porci... smecherii - colarari. Eu cred ca suntem niste papagali cu toti, fie ca ne place sau nu. Nu ma exclud nici eu din categoria asta, oricat de mult as vrea. Insa, ma vad nevoit sa fac abstractie de mine, pentru ca voi povesti pe scurt, in ceea ce urmeaza, ce mai vad prin locurile prin care umblu, locuri in care nu am mereu o oglinda la mine.

Deci ce vad? Pai vad in autobuz tot felul de ratati, jerpeliti dar cu pretentii. Chiar astazi, la doi tinerei in tramvai le curgeau balele dupa una care a urcat la o statie dupa ei. I-au si adresat o replica mai putin ortodoxa, dupa care si-au spus unul altuia ca lor "le plac gagicile funky".

Preocupari puerile

Apoi, prin locurile de munca prin care am umblat, am intalnit tot felul de oameni cu preocupari care mai de care mai puerile. De la fotbal, la jocuri pe calculator, pana la masini, evident, si telefoane mobile, toate
tradeaza, parerea mea, o mentalitate pe masura. Foarte putini sunt cei cu care am in ultimii ani o discutie normala, despre un subiect casual, dar pe care sa-l sustinem amandoi, sau toti cei implicati in conversatie.

Nu stiu ce e cu barbatul roman... Tineri fara nicio perspectiva, traind o viata din inertie, mergand cu valul... oameni de peste 35 de ani, in mare parte efeminati si marcati de majoritatea experientelor prin care trec, barbati maturi de 50 si ceva de ani, amenintati de spectrul somajului, al concedierii sau al dificultatii gasirii unui loc de munca. Si mai sunt batranii, vai de mama lor, la finalul unei vieti marcate de zeci de ani de comunism, din care au iesit si in care au dificultati in a se adapta. Ne indreptam spre matriarhat?? Hehe, asta e prea complexa...

Copiii? Astia micii care vin din urma? Pai ei sa mai fie salvarea, caci par destul de destupati si isteti. Mult mai isteti ca noi astia care ne dam cat de cat maturi. Problema e ca or sa aiba un viitor ciudat si greu predictibil, lipsit de valori solide, ca cele pe care noi astialalti putem spune ca le-am mai avut. Adica vor avea o lume marcata de online, de lipsa cartilor, de munca multa si tot mai putina socializare veritabila.

Prea timizi sau prea... cocalari

Dar sa revenim la barbatii nostri. Romanasii care fac slalom prin tranzitia asta care nu se mai termina, sau se va termina cand va fi usor prea tarziu... Pai cei pe care ii cunosc eu sunt ori prea timizi ori prea prosti de tupeisti ce sunt. Nu e bine ce se intampla. Ma uit si la fetele astea... Cum se mai aranjeaza ele, cum se machiaza si sunt mai mereu ca scoase din cutie. Asteptand un Fat-Frumos care mereu intarzie sa apara. Sau cand apare, ba are sabia ruginita, ba imparatul i-a lasat averea fratelui mai mic, ba are calul pojar si cate si mai cate.

Occidentalul? Pai occidentalul are cultul masculinitatii ca si cutuma obligatorie a societatii. Manierat, frumos imbracat, civilizat, este o iluzie pentru romanasii nostri. Am fost la un moment dat in Italia. Eram la metrou si aveam impresia ca sunt inconjurat de turisti tot timpul. Imbracati in haine elegante si frumos colorate, strainii dadeau impresia de vacanta perpetua. Cand am vazut pete cenusii de culoare in peisaj, mi s-a spus "este fie roman, fie albanez". La noi en-gros-urile sunt la putere. Sunt si mai ieftine dar aduc si haine in majoritate proaste. Totusi, daca te chinui un pic, se mai poate face o selectie. Dar cine se chinuie.

E o mandrie nationala sa ai ceva cu sclipici pe tine, ori foarte strident, ori celebrul negru - de la pantaloni pana la geaca. Cu cat mai negre, cu atat mai bine. Daca nu ma credeti, dati o raia prin piete, prin metrouri, prin oras sau pe cocalari.com...

Stramosii si sperantele

Bunicii nostri nu erau asa. Stiu sigur. Am vazut si poze si i-am si cunoscut. Romani adevarati, mandri si barbatosi. Cand ieseau la dans la hora, nici pasarea nu mai canta, nici iarba nu mai crestea. Toate se opreau sa-i vada cum joaca. Acum... Dumnezeu cu mila... Dar lasa ca iesim noi din criza economica, ne ridicam noi de jos si le-aratam lor... :)

Sigur ca mai sunt si exceptii... Suficiente dar nu stiu daca datatoare, deocamdata, de speranta... Evident ca tu, cel care citesti aceste randuri, nu te incadrezi in profilul asta. Cei descrisi mai sus nu se prea omoara cu astfel de bloguri, ca cel de fata... deci stai linistit, nu e vorba de tine... Si sigur ca mai este cate un intelectual, director de firma sau angajat in multinationala... dar unde-s astia?? Evident ca nu-i cunosc pe toti, dar parca nici la televizor nu-i prea vad... Dar sunt, trebuie sa existe... N-o sa-mi pierd speranta chiar acum... :)

Citeste si:
- Barbatul. Prostul de serviciu al femeii?
- Cum sa supravietuiesti in Romania
- Bucuresteanul - un roman ingamfat?

Ti-a placut? Aboneaza-te la RSS

Citeste mai mult...

luni, noiembrie 17

Stat sau privat? Unde sa lucrezi in Romania?

Statul si privatul au avantajele lor incontestabile. Sunt recomandabile insa fiecare, oamenilor cu un anumit tip de structura interioara si exterioara. In unele cazuri, cei care lucraza intr-unul din medii au oaresce dificultati in a se adapta in celalalt. Postul de fata se doreste un fel de continuare a unuia anterior, pe care l-am numit simbolic "Capitalismul de azi = mai multe comunismuri".

A lucra la statul sau in privatul romanesti este aparent acelasi lucru - o reflectare a societatii romanesti. Sigur ca exista diferente fundamentale in privinta tipului de job pe care il prestezi in ambele situatii. Fundamental insa, diferentele sunt, in cele mai multe cazuri, considerabile.

Mostenirea statului

Exista cutuma, justificata, ca sistemul public romanesc este intr-un fel mostenirea sistemului centralizat, etatizat, comunist. Adevarul este ca o parte importanta din structura organizationala si infrastructura sistemului public de astazi provine din scheletul vechilor mastodonti de stat din perioada de dinainte de '89. Doar la stat mai intalnesti relicve umane, mastodonti uitati de vreme si in pragul pensionarii, care profita de un viciu al sistemului si isi asteapta pensia linistiti, fara a mai face ceva productiv pentru societate.

Multe din cladirile institutiilor publice ale vremurilor noastre iti amintesc atat la exterior, cat mai ales in interior, de vremuri demult apuse. Mobilier invechit, pereti nezugraviti, lifturi antice, portari plictisiti si asa mai departe. E de-ajuns sa le treci pragul si vei face o imersie brusca de cel putin 20 de ani in istoria contemporana. Si suntem inca la suprafata...

Organizarea muncii este in multe cazuri aceeasi: funtionari plictisiti si mereu prost-platiti, sefi bastani care inca mai au reflexe si nostalgii din alte vremuri, organigrama usor aglomerata si eternul sictir si sentiment de statut care le imbacseste vietile. O teorie de-a mea spune ca iti poti da seama, dupa felul in care arata si se comporta, daca un roman munceste la stat sau la privat. Cei din sectorul public (mai ales unele femei) poarta cu ele o "tusa" (tuşă) de blazaj, de "nefolosit", recognoscibila de la distanta. Deh mediul isi spune cuvantul...

Sigur ca exista o tendinta de schimbare a acestor lucruri: cate un tanar isi mai face aparitia intr-un astfel de sistem. De multe ori doar pentru a mai schimba impresia. Are mari sanse de a fi inghitit repede, dupa principiul "bai baiete, eu am 30 de ani de experienta in campul muncii. Stai si tu cel putin zece printre noi, invata mersul si apoi stam de vorba..." Si sunt in continuare foarte multi romani care lucreaza pentru stat. Ultimele cifre statistice, vorbesc de existenta a aproximativ 1,39 de milioane de bugetari in Romania.

Statistic vorbind...

Ca sa facem trecerea intre mediul de stat si cel privat, sa spunem ca ultimele cifre statistice arata asa: in 2008, avem 5,5 milioane de pensionari, 4 milioane de copii si tineri, 2,5-3 milioane de agricultori, 1,4 milioane de bugetari, un milion de angajati la companii in care statul inca este actionar (CFR, Posta Romana, etc.) si ajungem la ce ne intereseaza acum - 2,5 milioane de romani lucreaza exclusiv in mediul privat.

Scurta viata a Privatului

Sunt deci mai multi cei care lucreaza la patron decat cei la sta. Cum o fi oare viata lor? Evident ca nu i-am cunoscut pe toti, insa lucrurile pe care le mai stiu despre cei ce lucreaza in privat pot fi, pana la un punct simptomatice.

Viata in mediul privat este, la o prima vedere mai intensa. Se lucreaza mai mult si de cele mai multe ori mai eficient ca in sectorul public. Constiinta muncii este, cel putin teoretic mai accentuata, in conditiile in care patronul a facut investitii pe care vrea sa le recupereze si nu are timp de pierdut cu toanele si umorile angajatilor. Acestora nu le mai ramane altceva decat sa munceasca.

Mai mult, plecand in jos de la multinationalele internationale, cultul muncii occidentale s-a implementat usor si in mediul de lucru romanesc. S-au impus standarde de performanta din Vest, se ofera in multe cazuri si conditii de lucru apropiate de cele de afara, toate pentru a asigura o productivitate si un randament ale muncii crescute.

Efecte secundare

Sigur ca exista si efecte secundare ale unui astfel de ritm. Sunt multe de discutat la acest capitol. Ce ar iesi in fata ar fi faptul ca, in privat, tot mai multi romani devin workaholici si se simt de multe ori stresati de asta. Munca in mediul privat poate fi deci ceva mai stresanta.

Exista un mediu privat romensc consistent ce apartine firmelor mai mici, asa numitele IMM-uri (Intreprinderi Mici si Mijlocii). Situatia s-ar putea sa fie poate mai putin roza in aceste cazuri, in conditiile in care, intr-o firma mica, lucrurile nu sunt poate atat de bine puse la punct iar patronul nu isi bate capul in mod exagerat cu organizarea riguroasa a muncii si asigurarea de conditii si standarde. Dar fiind si aici vorba de o investitie privata din banii lui, si patronul de IMM vrea sa aiba si el performante optime (chiar daca nu le spune chiar asa) si atunci se vede nevoit sa le asigure salariatilor conditii cel putin la fel de bune cu ale concurentei.

Un efect nedorit este acela in care Romania mai are mult de lucrat la capitolul management si organizarea muncii. Majoritatea patronilor romani nu au facut patronat toata viata ci doar cativa ani, maxim 20, adica anii aferenti care au trecut de la Revolutie. Neavand neaparat in sange meseria asta, te poti gandi cu usurinta ca multi invata pe parcurs abc-ul managementului iar de cele mai multe ori tot angajatii sunt cei care sufera pentru asta.

In loc de concluzii

Trecand peste faptul ca romanul s-a nascut poet si prefera sa stea pe mess decat sa munceasca, putem trage totusi o serie de concluzii. Oamenii activi, cu chef de munca si care vor sa si castige ceva de urma muncii lor, este obligatoriu sa opteze pentru munca in mediul privat. (Sigur, daca nu se gandesc sa junga sef la stat, unde banul e bunutz). Stresul in privat este mai mare , insecuritatea muncii poate mai accentuata, dar pentru cine se obisnuieste cu astea, si beneficiile sunt pe masura.

Daca vrei sa ai o viata mai linistita, tu sa fii mai boem si relaxat, atunci sectorul public scrie pe tine. Nu o spun cu ironie... Dincolo de astea insa, daca chiar vrei sa faci treaba, sa te dezvolti profesional, sa-ti faci bine treaba si sa ai si satisfactii, atunci o poti face foarte bine in ambele locuri.

Functionar la un nenorocit de ghiseu sa fii si nimic nu te impiedica sa le oferi un zambet, o vorba bine ticluita si servicii prompte celor care au nevoie de tine. Pentru ei conteaza iar la finalul zilei vei putea spune "Astazi am insemnat ceva. Am avut o zi buna. Maine voi fi si mai bun!"

Citeste si:
- Munca. Innobileaza sau tampeste?
- Seful. Un rau necesar
- Noul. Ne provoaca sau ne sperie?

Aboneaza-te la RSS

Citeste mai mult...

miercuri, noiembrie 12

Capitalismul de azi = mai multe comunismuri

Nu mai suntem in comunism. E mult mai bine, suntem mult mai linistiti. Viata e mult mai frumoasa, o-le, o-le, dictatorul nu mai e... Pare usor ironic dar e o ironie involuntara. Capitalismul, asa cum il cunosc eu in Romania asta a noastra, si cum banuiesc ca aduce pe alocuri cu cel din Occident, inseamna de fapt mai multe comunismuri mai mici.

De ce? Pai pentru ca acum ai libertatea sa-ti alegi dictatorul. Ai libertatea sa-ti alegi sistemul in care sa fii o sluga indoctrinata si cu creierul spalat. Inainte injuram tot ce venea de sus, blestemam regimul si mai ales unii din oamenii care il compuneau. Acum, ca avem libertate mai multa, nu mai prea injuram asa abitir, ca nu mai avem un tatuc si o oranduire tiranica si despotica.

Am remarcat insa un aspect: societatea noastra este compusa din mici sisteme, care se constituie totusi pana la un punct in mici comunismuri. Am avut aceasta revelatie dupa ce am vazut, la un post de televiziune, o emisiune in care era invitat patronul trustului. Si omul nostru avea parte de menajamente generoase in ce priveste intrebarile puse de realizator, i se mai dadea la o parte o scama pe care poate o avea pe costum si se radea la glumele lui imbecile. Respectand proportiile, la fel se intampla si cu Ceausescu. La fel ii cantau osanale lingaii de serviciu.

Mergand in jos pe ierarhie, situatia ar fi dupa cum urmeaza: patronul isi pune niste oameni in functii cheie. Astia ii terorizeaza pe cei imediat inferiori pentru a respecta politica strategica venita de sus. Astia mai micii au si ei altii si mai mici si tot asa. Decizia se transmite de sus in jos iar fiecare din membrii scarii are grija sa fie respectata. Pentru ca poate raspunde cu scaunul in caz contrar. Fenomenul se intampla atat la stat cat si in mediul privat.

Pai nu asa era si in comunism, doar ca la o scara mult mai grandioasa? Nu avea Ceausescu mai micii lui care se ingrijeau de respectarea politicii de guvern si de stat? Bine, acum nu te mai trimite nimeni la Canal, nu te mai baga in puscarie dupa un simulacru de proces, nu mai esti ridicat de pe strada si macar poti sa injuri, fie si in soapta. Modelul insa e acelasi: acum nu intri in puscarie dar iti pierzi job-ul, iei sanctiune, esti mustrat/admonestat in sedinte, esti retrogradat, etc. etc. Exista si acum mijloace coercitive pentru a avea grija ca tu iti faci treaba care "trebuie".

Mici dictatori, mai inversunati decat Al Batran, exista cu succes si in zilele noastre. Lingai - am stabilit. Sanctiuni - asemenea. Dar desigur, toate mult mai frumos ambalate. Cum inainte trebuia sa ai ceva tangente cu Partidul sau cu Securitatea pentru a accede la pozitii si cariera, la fel acum trebuie sa mananci ceva rahat pentru a fi cineva. There's no gain without pain, spune englezul si bine zice.

Evident ca avantajele zilelor noastre sunt indiscutabile. Departe de mine gandul de a le contesta sau minimaliza. Nici nu suporta comparatie. Insa ca joc al ratiunii, situatia expusa mai sus sta in picioare. Iar dintr-un sistem, oricare ar fi el, tot trebuie sa faci parte. Pentru ca apartii societatii si asta e regula jocului. In zielele noastre, cum spuneam, ai libertatea de a-ti alege calaul :)

Citeste si:
- Occidentalul. De la idiotenie la fericire
- Seful. Un rau necesar
- Politicianul roman. Un nesimtit?

Aboneaza-te la RSS

Citeste mai mult...

sâmbătă, noiembrie 8

Zapata e de vina pentru criza financiara

Citeam un articol zilele astea despre cat de vinovat e Zapata, portarul Stelei de infrangerea cu Lyonul. Toate tunurile sunt pe el. Mai marii din fotbal, greii, il blameaza pentru "eroarea catastrofala" de la primul gol al meciului din Franta. "E inconstant", "daca nu ar fi gresit, alta ar fi fost desfasuarea meciului", "nu e un portar de Champions League". Sunt doar cateva dintre parerile pe care le-am citit de la mari specialisti in tehnica si tactica fotbalului, precum Mitica Dragomir, Adrian Ilie, Becali, Piturca si altii.

Pare ca si mancat bietul portar, care a avut evolutii admirabile in scurta lui cariera la Steaua. Asta, la numai cateva saptamani dupa ce aceleasi voci si altele spuneau ca goal-keeper-ul stelist este portarul de care echipa avea nevoie, nici nu se compara cu Carlos, un jucator ca asta da incredere formatiei si alte laude pe care vi le puteti inchipui si voi. A, era comparat cu Petr Cech, celebrul portar al lui Chelsea.

Nici dracu nu-l mai scoate acum pe Zapata din coltii sacalilor. Le trebuie un vinovat pentru propria neputinta. Pentru a-si pastra scaunele, pentru ca publicul sa mai inghita o galusca si sa aiba ce rumega. Bai, dar chiar Zapata? Omul care a scos la mingi din fata portii Stelei si care a acoperit toate gafele din defensiva de multe ori depasita de viteza jocului si a adversarilor mult mai buni si motivati? Si chiar intr-un meci cu Lyonul v-ati gasit sa va luati de el?? Adica Lyonul care e o echipa ce poate aspira la titlul european pe buna dreptate? Puteati voi sa bateti echipa asta daca nu lua Zapata golul ala? Si si la ei acasa? Nu mai continuu cu intrebarile ca sunt inutile.

Remarc insa grotescul situatiei, in care e cel mai simplu sa te iei de omul fara aparare. De cel care isi vede de joc si te salveaza din multe, multe alte situatii in care, daca nu ar fi fost el, rezultatele ar fi fost diferite. Mentalitatea romaneasca isi spune cuvantul: nu construim nimic, nu ne intereseaza strategii pe termen lung, nici macar mediu. Ne intereseaza conjunctura si propria piele. Bine, pe toti ne intereseaza asta, dar parca unii mai avem si decenta de a nu le pune in spate altora insuccesele noastre. Sau parca asa ar trebui sa fie.

Sacalii astia sunt peste tot. Asa ajungi mare in tara asta a ultimilor ani. S-a dat drumul tot mai tare la robinetul cu marlanie si cu legea junglei. Nu stiu cum evolueaza civilizatia asta, dar parca ar trebui sa fie in sens invers, nu? :)) Politicul are contributie foarte clara in treaba asta. Despre subiectul asta voi reveni negresit cat de curand. Meritocratia? Asta e o chestie pe care nu o gasesti decat in manuale. In viata reala e cu totul altfel. In viata reala nu m-ar mira sa aflu ca Zapata e de vina pentru criza financiara mondiala, ca l-a impuscat pe Kennedy si ca a avut partea lui de responsabilitate la caderea turnurilor gemene. Caci pentru declinul Stelei am stabilit deja ca este foarte vinovat :)

Citeste si:
- Fotbalistul roman si mentalitatea de loser
- Ce spun reclamele despre noi

Aboneaza-te la RSS

Citeste mai mult...

sâmbătă, noiembrie 1

Controlorii RATB. Ingeri dar mai ales demoni

Sunt in tramvai. Ridic capul: un malac imi arata sictirit o legitimatie de serviciu. E clar - vrea sa-i arat abonament, bilet sau ce-oi mai avea. Sau si mai bucuros ar fi daca nu as avea nimic decat bani. Multi bani, sa-si faca norma la amenda. Din pacate pentru el, m-am ars de cateva ori, n-am chef sa ma cert cu ei prin autobuze, asa ca sunt dotat. Am abonament.

Nu la fel de norocos e vecinul de vis-a-vis. Nu are nimic. Nici macar tupeu. Victima sigura imi zic. Aud conversatia partial: de ce nu aveti bilet. Pentru ca nu am bani sa-mi cumpar. Ce meserie aveti? Vanzator. Pai si cat castigati? 7 milioane jumate. Liniste...

In tot acest timp, ceilalti din haita (controlorii sunt fiinte sociale si umbla in gurp) luau la puricat restul vagonului. Nu a mai picat nimic. I-a verificat, pentru siguranta, si pe cei verificati deja. Nimic. Deci nu mai ramane decat prostovanul de vis-a-vis, care n-are nici bani, nici acte. Nimic.

Continua discutia: (malacul isi mentine cumpatul) stiti ca n-aveti voie sa calatoriti fara bilet... Stiu, imi pare rau. Ma grabeam. Pai si cum facem? Pai n-o sa se mai intample. Chiar nu am bani...

Si, spre surprinderea noastra, a tuturor, dupa inca vreo 2-3 minute de discutie, controlorii pleaca. Prostovanul fara bilet a scapat. Inca un Neo a invins sistemul.

Calatorii mai scapa

Acum, trebuie sa fim sinceri pana la capat. Nu e prima oara cand vad calatori prinsi fara bilet sa scape. Am constatat ca daca sunt amarasteni, vai de capul lor, sunt lasati in pace fara prea mult scandal. Se mai intampla si cu pensionarii, cu homeless-ii, sau cum spuneam cu cate unul mai amarat. Controlorii, asa malaci cum sunt, au minime cunostinte de psihologie si probabil undeva ratacita pe acolo o doza de umanitate.

Psihologia controlorului

Imi spunea cineva ca exista chiar un psiholog al controlorilor, care ii antreneaza in tainele meseriei. Indiferent daca sunt in autobuz, tramvai sau troleibuz, le spune cand e cazul sa actioneze, sa insiste sau cand sa se retraga fara scandal. Stiu din aceeasi sursa ca, daca cel prins e recalcitrant, urla, zbiara si face ca toti dracii are mari sanse sa fie lasat in pace. Pentru ca baietii nu vor scandal. Altcineva, din domeniul Dreptului, mi-a spus ca RATB-istii n-ar avea voie nici sa-ti ceara buletinul. Doar politia are dreptul asta. Despre a te obliga sa cobori la prima statie, nici nu mai vorbim: e privare de libertate. Ma rog, nu multi stiu treburile astea...

Mentalitate usor gresita

Sigur ca poate abordarea din postul de fata nu e cea mai corecta, din punct de vedere al unei mentalitati sanatoase. Adica normal este, intr-o tara civilizata, sa ai bilet si sa nu comentezi in fata controlorului. Care, trebuie sa recunoastem, se comporta peste medie de civilizat.

Dar, am fost si eu prins fara bilet in cateva dati si de cele mai multe ori n-am prea fost iertat. Asta, plus aglomeratia de zi cu zi, iti mai altereaza un pic justetea gandirii. Si mai suntem si romani. Iar romanii nu iubesc controlorii :)

Citeste si:
- Bucuresteanul - un roman ingamfat?
- Cum sa supravietuiesti in Romania
- Politicianul roman. Un nesimtit?

Ti-a placut articolul? Aboneaza-te la RSS

Citeste mai mult...

marți, octombrie 28

Si eu era sa fiu furat in Romania... Grija mare!

Era o dimineata frumoasa. Eram putin obosit asa ca, pe langa tigari, am decis sa-mi cumpar si doua energizante. Nu apelez la Red Bull, Power Horse, Burn sau mai stiu eu ce scumpeturi. Imi iau de obicei Rienergy... am vazut ca au efect si te reimprospateaza si ele, la fel de bine. Sunt client fidel al chioscului din coltul blocului, ma stiu vanzatoarele... Toata afacerea costa 170 de mii lei vechi, iar eu nu aveam decat o hartie de un milion.

In agitatia creata de cei cativa clineti care eram in total, vanzatoarea imi da rest 730 de mii. Senina, ca ziua insorita care se prezenta afara. Plec, insa ma tot uit crucis la bani... Parca ceva nu era in ordine. Nu sunt un as al calculelor, de obicei am destula incredere in ele, vanzatoarele. Gresit!! Evident ca din micul teanc de bancnote pe care mi l-a dat, lipsea 100 de mii de lei.

M-am intors din drum, i-am spus femeii ca lipsesc bani, a refacut calculul si fara sa cracneasca mi-a mai dat o noua hartie rosiatica in plus. "Pai se poate doamna?", spun. "Scuze, domnu".

Si la case mai mari

Grija mare, oameni buni. Furtul e generalizat in tara asta. Te fura din toate directiile si din toate pozitiile. Chiar in week-end vedeam la tv un membru al CNA care se plangea de diferenta mare intre pretul de la casa din hipermarketuri si cel afisat la raft. Daca si lui i s-a intamplat, ditamai omul statului, ce sa mai zicem noi astia micii.

Nici in cazul meu nu e prima oara cand mi se intampla. Vanzatorii sunt prost platiti si profita de fiecare ocazie pentru a-si rotunji conturile. Cunoasteti fiecare, nu am nicio indoiala, cazuri similare. Tranzitia perpetua pe care o traversam de ani de zile, naste tot felul de instince in oameni. Astea se adauga celor care ne-au facut cunoscuti si prin Europa, de suti.

Recunosc si eu, ca de multe ori m-au trecut ganduri necurate, aflat in fata vreunui raft nesupravegheat. Sunt instinctele romanului ca pasare de prada, infometat si niciodata suficient de bogat pe cat crede ca ar merita. Totusi nu am facut-o niciodata.

Recomandari

Altii iata ca nu au atatea scrupule. De aceea recomand grija si atentie daca vreti sa nu fiti facuti. Sunt bani pentru care munceste fiecare dintre voi. Astfel, ca si recomandari: faceti un calcul mental sumar al sumei pe care o aveti de platit, rotunjiti-o in mare daca nu stati extraordinar de bine cu matematica, calculati suma estimativa pe care ar trebui sa o primiti si comparati-o cu cea pe care chiar o primiti. De multe ori s-ar putea sa aveti surprize... alteori s-ar putea chiar sa nu va prindeti...

Oricum, e putin probabil ca un vanzator, care are de-a face cu bani aproape in fiecare minut al vietii lui, sa greseasca in cazul calculelor de genul asta. Le face si in somn, asa ca de cele mai multe ori sunt gandurile necurate cele care ii dau rezultatul gresit.

Atentie deci, sunt bani munciti, nu prea multi nici ei, deci nu da mai multi decat e cazul. Iar daca vanzatoarei nu-i convine job-ul ei... sa se transfere la NASA.

Citeste mai mult...

sâmbătă, octombrie 25

Parerea mea despre... (ep. 2) Azi - Mircea Badea

Nu stiu daca sa am o parere buna sau rea despre Mircea Badea. Cateodata ma enerveaza, cred ca exagereaza in multe privinte... alteori, cand mai raman cu telecomanda pe el, ma destinde. Spuneam intr-un post anterior ca e romanul momentului. Cred in continuare asta. Se scrie mult despre el, foarte mult. Daca dai o cautare pe Goolge Blogsearch vei gasi foarte multe exprimari de genul: "cat de Mircea Badea esti/sunt?" E clar, omul face valuri, e trendsetter, cum ii place lui sa spuna.

Prietene, nu prea ai cum sa fii Mircea Badea... Asta le spun celor mai multi dintre cei care viseaza la statutul asta. Omul a trecut prin multe etape, cred, prin care multi nu prea avem cum sa trecem. Citeam undeva recent ca a fost tocilar prin liceu, ca se imbraca precum tocilarii si de-aici o parte din frustrarile lui. Dar, daca o fi fost, a fost un tocilar dezghetat, cum nu nu se intampla multora. Daca nu ar fi fost asa, nu ar avea accentele de dezinvoltura pe care le are in prezent.

Si da, probabil ca a fost tocilar. Este unul dintre putinii prezentatori romani care vorbesc romaneste impecabil. Are o cultura generala suficient de solida, stie f. multe, lucruri la care doar cineva care cocheteaza cu statutul de tocilar are acces. Se documenteaza in continuare, caci este la curent cu evolutiile despre care vorbeste.

Despre timiditatea lui nu mai insist aici, am mai vorbit in acelasi post. Cred in continuare ca e timid, si are ceva lacune la capitolul tupeu social, acolo unde e nevoie sa interactionezi cu celalalt. Cand mai e invitat la Mihai Gadea, alaturi de celebrul deja Valentin Stan si maestrul Cristoiu, afiseaza un zambet tamp perpetuu, specific timizilor si celor care nu se simt extrem de confortabil intr-o anumita postura.

Ce ma enerveaza la Mircea Badea?

Ma enerveaza la Mircea Badea defetismul. Da, este o mare problema, mai ales pentru o personalitate publica. Precum ciobanul mioritic, Mircea pare ca s-a resemnat cu destinul Romaniei, si chiar spune de multe ori "asta e, e nasol, sa fugim". Nu stiu daca asta e cel mai bun exemplu pe care sa-l insufli audientei. Generatia lui Andrei Gheorghe era pusa sa reactioneze. Sa-ti inchida telefonul, sa te oblige sa nu mai folosesti cuvantul "deci". Sa iei atitudine la imbe
cilitate, sa iesi in fata. Mircea Badea te invata sa te ingrozesti la enormitatile dambovitene, sa fugi din fata lor sau eventual sa te resemnezi: "in Romania nu va merge niciodata ceva bine", spune el de multe ori.

Mircea, asa cum ne inveti sa punem mana pe bata sau pe manusile de box, cand simtim ca avem probleme... asa ar trebui sa-ti iei rolul mai in serios si sa pompezi niste pozitivism in chestiunile civice. Cineva trebuie sa ia drapelul si sa lupte cu mentalitatea. Eu nu o pot face, multi din cei care citesc randurile astea la fel... trebuie unul ca tine care are si potential dar si deschidere la mase. Asa cum mai sapati la radacina cate unui politician, puteti sa faceti la fel si cu chestiunile mai serioase precum starea de spirit a... poporului astuia uneori debusolat/ant.

PS: Poza de la mare este din revista Click. Cam nefiresti si stangace pozitiile celor doi. (Mircea este insotit aici de actuala lui prietena, Carmen Bruma, prezentatoare Realitatea TV) Se simt oare asa unul in prezenta celuilalt? Hai sa spunem ca probabil e din pricina aparatelor de fotografiat, care probabil ii urmareau constant:)

Citeste si:
- Parerea mea despre... ep 1 - Elena Udrea
- Mircea Badea, romanul momentului?
- Prison Break. Fetelor, care se sacrifica pentru Michael Scofield?

Citeste mai mult...

luni, octombrie 20

Parerea mea despre... (ep.1.) Azi - Elena Udrea

Demarez azi acest serial pe blogul de fata. Un serial in care imi voi da cu parerea despre oamenii care ne inconjoara. Personalitati dar nu numai. Oameni ce au calitati dar mai ales defecte pe care incearca sa le ascunda. Voi scrie despre ei asa cum ii vad eu cu bune si rele. Astept si comentariile voastre pentru a elimina pe cat posibil doza de subiectivism. Asadar, astazi o trecem prin furcile caudine pe Elena Udrea.

De ce am inceput cu Elena Udrea? Pentru ca presa ultimelor saptamani abunda de stiri cu ea. E prezenta peste tot. Ne vrea votul cu orice pret, atat al tinerilor dar si al pensionarilor, al gospodinelor sau al muncitorilor... al tuturor daca se poate.

Elena Udrea este unul din prototipurile femeii de succes din Romania. A profitat de o nisa favorabila pentru a iesi in fata si nu s-a mai lasat dusa de acolo. Am auzit cu totii de ea, in urma unei gafe pe care a facut-o. Pe cand era consilierul presedintelui Basescu, a fost invitata la emisiunea lui Robert Turcescu de la Realitatea TV si a fost intrebata cine e presedintele Norvegiei. Evident ca n-a stiut, pentru simplul motiv ca Norvegia nu are presedinte. Are rege, fiind regat.

Ma rog, a fost gafa care a facut-o celebra. Ea n-a stiut cine e presedintele Norvegiei, dar toata lumea a stiut in schimb cine e Elena Udrea.

Blonda de la Cotroceni, banala si introvertita?

De-acolo totul a devenit simplu. "Blonda de la Cotroceni", cum a fost numita intre timp de presa, a urcat incet-incet. A fost cea care a declansat criza dintre PNL si PD, dintre Basescu si Tariceanu prin intermediul biletelului acela roz, care de fapt era galben si prin care Tariceanu ii cerea nu stiu ce favor lui Basescu.

Elena Udrea vrea prim-planul cu orice pret. Vrea sa ramana in cartile istoriei, vrea sa aiba un rol de jucat. Vrea sa fie mai mult decat decolteul generos, rochiile scurte sau parfumurile scumpe pe care le foloseste. Vrea sa fie la masa celor bogati.

Altfel e o tipa destul de banala, usor introvertita. Poate a fost o fetita cuminte cand era mica. Cred ca avea si codite si era rosie in obraji. Nu stralucea. A invatat insa regulile jocului iar faima si celebritatea i-au adus si ii aduc cu siguranta mai multe avantaje.

A crosetat in direct la televiziune, a dat cu mopul, a prezentat stiri la MTV, are si un blog foarte citit si mai nou s-a intalnit si cu bloggerii. Asta dupa ce cu o saptamana inainte s-a intalnit cu precupetele intr-o piata din Bucuresti dintr-un sector in care candideaza.

Cu Elena, show-ul mediatic e asigurat

Iata ca in Romania, pentru a fi politician de succes nu-ti trebuie prea multe calitati. O gafa care sa te propulseze in atentia oamenilor, abilitati de manipulare a presei, ceva tupeu si multa indiferenta, ca sa nu zic nesimtire. Parul blond este iarasi o calitate, dar asta trebuie insotita neaparat de cele spuse mai devreme. Sigur ca un sotz bogat nu strica, Elena il are, dar asta mai mult pentru confortul psihic si eventual pentru a se scurge undeva veniturile suplimentare pe care tu le poti aduce ca politician.

Caci Elena Udrea este mai nou si politician, este secretar executiv al PDL. Adica ceva scula in partidul lui Base. Anyway, ii prevad un viitor politic stralucit, pentru ca a facut prea multe valuri pentru a nu fi aleasa. O vom vota, pentru ca fara ea viata politica ar fi mai saraca. Daca televiziunile generaliste nu ne prea dau programe de calitate, macar cele de stiri sa ne mai dea show. Iar Elena Udrea este furnizorul perfect de show.

Citeste si:
- Politicianul roman. Un nesimtit?

Citeste mai mult...

sâmbătă, octombrie 18

Scump, doamna, scump! Ce spun reclamele despre noi

Reclamele se adreseaza evident oamenilor. Sunt in asa fel concepute incat o felie cat mai mare din populatie sa se regaseasca in ele si sa dea navala in magazine. Publicitarii trebuie sa cunoasca foarte bine omusorii carora li se adreseaza, pentru a sti cum sa-i convinga sa bage mana in buzunar.

Cu alte cuvinte, gandita invers situatia asta, daca ne uitam la tipicul reclamelor unui post, ne dam seama destul de corect, cam ce fauna de oameni ii urmareste programele. Si, cu o reclama de aici, cu una de acolo, ajungem incet-incet sa ne dam seama si cam ce fel de specii populeaza tarisoara noastra. Draga de altfel. Nu ca n-am sti, dar inca o sursa nu strica niciodata.

Nebuni, tarani, manelisti, tupeisti, fitosi, copii rasfatati si, din cand in cand, cate un domn. Pe larg, in cele ce urmeaza.

Reclamele disecate

Nebunii au luat cu asalt micile ecrane. "Scump, doamna, scump. Dincolo era mai ieftin". Asta e textul central al unei reclame, la Altex, care a fost difuzata la greu, dar care a facut si multe furori. Un tip innebunit de preturile mici ale firmei, ajunge la "sing-sing" de cat de varza ii e creierul cu preturile astea. Si-i spune replica respectiva chiar unei doctorite.

Sigur ca e o reclama menita sa atraga atentia, dar dincolo de asta, ne crede destul de tampiti pe noi cei care ne uitam. Adica trebuie sa punem boticul la elucubratiile unui nebun. Sigur ca un om mai sarac cu duhul o poate gasi chiar tare. Probabil lui i se adreseaza. Si probabil ca sunt destui, nu?



Imi amintesc de o alta reclama, cea la coniacul Unirea. In care Dorel e cel mai fraier, iar ei/noi ceilalti suntem niste smecheri care facem misto de el. Succesul a fost fulminant, date fiind serialele noi pe care le-a avut reclama cu Dorel. Reclama este totusi funny, nimic de zis...


Despre manelisti nu ne indoim ca exista... Stim cu totii despre ei, despre influenta si calitatile lor. Si ca sunt la tot pasul, am constatat. Dar chiar si in vise??


N-are rost sa mai insist. Ati retinut ideea. Ar mai fi de amintit totusi gospodinele rosii in obraji, infatisate de Magda Catone in reclamele la detergenti, suporterul de fotbal, mancator de seminte si bautor de bere, sau din nou de romanul smecher care nu da doi bani pe Uniunea Europeana, din reclamele la nu stiu ce bere. Astia suntem, cu astia defilam.

Nu putem uita totusi de urmatoarea reclama, care parca mai spala rusinea. Desi si ea e construita intr-un stil direct, fara prea multe menajamente. Mesajul insa parca face mai multe parale. Evident, Zaraza.



Citeste si:
- Cum sa supravietuiesti in Romania
- Bucuresteanul - un roman ingamfat?
- Romanii din strainatate - inraiti si debusolati?

Ti-a placut articolul? Aboneaza-te la RSS

Citeste mai mult...

duminică, octombrie 12

Fotbalistul roman si mentalitatea de loser

Am urmarit sambata seara un meci de fotbal (Romania-Franta: 2-2) in care am dat doua goluri dar n-am jucat nimic. Un joc pe care romanii l-au inceput zambitori, increzatori si in care au reusit sa marcheze destul de repede. Cu toate astea ce-o fi fost in capul lor dupa ce au mai dat un gol? Probabil nimic interesant, asa ca au dormit pe urechea rezultatului si a mentalitatii romanesti. Mare noroc ca n-au luat bataie.

Dupa ce am vazut recent cum pot juca clujenii, cu atatia straini in echipa, deci alta mentalitate, asta e singura concluzie pe care o intuiam dar acum o pot trage din nou linistit: avem mentalitate de loseri!

De la popor ni se trage

Nu suntem un popor care sa se lupte. Nu am dus razboaie de cucerire, nu am avut colonii. Am stat mereu in defensiva, in expectativa. Cunoastem expresiile “lasa, ba, ca merge si asa”, sau cea a lui Ceausescu “mamaliga nu va putea sa explodeze”.

Am fost supusi ba romanilor, ba turcilor, ba rusilor. Nu avem gena de luptator, chiar daca prin cartile de istorie ni se spunea mereu cat de multe batalii am castigat. Om fi castigat batalii, dar nu si razboaie. Sau nu razboaiele noastre.




Exemplul CFR

Anyway. I-ati vazut pe cei de la CFR Cluj cum au jucat cu AS Roma sau cu Chelsea? Fara complexe, fara prejudecati, cu sange in instalatie si cu determinare. Voiau sa castige. Si le-a iesit. Evident ca nationalitatea multora dintre ei si-a spus cuvantul. Tineri argentinieni, portughezi sau ce-or mai fi, care au stiut ce au de facut si nu s-au lasat dominati de adversarii ei, fie vicecampioni ai Italiei sau ai Europei.

Ii vedeti pe fotbalistii nostri, plini de bani si de glorie, dand declaratii la televizor? Fara nicio vlaga, fara convingere spun fraze prafuite, evident invatate dinainte. “Trebuie sa ne concentram pe faza defensiva, sa nu creem spatii in aparare, sa nu cedam initiativa…”

Dupa meci spun asa: “scorul a reflectat (sau nu) realitatea din teren, ocaziile s-au razbunat, acum trebuie sa ne concentram pe meciurile care urmeaza, multumim suporterilor, am avut un public minunat.” Va pot tine pana maine cu astfel de expresii dar altceva vreau sa subliniez.

Pai cum sa mai joci si fotbal cand ai o astfel de atitudine? Cand esti invins inaintea meciului… Tineti minte la Euro, ultimul meci cu Olanda? Pai numai ca nu ne-au rugat olandezii “haideti fraierilor si dati-ne gol”. Acum chiar autogol nu puteau sa-si dea...



Pacat oricum de suporterii care sufera si spera la fiecare meci.

Generatia de Aur??

Sa nu-mi spuneti de “Generatia de Aur”… Ok, buni jucatori, cu rezultate. Dar i-ati vazut vreodata alergand sa rupa terenul sau atacand in valuri, fara sa-si lase adversarul sa respire? Pai nu, evident. In SUA, la Campionatul Mondial cum a fost? Au batut Argentina cu goluri date pe contraatac si au luat-o de la Suedia dupa ce au avut meciul in mana. Literalmente in mana.

In concluzie, va trebui sa treaca multa vreme si sa curga multa apa pe Dunare pana sa jucam asa cum o fac adevaratii campioni. Suntem o natie mica, vai de capul ei, cu o mentalitate colectiva corespunzatoare. Iar fotbalistii nu fac exceptie. Dar lasa ca au si calitati… Chiar, au si calitati?

Citeste si:
- Mircea Badea, romanul momentului?
- Romanii din strainatate - inraiti si debusolati

Citeste mai mult...

vineri, octombrie 10

Cum sa supravietuiesti in Romania?

Intr-o tara saraca, cu un trecut negru si un viitor incert, supravietuirea oamenilor ei nu e lucru de gluma. Ok, daca ai ajuns sa citesti randurile astea, probabil ai un calculator acasa si nu te inscrii chiar in targetul celor care se chinuie de pe-o zi pe alta. Totusi, iti place cand esti imbrancit in aglomeratii? Depasit pe linie continua in trafic? Claxonat la semafoare? Dispretuit la ghisee? Jecmanit in magazine? Mintit la televizor? Daca nu, esti unde trebuie... citeste mai departe... Daca da... incearca un alt post... sau uita-te la fotografiile din dreapta.

Romanica si oamenii ei se schimba, vad, de la un al la altul. Graba e tot mai mare, tentatiile mai multe, nesimtirea si tupeul ating cote nemaiintalnite. Ce e de facut? Pai ar fi doua mari filoane in care problema poate fi tratata. Cu umor si serios.

Partea haioasa

Asta umoristica nu e asa de greu de pus in practica. Vorba aia, suntem neam de daci, am stiut mereu sa facem haz de necaz, ca sa nu zic caterinca, de toti si toate. Le luam asadar usor pe toate si spunem: "lasa ca se poate si mai nasol." Ne inchipuim ca suntem intr-o carte scrisa de un geniu al absurdului, gen Eugen Ionescu sau Kafka. Parca a si cel din urma s-a facut remarcat in acest sens. Dar Ionescu e mai bun ca e de-al nostru, chiar daca si el s-a tirat prin tari straine si si-a spus Ionesco.
Anyway. Fa haz de necaz si ai peste 50 la suta din succes garantat. Restul mai vine si de la sine.

Cand treaba e serioasa

Despre partea serioasa... aici e mai complicat. Acum depinde de cat de voinic e voinicul din tine si cat de mult ai chef sa te lupti cu morile de vant. Vezi, deja sugerez o anumita abandonare, care totusi nu e recomandabila.

Oricum, recomandarea de bun simt pe care sunt obligat sa o fac este aia de a nu te impotrivi prea mult curentului, mainstreamului. Vei avea mult de suferit si dezamagiri profunde daca te opui. Tabaceste-ti pielea, obisnuieste-te cu ideea. Astea te vor ajuta cu siguranta sa iei lucrurile mai usor si sa nu faci tragedii din chestii simple.

Reactioneaza

Daca ai depasit etapa asta, poti incerca si o mica lupta de gherila. Dar ai grija, s-ar putea sa te frigi. Opune-te si reactioneaza cand esti imbrancit... raspunde cu aproximativ aceeasi moneda la grosolaniile unui coleg de serviciu, atrage-i atentia unuia care arunca hartii sau pet-uri de suc pe jos. Cu alte cuvinte nu fi tocmai fraier. Nu fi fletz.

Totusi e de preferat sa nu fi ca ei. Se spune ca daca stai prea mult prin cocina porcilor, s-ar putea sa grohai. Realizeaza ce ti se intampla, nu fi planta. Actioneaza dar cu masura.

Gandeste pozitiv!

Fii bun. Sau incearca totusi sa-ti pastrezi seninatatea, indiferent ce se intampla. Vei vedea ca se va intoarce insutit in favoarea ta. Gandeste pozitiv si lucrurile iti vor iesi din plin. Nu e usor sa faci astea, dar cu un pic de efort si exercitiu s-ar putea sa iasa. A, si cel mai important: nu uita sa zambesti.

Deci sa recapitulam: umor sau/si chestii serioase. Precum: pasul 1 - nu te impotrivi, nu te enerva. Pasul 2 - mici lupte de gherila si de contraatac atunci cand e cazul. Concluzie: nu renunta, nu ceda, gandeste pozitiv si zambeste.

In loc de concluzii: daca esti dintre aceia temerari, cu curaj la purtator, daca ai facut rost de ceva bani, sterge-o in alta tara. E o optiune. Nu o recomand, pentru ca sunt de parere ca noi totusi am trecut de niste etape. Unui strain i-ar fi incredibil de greu, daca nu imposibil sa se adapteze si sa si inteleaga Romania. Deci tu stii mersul mai bine. In timp vei vedea ca dracul nu e chiar asa de negru pe cat pare. To be continued...

Articole similare:
- Politicianul roman. Un nesimtit?
- Bucuresteanul - un roman ingamfat?
- Omul care uita de unde a plecat

Citeste mai mult...

vineri, octombrie 3

Romanii din strainatate – inraiti si debusolati?

Nu stiu daca romanii care locuiesc de multa vreme in afara granitelor tarisoarei noastre mai au aceleasi trasaturi cu noi. Simturile romanesti le sunt alterate, la fel si limbajul. Am cunoscut destui conationali de-ai nostri in aceasta situatie si mi-am putut contura o opinie.

Nu stiu cat de tare i-as jigni, dar imi sta pe limba sa-i numesc “rupti in fund”. Nu pe toti, chiar nu toti sunt asa… dar multi dintre ei se aliniaza cu brio in categoria cu pricina.

Ce altceva poti sa spui despre niste americani care castiga mii de dolari in SUA dar se zgarcesc in Romania la cativa zeci de verzisori? Au un apartament inchiriat aici si pun boticul la fiecare dolarel pe care l-ar putea pierde. La fel e si cazul unor sasi plecati pe taramul unde izvoraste Dunarea. Desi stabiliti acolo, ei vor aici pamanturi si case si orice se poate ciupi de la rudele ramase in tara.

Mai stim despre romanii din strainatate ca sunt rai unii cu altii. Au spus-o multi din cei care traiesc acolo. Odata trecuti granitele tarii, devin adevarati lupi de prada. Sa se ajute? Nici vorba! Daca pot sa iti dea un sut in spate, o vor face bucurosi.

Este evident ca nu au o viata usoara acolo. Nu e usor sa te trezesti “auslander” intr-o tara straina. Cand realizezi ca nu ai cu ce plati chiria urmatoare, sau ca nu ti-ar mai ramane nimic de pus deoparte, sigur ca e mai greu sa fii dragut. Exista deci scuza, dar asta nu face fenomenul mai putin vizibil. Tot o scuza este aceea in care multi dintre cei care au plecat sunt de factura proasta, tigani multi dar nu numai, si atunci de ce sa te mire imaginea pe care o fac celorlalti?



Sunt si cazuri de succes, sa fim obiectivi pana la capat, dar ele par a fi totusi rarisime. Majoritatea se chinuie pe afara si devin incet-incet caini fara stapan. Adica nici romani, nici straini. Ramane deci gustul amar care ni-l lasa soarta acestor conationali de-ai nostri. Chiar daca ei sunt smecheri si vin in tara cu masini de ultimul tip. Dar si alea, sunt de multe ori inchiriate, doar pentru impresia artistica.

Citeste mai mult...

  © Blogger template 'Totally Lost' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP