Se afișează postările cu eticheta unguri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta unguri. Afișați toate postările

marți, februarie 10

Respectul meu, Ungaria!!

E chiar aproape de noi, Ungaria asta, dar iata cat de diferita poate fi. Am vazut zilele astea un orasel, Veszprém, pe numele lui, strans unit in jurul unei idei. Regretul si solidaritatea i-au animat pe toti locuitorii acestei mici asezari din vestul Ungarie. Toate in memoria unui roman, handbalistul roman Marian Cozma, ucis intr-un local de acolo.

Ce mai poti sa mai spui cand vezi sute de oameni cu lacrimi in ochi, veniti din proprie initiativa pentru a-l plange pe Cozma? Unguri care, uite, au dat televizoarele pe mute, au lasat telenovelele deoparte, au stins casetofoanele cu manele si focul de la gulas... si s-au strans cu mic cu mare, tineri si batrani, baieti si fete pentru a transmite un mesaj comun. Iti poti inchipui o astfel de scena intr-o alta tara de pe aici? Sa luam una la intamplare... de exemplu Romania? Eu unul nu, dar lasa ca nu despre tarisoara noastra e vorba...

Din punctul meu de vedere, ungurii din Veszprém au aratat cam cat de civilizati pot fi ei ca oameni, ca popor, ca natie. Cat de solidari, umani si evoluati... Ok, or fi avand si ei uscaturile lor, dar, cel putin la faza asta, s-au ridicat pe un piedestal foarte inalt. Mai are rost sa mai spun ca Marian Cozma a devenit cetatean de onoare al orasului? Ca politia ungara l-a prins pe principalul suspect in 24 de ore? Ca premierul ungar Gyurcsany vorbeste pe blogul personal despre uciderea lui Cozma? Nu, o sa spun doar atat: respect, Veszprém... respect, Ungaria!!


Aboneaza-te la RSS
Click! Adauga acest blog la Favorite


Vezi si:
- Patriotismul, inocenta si omul modern
- Occidentalul. De la idiotenie la fericire
.

Citeste mai mult...

luni, noiembrie 10

Ai fost vreodata in minoritate?

Postul de fata e inspirat din voctoria lui Barack Omaba la alegerile din SUA. Despre cum e sa fi minoritar intr-o tara de majoritari. Minoritar din orice punct de vedere, nu neaparat al culorii pielii, precum minoritar sexual, de etnie, de credinta, sau de ce nu de varsta sau preferinte muzicale.

E frustrant sa fii minoritar. Dar si riscant - risti oricand sa-i iei la bataie pe cei care stau la masa bogatilor. Am cunoscut, cand eram mai tanar, un grup de basarabeni. Locuiam cu ei intr-un camin de studenti. Doi dintre ei erau mai cuminti, restul asa cum poate ati avut si voi placerea sa-i cunoasteti - usor violenti.

Ei bine, cand s-a iscat o bataie in camin, astia doi cumintii nu au ratat ocazia sa loveasca un roman care zacea batut pe hol. Doua lovituri cat o jumatate de secol de vrajba anti-romaneasca. Doua lovituri cat un an de frustrari acumulate dinspre romanii care ii considera cetateni de mana a doua. Erau doi basarabeni cuminti, jucau sah si cantau la chitara, care nu s-au dat inapoi de la a-si varsa amarul minoritar.

Viata grea pentru Obama

Ma uit la Obama. Se vede ca n-a avut o viata usoara. Nu are degajarea lui Bush, nici a lui Clinton. E ok, vorbeste frumos, dar o usoara tendinta de retragere parca tot as remarca. Cumpatat in declaratii si-n gesturi, Obama nu-si poate da, deocamdata laoparte trecutul. Nu e usor sa fii urmasul unor oameni care au fost sclavi. Sclavi negri pentru stapani albi. Intr-o tara care a avut Ku-Klux-Klanul, organizatie ale carei ramificatii traiesc si in prezent. Sigur ca trecutul obidit ar trebui sa-l faca pe Obama mai receptiv la problemele oamenilor, mai deschis la nevoi comune. Il vad deci in stare sa rezolve o buna parte din probleme interne ale tarii dar si sa faca pace, asa cum si-a propus, cu arabii sau cu rusii.

Toti suntem intr-un fel minoritari

Am fost cu totii, intr-un fel sau altul minoritari. Daca esti fata si citesti aceste randuri, esti si tu o mica minoritate intr-o lume usor patriarhala. Daca esti baiat, ai fost probabil intr-un cerc de prieteni sau la vreun job in care erai nou, nu cunosteai pe nimeni si te simteai in plus. Asta tot minoritar face din tine, chiar daca pentru o perioada mai scurta de timp.

Nu e confortabila pozitia. Ai face orice sa iesi din ea. Te afecteaza, te apasa, iti modifica trasaturile si comportamentul. Iti poate influenta decizii mai mici sau mai mari, pe termen mediu sau lung. Depinde cat de mult ai fost supus presiunii de a fi o mica sau mare minoritate.

Ungurii si romanii. Eterna poveste

De ce sunt ungurii nostri uniti? De ce isi voteaza in masa candidatii? De ce am avut atatea conflicte cu ei? Pentru ca ei sunt putini, noi suntem multi. Pe noi nu ne prea intereseaza de ei, in timp ce ei au o cultura si o mostenire pe care trebuie sa le duca mai departe. Si nu e usor sa simti ca nu apartii in totalitate unei lumi diferite de a ta. Sa auzi la telvizor o alta limba decat cea pe care o vorbesc in casa parintii tai. Sa ai parte de sicane pe strada pentru ca stalcesti cuvintele.

E valabil si reversul. Nu e de mirare, desi poate anormal, ca atunci cand vizitezi orase din Tinutul Secuiesc sau din Ardeal in general, ungurii care sunt majoritari acolo nu vor sa-ti vorbeasca in romaneste. Nem tudom romano, iti vor spune, chiar daca stiu, in mod evident limba ta.

Am fost, intr-o alta perioada din tinerete la Balvanyos, o statiune din Covasna. Sunt multe bai cu apa minerala acolo, substanta care izvoraste libera din pamant. Ei bine, multi unguri, evident, acolo. Numai unguri. De cate ori ne auzeau ca vorbim romaneste aveau grija fie sa nu ne raspunda, fie chiar sa ne stropeasca cu apa. Sigur e amuzant, dar simptomatic pentru o stare de spirit. Cu toate astea romanii si ungurii se cam inteleg in locurile alea, doar ca ceva tot arde mocnit, un spirit razboinic gata sa se dezlantuie impotriva celui care nu respecta regulile.

Political correctness-ul

La fel se poate vorbi si despre tigani, homosexuali, femei, oamenii inalti, cei mici, grasi sau alte minoritati. Mai marii zilelor noastre s-au gandint intens la aceste aspecte iar tendinta este de a face dreptate din ce in ce mai mult in randul minoritatilor. In Statele Unite, exista de mult conceptul de political correctness. Adica e incorect politic sa faci o groaza de lucruri, intre care cu precadere sa nedreptatesti minoritatile. Negrilor nu mai ai voie, de exemplu, sa le spui negri, ci afro-americani. Se ajunge de multe ori la extrem, astfel incat, in virtutea unor astfel de drepturi, minoritarii ajung sa faca legea. Si in Europa exista o tendinta similara... Tineti minte ce mandri eram. Minoritatile au reprezentat un capitol aparte in negocierile de aderare cu Uniunea Europeana iar noi stateam destul de bine, spre deosebire de unii vecini de-ai nostri.

Ar mai fi de spus totusi ca asta cu minoritatea este o trasatura specifica oamenilor. In regnul animal, minoritatile nu prea au cuvinte de spus. Mai mult de atat isi dau pur si simplu duhul. Mor. Pentru ca acolo exista o lege a junglei, sau a evolutiei, daca vreti, in care doar cel mai puternic supravietuieste.

Poate nici n-ar trebui sa existe minoritari nici in regnul uman. Cu toate astea, omul are nevoie sa se asocieze, este o fiinta sociala. Iar ramasitele acestor asocieri si apartenente sunt tocmai minoritatile de astazi.

Nu sunt eu mare. Ei sunt mici

Ideea e ca minoritatea este o stare de spirit neconfortabila. Te intareste ca grup, te solidarizeaza, simti poate mai bine ca majoritarul ca apartii la ceva. Cu toate astea frustrarea este evidenta, iar daca majoritarul nu doreste sa-ti arunce cateva firimituri, frustrarea se acutizeaza. Dar, pentru ca suntem o civilizatie destul de avansata, noi oamenii zilelor noastre, trebuie sa ne intelegem cumva. Fereasca insa sfantul ca minoritarul sa se trezeasca peste noapte majoritar... E de salutat, in aceste conditii atitudinea celui mai intalt om din lume. Intrebat cum se simte printre "pigmei", el a raspuns ca nu e el foarte inalt. Ceilalti sunt foarte mici...

Citeste si:
- Omul care uita de unde a plecat
- Occidentalul. De la idiotenie la fericire
- Sunt 6,7 miliarde de lumi. Nu mai mult

Ti-a placut? Aboneaza-te la RSS

Citeste mai mult...

  © Blogger template 'Totally Lost' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP