sâmbătă, octombrie 4

Omul care uita de unde a plecat

Se spune “da-i omului putere si vei vedea atunci ce-i poate pielea”. Nu e o vorba in vant. Am intalnit suficient de multi oameni care uita, ignora sau se lasa dusi de val. Cred ca este si in firea omeneasca evolutia asta. E naspa oricum dar mai nasol este atunci cand cazi de pe un cal foarte alb si foarte inalt. Multi au dificultati in a se repozitiona.

Cele mai mari probleme le intalnesc cand fac complimente. Sunt genul care ii spune omului ce are de spus si care remarca trasaturile pozitive ale cuiva. Multa lume le accepta gratuit, si bine face, dar ajunge sa creada ca i se cuvin, ca e de la sine inteles sa se intample asta. De aici pana la a-si lua nasul la purtare nu e decat un singur pas.

Am vazut, la fel, suficienti oameni ajunsi in pozitie de conducere care, din secunda numarul doi, se schimba radical. Sigur ca si pozitia de leadership te schimba pana la un punct, insa anumite trasaturi fundamentale trebuie sa reziste la proba timpului.

"Sindromul Raducioiu" e iarasi binecunoscut. Cand fotbalistul a stat cateva luni in Italia si s-a intors de acolo cu un accent teribil si deloc sexy, chinuindu-se sa-si aminteasca limba pe care a vorbit-o cand era la coada vacii. Cati romani italieni nu am cunoscut care ma intrebau “come si dice la voi in Romania?” Nemti cu “nemtizme” la purtator… americani mai putini, dar si la ei se intampla.

Bun, e normal pe de-o parte sa fie asa, atunci cand vorbesti in mod intens o anumita limba. E si cazul meu, care mai scap englezisme prin exprimarea mea neaos romaneasca. De-acolo pana la a nu te putea controla, e o cale destul de lunga. Dar, desigur face parte si din brandul personal. Invidiosi ce suntem:)

Oricum, a nu uita de unde ai plecat este un semn de maturizare. De asezare a ta ca fiinta. A mentine pe cat posibil contactul cu straturile medii ale societatii te integreaza in cultura si mai ales civilizatia pe care o reprezinti, asa buna sau rea cum e ea. Altfel risti sa ajungi ca cineva care si-a intrebat un prieten daca toata lumea de la terasa la care erau castiga de la 1.500 de euro in sus, asa cum era salariul lui.

2 comments:

PISICA LUCIAN VALERIU

Sunt intru-totul de acord cu tine . Este intr-adevar un subiect care merita discutat din plin . In aceasta lume plina de indiferenta vizavi de valorile care ne-au consacrat ca si natiune , este greu sa mai dai "suflu" unor notiuni precum onoare , mandrie , personalitate , cinste , realism , dragoste de neam . Te invit , intr-o scurta vizita pe blogul meu , sunt si eu unul dintre aceia care doresc sa aiba un blog pe net (http://lucijr66.blogspot.com) .

De Vito

lucian, multumesc de comentariu. adevarat ce si cum spui. dar, cum speranta moare ultima, hai sa fim convinsi ca valorile alea de care vorbesti exista inca in semenii nostri. doar ca ei prefera sa stea in anonimat si aflam mai greu de ei. ti-am vizitat blogul, o sa o mai fac. mi-a placut. e o oaza de aer proaspat. te mai astept pe aici. numai bine!!

  © Blogger template 'Totally Lost' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP