Despre bloggeri numai de bine! Sau nu?

E o frenezie totala in lumea asta a bloggerilor. Unul vine, altul pleaca, unul zbiara, altul canta… ne frecam mainile de bucurie cand credem ca s-a intamplat ceva pentru a posta pe blog. Ne dam cu parerea despre oricine si orice. Am devenit specialisti, ziaristi… analisti.

“Blogul, sau cum sa devii din nul, nenul” era un comentariu scris de un ziarist din presa centrala, acum vreo cateva luni. Si intr-un fel asa se si intampla. Gandurile tale nu mai sunt doar ale tale. Le imparti cu lumea, iar daca te pricepi un pic la IT si SEO, poti sa-ti faci cunoscute aberatiile la zeci, sute si chiar mii de oameni.

Este totusi o preocupare benefica, aceea de a-ti flexa mintea pentru a mai nascoci ceva.Creste nivelul de inteligenta (nu stiu daca si desteptaciune), creste mobilitatea intelectuala, creste self-esteemul celor in cauza si cate si mai cate. Poti deveni si un semi-zeu, care cu un PR puternic (Page Rank), poti dirija destine sau influenta decizii.

Dar. Ajunge sa te si izoleze o astfel de activitate, sa te introverteasca, sa-ti mai atrofieze din instinctele sociale. Dus la extrem, bloggingul poate sa te acapareze si sa-ti mute atentia de la multe din activitatile pe care, poate, altfel le-ai fi facut.

Si totusi, desi are cativa anisori ca varsta, bloggingul este inca in primii ani de existenta. 90 la suta din blogurile pe care le-am vizitat in viata asta nu au nici in clin nici in maneca cu esteticul, cu ordinea, cu rigoarea. Hai sa punem cat mai multe bannere, cat mai multe poze, cat mai multe culori. Sa atragem atentia, nu? Despre continut si el lasa mult de dorit. Cum spuneam, scriem aproape despre orice si despre oricine. Ii laudam (rar) dar trantim de pamant cu cine ne enerveaza. Si ne cam enerveaza multi.

Chiar daca n-o sa insist, exista si bloguri bune. Cu continut coerent, cu rigori si reguli. Despre ele, poate intr-un alt post.

Oricum, e mai bine sa ai un blog, fie si prost, decat niciunul. Macar si pentru faptul ca poti defula pe el toate cele care te mai apasa. Asa cum Marchizului de Sade i-a fost recomandata terapia prin scris, la fel bloggingul poate contribui la scaderea infractionalitatii. Tot e o chestie, nu?