Se afișează postările cu eticheta societate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta societate. Afișați toate postările

vineri, ianuarie 23

Sfarsitul nu-i aici...

Imi aduc aminte de versurile astea destul de des in ultima vreme. Sunt in asentimentul lui Vladi, care vorbeste la el pe blog de grosolaniile si enormitatile care se intampla prin traficul bucurestean. Asa e, stiu si eu cazuri in care regula pumnului si a muschiului face loc oricarei urme de ratiune si civilizatie.

Am si eu experientele mele, cu cucoanele de pe la ghisee, cu taximetristi sau cu de-astia de raspund la telefoane in marile companii, gen Vodafone sau RDS. Mai am si alt tip de frustrari (profesionale si personale) pe care din pacate nu le pot face publice, chiar si in aceste conditii de semi-anonimat.

Realitatea e alta

Acest post are legatura doar intamplatoare cu ce a scris Vladi. Vreau insa sa spun un aspect, pe care mi-l repet mie dar si cunoscutilor, de cate ori am ocazia. Prieteni, traim sub imperiul unor realitati subiective. Ce vreau sa spun? Cei mai multi pasi prin viata asta ii facem in locuri "insalubre", atat psihic cat si fizic. Pentru ca toti trebuie sa platim facturi. Toti, sau multi, circulam cu mijloacele de transport in comun sau mergem pe strazi care nu sunt de fiecare data in centrul orasului. Intr-o tara vai de capul ei, este imposibil sa nu te lovesti la tot pasul de clasa sociala aflata la periferia civilizatiei. Aceasta clasa compune 75 la suta din tarisoara (cifra imi apartine).

Omul spalat

Totusi continuu sa vad oameni "spalati". Baieti, fete, barbati, femei. Exista oameni spalati in tara asta!! Cei pe care ii vad au, evident, copii spalati, sau parinti spalati si, fireste, prieteni spalati. Altfel nu si-ar permite luxul de a fi spalati in Romania. Daca intelegi metafora mea... Prin toate locurile prin care am umblat in tara asta, si am umblat prin cateva, am vazut astfel de oameni decenti, cu comportament si apucaturi absolut de salutat. Ei exista, doar ca nu-i vedem noi chiar in fiecare zi. Si nu te astepta sa conduca taxiuri, sa iti incaseze facturile sau sa mearga la meciuri de fotbal.

Aspectul economic si politic al problemei

Sunt impresionat de gestul fostului presedinte Iliescu, care a avut zilele astea cel putin doua ocazii sa i-o traga actualului sef de stat. Care actual sef de stat, atunci cand s-a nimerit, nu a ratat prilejul de a-l manji cu dejectii. Dar nu, Iliescu a ales sa minimalizeze nazbatiile lui Basescu, doar pentru a pastra aparenta de liniste si pace. Daca n-am mai spus-o, o repet: factorul politic din ultimii 4 ani a avut consecinte nasoale asupra vietii private din Romania. A dat tonul si a deschis robinetul cu laturi. Le-a dat nas unora care stateau frumos la cutie, aratandu-le ca se poate sa fi si bezmetic si grosolan, la cel mai inalt nivel.

Dar fara prea multa politica... Trecem la economie:) Sigur ca acum e criza economica. Observ ca multa lume este un butoi cu pulbere, probabil si din cauza asta. Nervii multora sunt intinsi la maxim, trezindu-se dintr-un vis in care economia noastra era primadona Europei. O fi fost statistic, nu zic, dar fundamentele economice nu erau din cele mai sanatoase (importuri la greu, productie proprie putina si axata, cu mici exceptii, pe chestii primare, credite si consum cu carul). Ma rog...

Pesimisto-optimism

Sigur ca intr-o societate cum e a noastra, in care civilizatia multora e una de conjunctura, daca situatia scapa un pic de sub control, automat lumea pune mana pe ciomag. Stii filmele alea cu apocalipse si treburi, in care oamenii se mananca intre ei in situatii de criza. Ei, nici noi nu suntem departe de asta. Si oricat mi-as dori, mesajul meu nu e optimist in acest sens, daca criza se prelungeste.

Dar, mesajul meu e optimist acolo unde spun ca realitatea pe care o traim este obligatoriu subiectiva. Pentru ca tara asta e compusa din exagerat de multi manelisti si nu ai cum sa nu te lovesti de ei. Dar retine de la baiatu': exista si oameni spalati in Romania.

Aboneaza-te la RSS
Click! Adauga acest blog la Favorite


Vezi si:
- Luatul de mui. Sportul national al romanilor
- Am gasit solutia pentru Romania
.

Citeste mai mult...

duminică, ianuarie 18

Patriotismul, inocenta si omul modern

Postul de fata este inspirat de vestea ca Grigore Vieru nu mai e printre noi. Nu o sa vorbesc totusi despre moartea poetului, Dumnezeu sa-l ierte, care si-a dorit enorm unirea Romaniei cu Republica Moldova. O sa vorbesc despre genul de sentimente pe care le nutrea Vieru si altele similare care inca ii mai incearca pe unii... Dar parca totusi din ce in ce mai putini.

Pana acum cativa ani pot spune ca-mi iubeam tara. Aveam polemici pe tema asta cu prietenii care tineau cu Anglia cand mai jucau ai nostri vreun meci de fotbal. Cum e posibil sa te bucuri cand rateaza ai tai si sa ii injuri cand marcheaza un gol? Asta ma intrebam si-l intrebam pe amicul meu. Ei uite ca era posibil.

Anii au trecut si pot spune ca acum imi este cam indiferenta si mie tara asta. Nu as pleca din ea totusi asa usor, dar experientele si cunostintele acumulate m-au facut sa nu ma mai intereseze de statul asta de doi lei. Stat care nu face decat sa-ti ia cu doua maini ce abia iti da cu una... Nu trec prin nicio situatie disperata, chiar dimpotriva, dar asta nu ma face mai putin alert, atent si receptiv la ce se intampla in jurul meu.

De ce sa-mi iubesc tara?

De ce naiba as iubi un stat pe care il doare la pistol de copiii pe care i-as putea avea, de profesorii copiilor pe care i-as putea avea, de parintii copiilor pe care i-as putea avea, de bunicii copiilor pe care i-as putea avea si de multe alte lucruri pe care le-as putea avea. Nu ca-mi pun io mari sperante in stat, intr-o societate capitalista... Dar atunci sa nu-mi ceara sa-l iubesc si sa vibrez la imnul national cantat de ziua Romaniei. Bine, eu inca mai vibrez asa usor, dar moca :)

Inocenta omului modern

Ma mai uit pe bloguri in stanga si-n dreapta si constat cu nostalgie ce mai scriu fatucile. Despre ploaia care cade incet de sus in jos, despre cum nu e bine sa stai pe margine si sa nu te implici (asta pe un blog plin cu inimioare) sau alte aberatii copiate de prin ziare. (Offtopic: apropos de ziare, cum sa nu moara ziarele, chiar si alea online, cand lumea citeste tot mai multe bloguri, bloguri care au ca sursa MAJORA de inspiratie tocmai ziarele:)

Asa, sa revenim la ale noastre Deci societatea moderna, tot mai influentata de cultura urbana, ma face pe mine si pe tine si pe altii ca noi sa nu mai prea avem nici in clin nici in maneca cu simbolurile si valorile pe care ar trebui sa le aiba in vitrina. Mai are rost sa-ti spun de americanii care sunt nebuni dupa steagul lor si care se ridica in picioare cu mana la inima de cate ori isi aud imnul?

Pe Grigore Vieru cu patriotismul lui il vad acum ca pe un idilic, un utopic si neadaptat. Usor anacronic si ramas in urma. Il stimez totusi pentru ce a fost, ca a crezut pana la ultima suflare in idealurile lui. Erau tot mai putini cei ca el. Ca ai nostri au acum cu totul alte probleme decat unirea cu Moldova, iar moldovenii de dincolo la fel. Si poate pe buna dreptate.

Doza de soc pentru romanul modern

Romanului modern (adica al zilelor noastre) trebuie acum sa-i dai ceva la schimb daca vrei sa puna botul la imnul tau national si la insemnele statului tau. Nu poti sa-i bagi religia cu forta pe gat in scoli si sa te astepti sa creada in Dumnezeu. Nu poti sa chiulesti si sa dormi la sedinte daca vrei sa-ti respecte institutia de baza a democratiei - Parlamentul.

Societatea romaneasca face orice dar nu sta pe loc. De-aia nu ne asemanam nici cu Germania, nici cu Italia, nici cu Statele Unite. Occidentalii au ajuns pe un varf al lor, le este ok si isi permit sa aiba de-acum o evolutie mai lenta. Isi permit chiar si luxul de a-si iubi tara si de a se ridica in picioare cand isi aud imnul.

La noi situatia e inca nasoala, nu ne-am gasit identitatea si nici echilibrul. Suntem intr-un freamat continuu, cautam, vrem, incercam, testam si in definitiv evoluam. Si mai e muuult pana departe. De-aia constiinta nationala, mandria de a fi romani, iubirea de neam si tara au luat locul altor sentimente mai "imediate". Gen iubirea de ban, iubirea de show, de scandal. Pentru a atrage astazi atentia romanului, pentru a te baga in seama, stimulul pe care trebuie sa i-l oferi trebuie sa aiba o doza de soc.

Inocenta si realismul, fete ale realitatii

In titlul postului mai vorbeam de inocenta. Asta e o alta fateta a realitatii. Caci exista inca si inocenta destula in Romania. Insa inocenta nu are nimic de-a face nici cu patriotismul dar nici cu cealalta fateta a situatiei - adica cu realitatea aia imediata. Reprezentarea grafica sta in felul urmator:

Patriotism <-- Realitate --> Inocenta

Suntem inocenti, necontaminati de experientele cotidiene, ne vedem de lumea noastra asa cum e, si sa fim noi sanatosi. Cam schizofrenica societatea asa cum e ea, daca ai inteles exact ce-am tot spus pana aici. Caci vesticii macar sunt toti naivi, spalati pe creier si fericiti. Ma rog...

Un lider puternic e solutia

Ce e de facut? Pai asa cum se prezinta lucrurile acum, nu prea e mare lucru de facut. Adica ar fi dar doar cu o interventie externa, parerea mea. Lucrurile nu se vor drege de la sine in veci sau oricum nu curand. Suntem ca orice alta populatie, o masa. O masa urmeaza, tacuta si inconstienta, tendintele. Un lider puternic poate rezolva si servi drept exemplu. Deocamdata eu nu-l vad. Dar nu le stiu nici eu pe toate iar speranta moare ultima...

Optimismul de final acum. Pai lucrurile pe care le-am scris aici le vezi doar daca vrei sa le vezi. Este o viziune exprimata la nivel macro. Oamenii traiesc insa in micro, asa ca pot si sa nu-si bata capul cu probleme din astea. Ceea ce-ti recomand si tie. Ca pana sa te preocupi de sentimente nationale si dragoste de tara, trebuie sa-ti platesti facturile. Cum reusesti, tu stii mai bine. Dar daca reusesti, evident dracul nu e asa de negru :)

Aboneaza-te la RSS
Click! Adauga acest blog la Favorite


Vezi si:
- Cum sa supravietuiesti in Romania?
- Am gasit solutia pentru Romania
.

Citeste mai mult...

vineri, noiembrie 21

Cand femeia plange, omenirea evolueaza

1. Femeia nu mai accepta sa locuiasca in copac. Plange... Barbatul descopera pestera

2. In pestera e frig. Femeia plange. Barbatul descopera focul.

3. Copiii tipa de foame. Femeia plange. Barbatul descopera toporul, arcul si bata si pleaca la vanatoare.

4. De la atata carne, Copilul se imbolnaveste de scorbut si beri-beri. Femeia plange. Barbatul descopera agricultura.

5. Deoarece mamutul se lasa cu greu ucis, Barbatul lipseste prea mult de acasa. Femeia plange. Barbatul incepe sa creasca animale domestice: vaca, oaie, porc, gaina, etc.

6. Femeia s-a saturat de friptura facuta la tepusa cu garnitura de boabe verzi fierte mancata de pe o frunza. Plange. Barbatul descopera olaritul.

7. In pestera e curent si umezeala si din cauza asta copiii racesc, fac pneumonie si mor. Femeia plange. Barbatul construieste mai intai un bordei, apoi o casa din lemn si piatra.

8. A venit iarna si e frig. Femeia plange. Barbatul descopera ca pielea si blana animalelor moarte se poate prelucra si confectioneaza haine.

9. Hainele din piele, precum si alea din blana, put. Femeia plange. Barbatul descopera pe rand hainele din lana (care sunt aspre si zgarie - Femeia plange), hainele din in (care tot aspre sunt - Femeia suspina) si intr-un final hainele de matase (care par a fi multumitoare - Femeia zambeste). Mai tarziu, Barbatul rezolva si problema mirosurilor emanate de pieile si blanurile mentionate mai sus.

10. Diverse treburi lipsite de importanta cum ar fi protectia turmelor de animale si starpirea potentialilor pradatori tin Barbatul departe de casa. Femeia plange. Barbatul domesticeste cainele si pisica.

11. Femeia observa ca seamana prea mult cu semenele ei. Incepe sa planga. Barbatul inventeaza fardurile si bijuteriile.

12. Femeia se plictiseste de atata stat in casa si vrea sa-si largeasca orizontul. Normal, incepe sa planga. Barbatul inventeaza roata, domesticeste calul si descopera barca pentru ca femeia e fragila si oboseste repede. In plus, nimeni n-ar vrea sa o auda iar plangand... peste ani...

n. Femeia simte nevoia de a "evada" din cotidian. Nu are timp, bani sau dispozitie pentru excursii in strainatate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de vazut, afara e vreme urata. Capac peste toate, ca de obicei, Barbatul nu e acasa si oricum nici el n-ar intelege mare lucru. Femeia ar avea asaaaaa… un fel de chef de a scrie ceva care sa-i aduca complimentele unor necunoscuti si sa fie o chestie care sa pastreze anonimatul si absolut totul trebuie sa fie sub control si… Pentru a nu stiu cata oara in istorie, Femeia incepe sa planga. Barbatul inventeaza blog-ul.

Morala: Cand femeile plang, umanitatea evolueaza.

Alta morala: Fara femei am fi trait si acum in copac.


Citeste si:
- Testi psihologic. Cati de F sunt?
- Test despre tine. Prioritati in viata

Citeste mai mult...

miercuri, noiembrie 12

Capitalismul de azi = mai multe comunismuri

Nu mai suntem in comunism. E mult mai bine, suntem mult mai linistiti. Viata e mult mai frumoasa, o-le, o-le, dictatorul nu mai e... Pare usor ironic dar e o ironie involuntara. Capitalismul, asa cum il cunosc eu in Romania asta a noastra, si cum banuiesc ca aduce pe alocuri cu cel din Occident, inseamna de fapt mai multe comunismuri mai mici.

De ce? Pai pentru ca acum ai libertatea sa-ti alegi dictatorul. Ai libertatea sa-ti alegi sistemul in care sa fii o sluga indoctrinata si cu creierul spalat. Inainte injuram tot ce venea de sus, blestemam regimul si mai ales unii din oamenii care il compuneau. Acum, ca avem libertate mai multa, nu mai prea injuram asa abitir, ca nu mai avem un tatuc si o oranduire tiranica si despotica.

Am remarcat insa un aspect: societatea noastra este compusa din mici sisteme, care se constituie totusi pana la un punct in mici comunismuri. Am avut aceasta revelatie dupa ce am vazut, la un post de televiziune, o emisiune in care era invitat patronul trustului. Si omul nostru avea parte de menajamente generoase in ce priveste intrebarile puse de realizator, i se mai dadea la o parte o scama pe care poate o avea pe costum si se radea la glumele lui imbecile. Respectand proportiile, la fel se intampla si cu Ceausescu. La fel ii cantau osanale lingaii de serviciu.

Mergand in jos pe ierarhie, situatia ar fi dupa cum urmeaza: patronul isi pune niste oameni in functii cheie. Astia ii terorizeaza pe cei imediat inferiori pentru a respecta politica strategica venita de sus. Astia mai micii au si ei altii si mai mici si tot asa. Decizia se transmite de sus in jos iar fiecare din membrii scarii are grija sa fie respectata. Pentru ca poate raspunde cu scaunul in caz contrar. Fenomenul se intampla atat la stat cat si in mediul privat.

Pai nu asa era si in comunism, doar ca la o scara mult mai grandioasa? Nu avea Ceausescu mai micii lui care se ingrijeau de respectarea politicii de guvern si de stat? Bine, acum nu te mai trimite nimeni la Canal, nu te mai baga in puscarie dupa un simulacru de proces, nu mai esti ridicat de pe strada si macar poti sa injuri, fie si in soapta. Modelul insa e acelasi: acum nu intri in puscarie dar iti pierzi job-ul, iei sanctiune, esti mustrat/admonestat in sedinte, esti retrogradat, etc. etc. Exista si acum mijloace coercitive pentru a avea grija ca tu iti faci treaba care "trebuie".

Mici dictatori, mai inversunati decat Al Batran, exista cu succes si in zilele noastre. Lingai - am stabilit. Sanctiuni - asemenea. Dar desigur, toate mult mai frumos ambalate. Cum inainte trebuia sa ai ceva tangente cu Partidul sau cu Securitatea pentru a accede la pozitii si cariera, la fel acum trebuie sa mananci ceva rahat pentru a fi cineva. There's no gain without pain, spune englezul si bine zice.

Evident ca avantajele zilelor noastre sunt indiscutabile. Departe de mine gandul de a le contesta sau minimaliza. Nici nu suporta comparatie. Insa ca joc al ratiunii, situatia expusa mai sus sta in picioare. Iar dintr-un sistem, oricare ar fi el, tot trebuie sa faci parte. Pentru ca apartii societatii si asta e regula jocului. In zielele noastre, cum spuneam, ai libertatea de a-ti alege calaul :)

Citeste si:
- Occidentalul. De la idiotenie la fericire
- Seful. Un rau necesar
- Politicianul roman. Un nesimtit?

Aboneaza-te la RSS

Citeste mai mult...

luni, noiembrie 10

Ai fost vreodata in minoritate?

Postul de fata e inspirat din voctoria lui Barack Omaba la alegerile din SUA. Despre cum e sa fi minoritar intr-o tara de majoritari. Minoritar din orice punct de vedere, nu neaparat al culorii pielii, precum minoritar sexual, de etnie, de credinta, sau de ce nu de varsta sau preferinte muzicale.

E frustrant sa fii minoritar. Dar si riscant - risti oricand sa-i iei la bataie pe cei care stau la masa bogatilor. Am cunoscut, cand eram mai tanar, un grup de basarabeni. Locuiam cu ei intr-un camin de studenti. Doi dintre ei erau mai cuminti, restul asa cum poate ati avut si voi placerea sa-i cunoasteti - usor violenti.

Ei bine, cand s-a iscat o bataie in camin, astia doi cumintii nu au ratat ocazia sa loveasca un roman care zacea batut pe hol. Doua lovituri cat o jumatate de secol de vrajba anti-romaneasca. Doua lovituri cat un an de frustrari acumulate dinspre romanii care ii considera cetateni de mana a doua. Erau doi basarabeni cuminti, jucau sah si cantau la chitara, care nu s-au dat inapoi de la a-si varsa amarul minoritar.

Viata grea pentru Obama

Ma uit la Obama. Se vede ca n-a avut o viata usoara. Nu are degajarea lui Bush, nici a lui Clinton. E ok, vorbeste frumos, dar o usoara tendinta de retragere parca tot as remarca. Cumpatat in declaratii si-n gesturi, Obama nu-si poate da, deocamdata laoparte trecutul. Nu e usor sa fii urmasul unor oameni care au fost sclavi. Sclavi negri pentru stapani albi. Intr-o tara care a avut Ku-Klux-Klanul, organizatie ale carei ramificatii traiesc si in prezent. Sigur ca trecutul obidit ar trebui sa-l faca pe Obama mai receptiv la problemele oamenilor, mai deschis la nevoi comune. Il vad deci in stare sa rezolve o buna parte din probleme interne ale tarii dar si sa faca pace, asa cum si-a propus, cu arabii sau cu rusii.

Toti suntem intr-un fel minoritari

Am fost cu totii, intr-un fel sau altul minoritari. Daca esti fata si citesti aceste randuri, esti si tu o mica minoritate intr-o lume usor patriarhala. Daca esti baiat, ai fost probabil intr-un cerc de prieteni sau la vreun job in care erai nou, nu cunosteai pe nimeni si te simteai in plus. Asta tot minoritar face din tine, chiar daca pentru o perioada mai scurta de timp.

Nu e confortabila pozitia. Ai face orice sa iesi din ea. Te afecteaza, te apasa, iti modifica trasaturile si comportamentul. Iti poate influenta decizii mai mici sau mai mari, pe termen mediu sau lung. Depinde cat de mult ai fost supus presiunii de a fi o mica sau mare minoritate.

Ungurii si romanii. Eterna poveste

De ce sunt ungurii nostri uniti? De ce isi voteaza in masa candidatii? De ce am avut atatea conflicte cu ei? Pentru ca ei sunt putini, noi suntem multi. Pe noi nu ne prea intereseaza de ei, in timp ce ei au o cultura si o mostenire pe care trebuie sa le duca mai departe. Si nu e usor sa simti ca nu apartii in totalitate unei lumi diferite de a ta. Sa auzi la telvizor o alta limba decat cea pe care o vorbesc in casa parintii tai. Sa ai parte de sicane pe strada pentru ca stalcesti cuvintele.

E valabil si reversul. Nu e de mirare, desi poate anormal, ca atunci cand vizitezi orase din Tinutul Secuiesc sau din Ardeal in general, ungurii care sunt majoritari acolo nu vor sa-ti vorbeasca in romaneste. Nem tudom romano, iti vor spune, chiar daca stiu, in mod evident limba ta.

Am fost, intr-o alta perioada din tinerete la Balvanyos, o statiune din Covasna. Sunt multe bai cu apa minerala acolo, substanta care izvoraste libera din pamant. Ei bine, multi unguri, evident, acolo. Numai unguri. De cate ori ne auzeau ca vorbim romaneste aveau grija fie sa nu ne raspunda, fie chiar sa ne stropeasca cu apa. Sigur e amuzant, dar simptomatic pentru o stare de spirit. Cu toate astea romanii si ungurii se cam inteleg in locurile alea, doar ca ceva tot arde mocnit, un spirit razboinic gata sa se dezlantuie impotriva celui care nu respecta regulile.

Political correctness-ul

La fel se poate vorbi si despre tigani, homosexuali, femei, oamenii inalti, cei mici, grasi sau alte minoritati. Mai marii zilelor noastre s-au gandint intens la aceste aspecte iar tendinta este de a face dreptate din ce in ce mai mult in randul minoritatilor. In Statele Unite, exista de mult conceptul de political correctness. Adica e incorect politic sa faci o groaza de lucruri, intre care cu precadere sa nedreptatesti minoritatile. Negrilor nu mai ai voie, de exemplu, sa le spui negri, ci afro-americani. Se ajunge de multe ori la extrem, astfel incat, in virtutea unor astfel de drepturi, minoritarii ajung sa faca legea. Si in Europa exista o tendinta similara... Tineti minte ce mandri eram. Minoritatile au reprezentat un capitol aparte in negocierile de aderare cu Uniunea Europeana iar noi stateam destul de bine, spre deosebire de unii vecini de-ai nostri.

Ar mai fi de spus totusi ca asta cu minoritatea este o trasatura specifica oamenilor. In regnul animal, minoritatile nu prea au cuvinte de spus. Mai mult de atat isi dau pur si simplu duhul. Mor. Pentru ca acolo exista o lege a junglei, sau a evolutiei, daca vreti, in care doar cel mai puternic supravietuieste.

Poate nici n-ar trebui sa existe minoritari nici in regnul uman. Cu toate astea, omul are nevoie sa se asocieze, este o fiinta sociala. Iar ramasitele acestor asocieri si apartenente sunt tocmai minoritatile de astazi.

Nu sunt eu mare. Ei sunt mici

Ideea e ca minoritatea este o stare de spirit neconfortabila. Te intareste ca grup, te solidarizeaza, simti poate mai bine ca majoritarul ca apartii la ceva. Cu toate astea frustrarea este evidenta, iar daca majoritarul nu doreste sa-ti arunce cateva firimituri, frustrarea se acutizeaza. Dar, pentru ca suntem o civilizatie destul de avansata, noi oamenii zilelor noastre, trebuie sa ne intelegem cumva. Fereasca insa sfantul ca minoritarul sa se trezeasca peste noapte majoritar... E de salutat, in aceste conditii atitudinea celui mai intalt om din lume. Intrebat cum se simte printre "pigmei", el a raspuns ca nu e el foarte inalt. Ceilalti sunt foarte mici...

Citeste si:
- Omul care uita de unde a plecat
- Occidentalul. De la idiotenie la fericire
- Sunt 6,7 miliarde de lumi. Nu mai mult

Ti-a placut? Aboneaza-te la RSS

Citeste mai mult...

sâmbătă, noiembrie 8

Zapata e de vina pentru criza financiara

Citeam un articol zilele astea despre cat de vinovat e Zapata, portarul Stelei de infrangerea cu Lyonul. Toate tunurile sunt pe el. Mai marii din fotbal, greii, il blameaza pentru "eroarea catastrofala" de la primul gol al meciului din Franta. "E inconstant", "daca nu ar fi gresit, alta ar fi fost desfasuarea meciului", "nu e un portar de Champions League". Sunt doar cateva dintre parerile pe care le-am citit de la mari specialisti in tehnica si tactica fotbalului, precum Mitica Dragomir, Adrian Ilie, Becali, Piturca si altii.

Pare ca si mancat bietul portar, care a avut evolutii admirabile in scurta lui cariera la Steaua. Asta, la numai cateva saptamani dupa ce aceleasi voci si altele spuneau ca goal-keeper-ul stelist este portarul de care echipa avea nevoie, nici nu se compara cu Carlos, un jucator ca asta da incredere formatiei si alte laude pe care vi le puteti inchipui si voi. A, era comparat cu Petr Cech, celebrul portar al lui Chelsea.

Nici dracu nu-l mai scoate acum pe Zapata din coltii sacalilor. Le trebuie un vinovat pentru propria neputinta. Pentru a-si pastra scaunele, pentru ca publicul sa mai inghita o galusca si sa aiba ce rumega. Bai, dar chiar Zapata? Omul care a scos la mingi din fata portii Stelei si care a acoperit toate gafele din defensiva de multe ori depasita de viteza jocului si a adversarilor mult mai buni si motivati? Si chiar intr-un meci cu Lyonul v-ati gasit sa va luati de el?? Adica Lyonul care e o echipa ce poate aspira la titlul european pe buna dreptate? Puteati voi sa bateti echipa asta daca nu lua Zapata golul ala? Si si la ei acasa? Nu mai continuu cu intrebarile ca sunt inutile.

Remarc insa grotescul situatiei, in care e cel mai simplu sa te iei de omul fara aparare. De cel care isi vede de joc si te salveaza din multe, multe alte situatii in care, daca nu ar fi fost el, rezultatele ar fi fost diferite. Mentalitatea romaneasca isi spune cuvantul: nu construim nimic, nu ne intereseaza strategii pe termen lung, nici macar mediu. Ne intereseaza conjunctura si propria piele. Bine, pe toti ne intereseaza asta, dar parca unii mai avem si decenta de a nu le pune in spate altora insuccesele noastre. Sau parca asa ar trebui sa fie.

Sacalii astia sunt peste tot. Asa ajungi mare in tara asta a ultimilor ani. S-a dat drumul tot mai tare la robinetul cu marlanie si cu legea junglei. Nu stiu cum evolueaza civilizatia asta, dar parca ar trebui sa fie in sens invers, nu? :)) Politicul are contributie foarte clara in treaba asta. Despre subiectul asta voi reveni negresit cat de curand. Meritocratia? Asta e o chestie pe care nu o gasesti decat in manuale. In viata reala e cu totul altfel. In viata reala nu m-ar mira sa aflu ca Zapata e de vina pentru criza financiara mondiala, ca l-a impuscat pe Kennedy si ca a avut partea lui de responsabilitate la caderea turnurilor gemene. Caci pentru declinul Stelei am stabilit deja ca este foarte vinovat :)

Citeste si:
- Fotbalistul roman si mentalitatea de loser
- Ce spun reclamele despre noi

Aboneaza-te la RSS

Citeste mai mult...

marți, octombrie 21

Barbatul. Prostul de serviciu al femeii??

Poate e putin exagerat titlul. Dar daca vedeti ce am de spus pana la sfarsit, s-ar putea sa nu fie intru totul asa. Femeile sunt mai multe si in multe cazuri mai istetze ca barbatii. Nu am spus inteligente, asta e discutabil, dar mai istete s-ar putea totusi sa fie. Am mai discutat aici de asta.

Oricum, din experienta mea de viata, am ajuns la concluzia ca nu e bine sa te prea certi cu o femeie. Multe, ca nu chiar toate, au atata determinare incat sa aiba grija sa nu castigi tu disputa. Sau oricum, daca o castigi, nu au castigat si razboiul. Am cunoscut "femei doberman", sintagma imi apartine, care odata ce au apucat sa "muste" din picior sau din creanga de copac, nu vor mai da drumul decat cu maxilar cu tot. Sigur e un caz extrem, dar ilustreaza ce vreau sa spun. (Au si barbatii problemele lor, dar despre asta nu chiar acum)

Femeia e obisnuita cu greul. Cu durerea, cu suferinta. Oricum, mai mult decat barbatii. De ce? Pentru ca ele nasc si asta presupune durere, au menstruatie - iarasi durere - percep lumea si ororile ei altfel - tangente cu durerea. Am vazut si un experiment in care un barbat smecher s-a luat la intrecere cu o femeie: care dintre ei tine mai mult mana intr-un lighean plin cu gheata. Oricat de determinat a fost barbatul sa castige batalia, a scos mana afara inaintea femeii. Ea, daca si-a propus sa reziste, a rezistat. Si ar fi rezistat oricat ar fi fost nevoie pentru a tine mana in gheata o secunda in plus fata de barbat.

Bun, acestea fiind spuse, e bine de precizat totusi ca intre femei si barbati nu exista un razboi. Nu avem de-a face cu un razboi al sexelor. Declarat sau nu. Nu. "Luptele" sunt sporadice si iau fel de fel de forme.

Emanciparea femeii - inceputul problemelor

Totusi unde e barbatul prostul de serviciul al femeii? Acum ajungem. Este asa mai ales in ultima vreme. Atunci cand femeile au decis sa se emancipeze. Sa fie "egale" cu barbatul. Femeia a inceput sa munceasca de la egal la egal cu confratele ei, sa castige uneori mai bine, sa fie activa si implicata in viata sociala si nu numai. Egalitatea asta evident ca ii consolideaza ascendentul moral in fata barbatului.

Astea de mai sus, combinate cu trasaturile ei de femeie, o fac sa fie, cum spuneam, mai isteatza decat barbatul in multe cazuri. Stiti bancul ala: toata omenirea moare si merge in rai. Dumnezeu le cere femeilor sa mearga cu el iar barbatilor sa se alinieze pe doua randuri. Cei care au fost sub papucul femeii pe un rand, ceilalti pe un alt rand. Dupa 20 de minute se intoarce. Un rand avea 100 de kilometri iar pe cel al celor nesupusi se afla un singur om. Pai bine ma nevrednicilor, le spune celor multi, v-am facut dupa chipul si asemanarea mea si voi v-ati lasat sub papucul femeilor? Ia uitati aici la curajosul nostru asta singurul... Ia spune ma, cum ai reusit sa nu te lasi supus? Nu stiu, zice omul nostru, aici mi-a spus sotia sa stau...

Femeia rezista mai mult

Vedem cu totii in parcuri si prin orase oameni in varsta. De cele mai multe ori el e un om blajin iar ea il cicaleste si-l tot aranjeaza: fa asta, incheie-te la bluza, hai acolo, hai dincolo, de ce, cum, etc. Asta imi pare tendinta: femeia cicaleste si comenteaza atat de mult, incat barbatul sfarseste prin indiferenta. Nu are atatea resurse si energie pentru a contracara toate comentariile ei (inepuizabile uneori) incat cedeaza si lasa baricada jos: fie cum vrei tu, numai lasa-ma in pace.

Si aici exista exceptii. Vin in special din partea barbatilor extravertiti, care nu se lasa impresionati de vaicarerile femeii. Merg pe cartea insensibilitatii si a fortzei, si atunci farmecele ei sunt inutile. Ar mai fi de spus ca femeia nu isi doreste neaparat sa fie deasupra. Cu toate astea sfarseste prin a fi, in fata indiferentei barbatului.

Citeste mai mult...

  © Blogger template 'Totally Lost' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP