Se afișează postările cu eticheta blog. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta blog. Afișați toate postările

joi, februarie 5

Esti ceea ce privesti, tolerezi si ignori

Tin minte ca-mi placea sa ma uit la televizor. Aveam cel putin trei motive ca sa o fac. Ma relaxa, pierdeam vremea si-mi spala/golea creierul de problemele din zi. Acum... ma uit din ce in ce mai rar. La fac si unii si altii din cei cu care mai vorbesc. Chiar imi pare rau pentru asta, dar la ce naiba sa ma uit? La toli si magde, vorba cuiva? La eleve porno si la sexy brailence? La nikite si la manelisti?

Chiar aseara am vazut pe un site cat de victorioasa este Antena 1 in fata Pro Tv-ului si cum ii ia fata si publicul din ce in ce mai mult in ultima vreme. Pai cu ce-i ia fata? Cu Acces Direct-ul lui Madalin Ionescu, unde maneaua si subteranul se imbina kitchos cu un decor modern? Cu Show-ul Pacatos al lui Captos unde Nikita care se cearta cu cur*a de Eva Kent? Cu un revelion mustind de manelisti... Iar exemplele pot continua pana maine pe vremea asta.

Teoria "mizeriei"

Uite o teorie partial valabila. Se citesc din ce in ce mai multe bloguri. Atat in Romania cat si in afara. La noi cel putin, majoritatea blogurilor sunt vraiste. Arata destul de urat, sunt construite dupa o logica ciudata, atat a esteticului cat si a continutului. Devii deci din ce in ce mai obisnuit sa ai de-a face cu "mizerii", fie ele inocente, fie flagrante. Mizeria asta ne acapareaza, vad, tot mai mult.

Chiar si eu o tolerez si o caut uneori. Satul de aceleasi informatii "corporatiste" si pline de platitudini, alternez site-urile standard cu cele mici dar vii si suculente. Bloguri, in marea lor majoritate... Care, cum spuneam, abunda de aceste mici "mizerii". Mi-a devenit mod de viata mie si, cu siguranta, si tie. Mi-e teama ca tindem sa transferam obiceiul asta si asupra altor aspecte ale vietii, inclusiv asupra televiziunii. Daca eu o fac, tu o faci, ce pretentii sa mai ai de la marea masa de romani neaosi, cu 12 clase si negru sub unghii?

S-a spus despre OTV ca este cancerul societatii. Dar ca are si rolul benefic de a-i permite clasei sociale medii sa-si defuleze frustrarile undeva, sa o tina ocupata, sa-i ofere si ei o alternativa. Ca vorba aia, astia suntem, altii mama nu mai face. Trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca Romania e compusa din multi "manelisti" si noi restul.

Totusi, modelul OTV si al blogurilor tinde sa se aplice la o scara din ce in ce mai mare. Ok, ok. Foarte bine. Care e problema, vor spune, pe buna dreptate, liberalii in gandire. Asta e tendinta naturala, nu i te poti opune. Perfect!

Ne permitem deja o involutie??

Vin totusi cu o intrebare. Am atins cumva varful civilizatiei si ne permitem o involutie??? Am ajuns cumva in punctul in care nu mai avem in ce directie sa evoluam??? Adica toate eforturile inaintasilor si ale contemporanilor maturi de a ne face sosele, de a ne baga curent electric, centrale pe gaze, masini cu ABS si servo directie, adica semne ale civilizatiei, au fost in zadar??

Ne intoarcem la mamaliga si pazitul oilor? Poate nu am depasit niciodata stadiul ala... Ba da, l-am depasit doar ca, regret sa te informez, dupa ce am facut asta, am luat-o inapoi, pe panta descendenta. Filonul nostru romanesc gregar si usor primitiv ne trage de maneca mai puternic decat toti banii si civilizatia Uniunii Europene si Statelor Unite la un loc.

Bun, si eu ce sa-ti mai spun acum? Nu te mai uita la Magda Ciumac la OTV si citeste o carte in schimb? Schimba de pe Nikita si treci pe Patapievici? Nu! O sa-ti spun atentie la ceea ce ti se intampla! Alegerea e a ta. Doar ca problema se pune in felul urmator: esti ceea ce privesti, tolerezi si ignori.


Aboneaza-te la RSS
Click! Adauga acest blog la Favorite


Vezi si:
- Scump, doamna, scump. Ce spun reclamele despre noi
- Sfarsitul nu-i aici
.

Citeste mai mult...

duminică, ianuarie 4

Dintr-o alta lume. Blogul unui roman de-al nostru...

Il cheama Lucian Valeriu Pisica si locuieste in comuna Valea Viilor, judetul Sibiu. Nimic neobisnuit pana acum, doar ca omul nostru are blog. Si nu orice blog... Este un blog mai special, dintr-o alta lume si tocmai de-aia ii dedic aceste randuri la inceput de an.

Este un blog care imi da o senzatie aparte de cate ori il vizitez. Ma transpune intr-o alta lume, din care am plecat si eu candva si la care ma raportez cu usoara nostalgie. "....Si pentru ziua de maine" se cheama creatia lui Lucian si o sa incerc sa explic cat pot eu de bine ce e asa special cu blogul asta. Mentionez ca nu il cunosc personal, desi am facut un schimb de linkuri cu el la un moment dat. Oricum, randurile de fata nu sunt niciun fel de reclama mascata sau pe fata...

Lucian, are 42 de ani si vorbeste in paginile sale despre tot ceea ce se intampla in comuna lui. Iata un fragment din sectiunea "despre el":

A vorbi despre moralitate si decenta , cinste si respect , mi se pare obligatoriu in zilele noastre , in conditiile in care raul si minciuna , necinstea si faradelegea sunt valorile care sunt puse in evidenta , chiar si la buletinul de stiri de la ora 17.00.

Cam asta ar fi si tematica blogului. Dar de fapt mai mult decat atat. Blogul este foarte generos si la capitolul fotografii. Vedem astfel pe coloana din stanga, poze in marea majoritate din satul lui Lucian - Valea Viilor, cum spuneam. Un peisaj de iarna, un peisaj de Craciun. Datini si obiceiuri precum taiatul porcului, biserica din comuna, casa parohiala, cetatea, muzeul cetatii dar si clopotul care anunta incendiile. Bogatii pe care, uneori, Lucian Valeriu Pisica pare ca le descopera si se bucura de ele odata cu noi ceilalti cititori.

"Si noi ne dorim sa fim europeni", scrie el apoi intr-un post de la inceputul blogului. "Si noi ne dorim bunastare si progres", continua el...

Mai presus de canalizari , de sali si terenuri de sport si de golf , de trotuare si fantani arteziene , mai presus de o lupta politica dusa pana la absurd numai in interes personal trebuie sa fie respectul de sine , respectul fata de omul de langa noi , respectul fata de omul care a ales in favoarea ta. Este in primul rand o datorie morala pe care o avem fata de noi insine . Si de inaintasii nostri.

Intre dorintele pentru 2009 ale lui Lucian veti regasi unele care poate surprind prin simplitatea lor. Si totusi sunt dorinte clare, pertinente, realizabile pentru multi alii. Dorinte asa cum multi nu am fi in stare sa descriem daca am fi intrebati.

Ce-si doreste Lucian? Sedinte bi-lunare la Caminul Cultural, infiintarea unei formatii civile de pompieri competitiva, infiintarea unui Muzeu al Taranului Roman in comuna Valea-Viilor, canalizarea propusa din cursul anului 2008 sa devina realitate si altele pe care le veti descoperi si singuri.

Ar mai fi ceva de adaugat? Nu prea. Lucian le spune pe toate foarte bine si il felicit pentru initiativa blogului. Este intr-adevar o oaza de normalitate intr-o lume bulversata... sau poate mai degraba o Romanie usor bulversata.

De cate ori ii vizitez blogul, am senzatia ca intru intr-o lume onirica, pura si mirifica, asa cum uitasem ca exista. Ii multumesc lui Lucian pentru blog si pentru ocazia pe care mi-o da pentru a-i citi istorisirile din lumea lui. E bine sa incepem 2009 cu astfel de simtiri, ca agitatie si nebunie vor fi slava Domnului... Blogul lui Lucian poate fi vazut si AICI.

Aboneaza-te la RSS
Click! Adauga acest blog la Favorite


Vezi si:
- Orasul in care traim... Cei mai multi dintre noi
- Sunt 6,7 miliarde de lumi. Nu mai mult
.

Citeste mai mult...

duminică, octombrie 5

Despre bloggeri numai de bine! Sau nu?

E o frenezie totala in lumea asta a bloggerilor. Unul vine, altul pleaca, unul zbiara, altul canta… ne frecam mainile de bucurie cand credem ca s-a intamplat ceva pentru a posta pe blog. Ne dam cu parerea despre oricine si orice. Am devenit specialisti, ziaristi… analisti.

“Blogul, sau cum sa devii din nul, nenul” era un comentariu scris de un ziarist din presa centrala, acum vreo cateva luni. Si intr-un fel asa se si intampla. Gandurile tale nu mai sunt doar ale tale. Le imparti cu lumea, iar daca te pricepi un pic la IT si SEO, poti sa-ti faci cunoscute aberatiile la zeci, sute si chiar mii de oameni.

Este totusi o preocupare benefica, aceea de a-ti flexa mintea pentru a mai nascoci ceva.Creste nivelul de inteligenta (nu stiu daca si desteptaciune), creste mobilitatea intelectuala, creste self-esteemul celor in cauza si cate si mai cate. Poti deveni si un semi-zeu, care cu un PR puternic (Page Rank), poti dirija destine sau influenta decizii.

Dar. Ajunge sa te si izoleze o astfel de activitate, sa te introverteasca, sa-ti mai atrofieze din instinctele sociale. Dus la extrem, bloggingul poate sa te acapareze si sa-ti mute atentia de la multe din activitatile pe care, poate, altfel le-ai fi facut.

Si totusi, desi are cativa anisori ca varsta, bloggingul este inca in primii ani de existenta. 90 la suta din blogurile pe care le-am vizitat in viata asta nu au nici in clin nici in maneca cu esteticul, cu ordinea, cu rigoarea. Hai sa punem cat mai multe bannere, cat mai multe poze, cat mai multe culori. Sa atragem atentia, nu? Despre continut si el lasa mult de dorit. Cum spuneam, scriem aproape despre orice si despre oricine. Ii laudam (rar) dar trantim de pamant cu cine ne enerveaza. Si ne cam enerveaza multi.



Chiar daca n-o sa insist, exista si bloguri bune. Cu continut coerent, cu rigori si reguli. Despre ele, poate intr-un alt post.

Oricum, e mai bine sa ai un blog, fie si prost, decat niciunul. Macar si pentru faptul ca poti defula pe el toate cele care te mai apasa. Asa cum Marchizului de Sade i-a fost recomandata terapia prin scris, la fel bloggingul poate contribui la scaderea infractionalitatii. Tot e o chestie, nu?

Citeste mai mult...

vineri, octombrie 3

Despre Om sau doza de normalitate - intro

Demarez proiectul despreom.blogspot.com in ideea de a vorbi despre un subiect de care uitam din ce in ce mai des. Omul. Vorbim sau auzim discutandu-se des despre ce a facut x, sau y, despre nu stiu care om simplu, politician sau personalitate publica. Nu foarte multi ne oprim, pret de o secunda, din ale noastre sa ne gandim “da’ de ce?”. Care sunt resorturile psihice sau umane care l-au determinat sa actioneze intr-un fel sau altul.

Luam de bune toate care ni se baga pe gat si foarte rar ne punem intrebarea “ce este in spatele lucrurilor si mai ales al oamenilor”. Ne multumim cu putin si trecem mai departe fara a intoarce macar capul.

Vom vorbi asadar aici, in acest spatiu virtual, despre oameni. Despre categorii de oameni, despre mine, despre tine… despre cati apucam. Fara abordari patimase sau excesiv de subiective. Vom fi doza zilnica de normalitate.

Imi voi da asadar cu parerea despre multi dintre cei care ne inconjoara, voi fi si aspru si tolerant cu ei dar si cu mine. Vom afla treptat-treptat (sau asa ar trebui) ca suntem destul de diferiti, chiar daca ne asemanam uluitor.

De precizat ca blogul de fata nu are pretentia unei abordari psihologice sau stiintifice, in adevaratul sens al cuvantului. Sunt doar constatari de bun simt, ale unui om care a trecut prin cateva experiente la viata lui, si care doreste sa imparta cu ceilalti ceea ce a mai acumulat. Mult sau putin.

Invit cititorii acesui site sa-si dea cu parerea si sa corecteze eventualele greseli, sa-si spuna punctul de vedere in legatura cu subiectele discutate si chiar sa contribuie cu pareri sau unghiuri diferite ale povestilor de aici. Doar asa vom putea avea cu adevarat o imagine de ansamblu a ceea ce discutam.

Numele meu de scena e De Vito. De la Danny de Vito, dar daca tineti neaparat poate fi si de la Adi de Vito. Cum considera fiecare. Am in jur de 30 de ani si sunt din Bucuresti.

Click AICI pentru a-mi trimite un email

Incerc sa nu fiu indiferent, incerc sa-mi pese, ceea ce va recomand si voua. Un pic de pasiune ajuta intotdeauna.

Sa purcedem deci la drum...

Citeste mai mult...

  © Blogger template 'Totally Lost' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP