Se afișează postările cu eticheta occidental. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta occidental. Afișați toate postările

miercuri, noiembrie 19

Barbatii romani - niste papagali

Femeile ne spun porci... smecherii - colarari. Eu cred ca suntem niste papagali cu toti, fie ca ne place sau nu. Nu ma exclud nici eu din categoria asta, oricat de mult as vrea. Insa, ma vad nevoit sa fac abstractie de mine, pentru ca voi povesti pe scurt, in ceea ce urmeaza, ce mai vad prin locurile prin care umblu, locuri in care nu am mereu o oglinda la mine.

Deci ce vad? Pai vad in autobuz tot felul de ratati, jerpeliti dar cu pretentii. Chiar astazi, la doi tinerei in tramvai le curgeau balele dupa una care a urcat la o statie dupa ei. I-au si adresat o replica mai putin ortodoxa, dupa care si-au spus unul altuia ca lor "le plac gagicile funky".

Preocupari puerile

Apoi, prin locurile de munca prin care am umblat, am intalnit tot felul de oameni cu preocupari care mai de care mai puerile. De la fotbal, la jocuri pe calculator, pana la masini, evident, si telefoane mobile, toate
tradeaza, parerea mea, o mentalitate pe masura. Foarte putini sunt cei cu care am in ultimii ani o discutie normala, despre un subiect casual, dar pe care sa-l sustinem amandoi, sau toti cei implicati in conversatie.

Nu stiu ce e cu barbatul roman... Tineri fara nicio perspectiva, traind o viata din inertie, mergand cu valul... oameni de peste 35 de ani, in mare parte efeminati si marcati de majoritatea experientelor prin care trec, barbati maturi de 50 si ceva de ani, amenintati de spectrul somajului, al concedierii sau al dificultatii gasirii unui loc de munca. Si mai sunt batranii, vai de mama lor, la finalul unei vieti marcate de zeci de ani de comunism, din care au iesit si in care au dificultati in a se adapta. Ne indreptam spre matriarhat?? Hehe, asta e prea complexa...

Copiii? Astia micii care vin din urma? Pai ei sa mai fie salvarea, caci par destul de destupati si isteti. Mult mai isteti ca noi astia care ne dam cat de cat maturi. Problema e ca or sa aiba un viitor ciudat si greu predictibil, lipsit de valori solide, ca cele pe care noi astialalti putem spune ca le-am mai avut. Adica vor avea o lume marcata de online, de lipsa cartilor, de munca multa si tot mai putina socializare veritabila.

Prea timizi sau prea... cocalari

Dar sa revenim la barbatii nostri. Romanasii care fac slalom prin tranzitia asta care nu se mai termina, sau se va termina cand va fi usor prea tarziu... Pai cei pe care ii cunosc eu sunt ori prea timizi ori prea prosti de tupeisti ce sunt. Nu e bine ce se intampla. Ma uit si la fetele astea... Cum se mai aranjeaza ele, cum se machiaza si sunt mai mereu ca scoase din cutie. Asteptand un Fat-Frumos care mereu intarzie sa apara. Sau cand apare, ba are sabia ruginita, ba imparatul i-a lasat averea fratelui mai mic, ba are calul pojar si cate si mai cate.

Occidentalul? Pai occidentalul are cultul masculinitatii ca si cutuma obligatorie a societatii. Manierat, frumos imbracat, civilizat, este o iluzie pentru romanasii nostri. Am fost la un moment dat in Italia. Eram la metrou si aveam impresia ca sunt inconjurat de turisti tot timpul. Imbracati in haine elegante si frumos colorate, strainii dadeau impresia de vacanta perpetua. Cand am vazut pete cenusii de culoare in peisaj, mi s-a spus "este fie roman, fie albanez". La noi en-gros-urile sunt la putere. Sunt si mai ieftine dar aduc si haine in majoritate proaste. Totusi, daca te chinui un pic, se mai poate face o selectie. Dar cine se chinuie.

E o mandrie nationala sa ai ceva cu sclipici pe tine, ori foarte strident, ori celebrul negru - de la pantaloni pana la geaca. Cu cat mai negre, cu atat mai bine. Daca nu ma credeti, dati o raia prin piete, prin metrouri, prin oras sau pe cocalari.com...

Stramosii si sperantele

Bunicii nostri nu erau asa. Stiu sigur. Am vazut si poze si i-am si cunoscut. Romani adevarati, mandri si barbatosi. Cand ieseau la dans la hora, nici pasarea nu mai canta, nici iarba nu mai crestea. Toate se opreau sa-i vada cum joaca. Acum... Dumnezeu cu mila... Dar lasa ca iesim noi din criza economica, ne ridicam noi de jos si le-aratam lor... :)

Sigur ca mai sunt si exceptii... Suficiente dar nu stiu daca datatoare, deocamdata, de speranta... Evident ca tu, cel care citesti aceste randuri, nu te incadrezi in profilul asta. Cei descrisi mai sus nu se prea omoara cu astfel de bloguri, ca cel de fata... deci stai linistit, nu e vorba de tine... Si sigur ca mai este cate un intelectual, director de firma sau angajat in multinationala... dar unde-s astia?? Evident ca nu-i cunosc pe toti, dar parca nici la televizor nu-i prea vad... Dar sunt, trebuie sa existe... N-o sa-mi pierd speranta chiar acum... :)

Citeste si:
- Barbatul. Prostul de serviciu al femeii?
- Cum sa supravietuiesti in Romania
- Bucuresteanul - un roman ingamfat?

Ti-a placut? Aboneaza-te la RSS

Citeste mai mult...

luni, noiembrie 10

Ai fost vreodata in minoritate?

Postul de fata e inspirat din voctoria lui Barack Omaba la alegerile din SUA. Despre cum e sa fi minoritar intr-o tara de majoritari. Minoritar din orice punct de vedere, nu neaparat al culorii pielii, precum minoritar sexual, de etnie, de credinta, sau de ce nu de varsta sau preferinte muzicale.

E frustrant sa fii minoritar. Dar si riscant - risti oricand sa-i iei la bataie pe cei care stau la masa bogatilor. Am cunoscut, cand eram mai tanar, un grup de basarabeni. Locuiam cu ei intr-un camin de studenti. Doi dintre ei erau mai cuminti, restul asa cum poate ati avut si voi placerea sa-i cunoasteti - usor violenti.

Ei bine, cand s-a iscat o bataie in camin, astia doi cumintii nu au ratat ocazia sa loveasca un roman care zacea batut pe hol. Doua lovituri cat o jumatate de secol de vrajba anti-romaneasca. Doua lovituri cat un an de frustrari acumulate dinspre romanii care ii considera cetateni de mana a doua. Erau doi basarabeni cuminti, jucau sah si cantau la chitara, care nu s-au dat inapoi de la a-si varsa amarul minoritar.

Viata grea pentru Obama

Ma uit la Obama. Se vede ca n-a avut o viata usoara. Nu are degajarea lui Bush, nici a lui Clinton. E ok, vorbeste frumos, dar o usoara tendinta de retragere parca tot as remarca. Cumpatat in declaratii si-n gesturi, Obama nu-si poate da, deocamdata laoparte trecutul. Nu e usor sa fii urmasul unor oameni care au fost sclavi. Sclavi negri pentru stapani albi. Intr-o tara care a avut Ku-Klux-Klanul, organizatie ale carei ramificatii traiesc si in prezent. Sigur ca trecutul obidit ar trebui sa-l faca pe Obama mai receptiv la problemele oamenilor, mai deschis la nevoi comune. Il vad deci in stare sa rezolve o buna parte din probleme interne ale tarii dar si sa faca pace, asa cum si-a propus, cu arabii sau cu rusii.

Toti suntem intr-un fel minoritari

Am fost cu totii, intr-un fel sau altul minoritari. Daca esti fata si citesti aceste randuri, esti si tu o mica minoritate intr-o lume usor patriarhala. Daca esti baiat, ai fost probabil intr-un cerc de prieteni sau la vreun job in care erai nou, nu cunosteai pe nimeni si te simteai in plus. Asta tot minoritar face din tine, chiar daca pentru o perioada mai scurta de timp.

Nu e confortabila pozitia. Ai face orice sa iesi din ea. Te afecteaza, te apasa, iti modifica trasaturile si comportamentul. Iti poate influenta decizii mai mici sau mai mari, pe termen mediu sau lung. Depinde cat de mult ai fost supus presiunii de a fi o mica sau mare minoritate.

Ungurii si romanii. Eterna poveste

De ce sunt ungurii nostri uniti? De ce isi voteaza in masa candidatii? De ce am avut atatea conflicte cu ei? Pentru ca ei sunt putini, noi suntem multi. Pe noi nu ne prea intereseaza de ei, in timp ce ei au o cultura si o mostenire pe care trebuie sa le duca mai departe. Si nu e usor sa simti ca nu apartii in totalitate unei lumi diferite de a ta. Sa auzi la telvizor o alta limba decat cea pe care o vorbesc in casa parintii tai. Sa ai parte de sicane pe strada pentru ca stalcesti cuvintele.

E valabil si reversul. Nu e de mirare, desi poate anormal, ca atunci cand vizitezi orase din Tinutul Secuiesc sau din Ardeal in general, ungurii care sunt majoritari acolo nu vor sa-ti vorbeasca in romaneste. Nem tudom romano, iti vor spune, chiar daca stiu, in mod evident limba ta.

Am fost, intr-o alta perioada din tinerete la Balvanyos, o statiune din Covasna. Sunt multe bai cu apa minerala acolo, substanta care izvoraste libera din pamant. Ei bine, multi unguri, evident, acolo. Numai unguri. De cate ori ne auzeau ca vorbim romaneste aveau grija fie sa nu ne raspunda, fie chiar sa ne stropeasca cu apa. Sigur e amuzant, dar simptomatic pentru o stare de spirit. Cu toate astea romanii si ungurii se cam inteleg in locurile alea, doar ca ceva tot arde mocnit, un spirit razboinic gata sa se dezlantuie impotriva celui care nu respecta regulile.

Political correctness-ul

La fel se poate vorbi si despre tigani, homosexuali, femei, oamenii inalti, cei mici, grasi sau alte minoritati. Mai marii zilelor noastre s-au gandint intens la aceste aspecte iar tendinta este de a face dreptate din ce in ce mai mult in randul minoritatilor. In Statele Unite, exista de mult conceptul de political correctness. Adica e incorect politic sa faci o groaza de lucruri, intre care cu precadere sa nedreptatesti minoritatile. Negrilor nu mai ai voie, de exemplu, sa le spui negri, ci afro-americani. Se ajunge de multe ori la extrem, astfel incat, in virtutea unor astfel de drepturi, minoritarii ajung sa faca legea. Si in Europa exista o tendinta similara... Tineti minte ce mandri eram. Minoritatile au reprezentat un capitol aparte in negocierile de aderare cu Uniunea Europeana iar noi stateam destul de bine, spre deosebire de unii vecini de-ai nostri.

Ar mai fi de spus totusi ca asta cu minoritatea este o trasatura specifica oamenilor. In regnul animal, minoritatile nu prea au cuvinte de spus. Mai mult de atat isi dau pur si simplu duhul. Mor. Pentru ca acolo exista o lege a junglei, sau a evolutiei, daca vreti, in care doar cel mai puternic supravietuieste.

Poate nici n-ar trebui sa existe minoritari nici in regnul uman. Cu toate astea, omul are nevoie sa se asocieze, este o fiinta sociala. Iar ramasitele acestor asocieri si apartenente sunt tocmai minoritatile de astazi.

Nu sunt eu mare. Ei sunt mici

Ideea e ca minoritatea este o stare de spirit neconfortabila. Te intareste ca grup, te solidarizeaza, simti poate mai bine ca majoritarul ca apartii la ceva. Cu toate astea frustrarea este evidenta, iar daca majoritarul nu doreste sa-ti arunce cateva firimituri, frustrarea se acutizeaza. Dar, pentru ca suntem o civilizatie destul de avansata, noi oamenii zilelor noastre, trebuie sa ne intelegem cumva. Fereasca insa sfantul ca minoritarul sa se trezeasca peste noapte majoritar... E de salutat, in aceste conditii atitudinea celui mai intalt om din lume. Intrebat cum se simte printre "pigmei", el a raspuns ca nu e el foarte inalt. Ceilalti sunt foarte mici...

Citeste si:
- Omul care uita de unde a plecat
- Occidentalul. De la idiotenie la fericire
- Sunt 6,7 miliarde de lumi. Nu mai mult

Ti-a placut? Aboneaza-te la RSS

Citeste mai mult...

luni, octombrie 13

Occidentalul. De la idiotenie la fericire

Vesticii, fie ei europeni sau americani, au in spate o istorie si civilizatie de sute de ani. Poate mai putin americanii, daca ne raportam strict la omul modern. Poate de-aia o duc, toti, ceva mai bine ca noi, economiceste vorbind. Jinduim in secret dupa bunastarea lor. O faci tu, o fac eu, o facem toti. Problema e ca bunastarea asta aduce si dezavantaje, vazute cu capul nostru de romani balcanici.

Aparenta idiotenie este unul dintre aspectele la care ma voi raporta in articolul de fata. Occidentalii o duc bine, sunt relativ fericiti, dar cam idioti. Termenul asta e relativ, pentru ca idiot este doar unul care se raproteaza, pe aceeasi scala, la unul mai destept ca el. Ma rog... luati dupa scala noastra, de romani destepti, cum am spus, sunt cam idioti.

Pai da. Cunoastem, sau vom vedea in cele ce urmeaza, cateva din resursele care circula pe internet, in care americanii se prezinta in toata splendoarea lor. Problema nu e asta ci hai sa vedem de ce se intampla asta si ce consectinte are.

Drama naste opera de arta

Tolstoi, Dostoievski, Puskin. Sunt doar doi dintre scriitori rusi care au abordat in operele lor subiecte dramatice. Drame, trairi pasionale, framantari ale vietii. Teoria mea proprie este aceea ca din suferinta si necaz se nasc cele mai multe opere de arta. Un om fericit, e prea fericit sa mai scrie despre fericirea lui. Ai o problema, te apuci de scris capodopere.

Occidentalii sunt acolo. O duc bine, si foarte bine ca e asa, dar asta le confera un grad de detasare. Nu te mai preocupa aspecte marunte. Devii un mic robotel programat sa munceasca, sa ajunga acasa si sa aiba quality time cu familia sau prietenii. La asta se adauga spalarea creierului pe care o opereaza televiziunile si media in general. Tendinta care se poate observa si la noi in tara. Dar despre asta, intr-un post viitor. In conditiile astea nu e de mirare ca occidentalii, in special americanii, se informeaza din talk-showuri, de preferat talk-showuri de ras, gen Tonight Show cu Jay Leno, la NBC, sau Crossfire-ul lui John Stewart de la CNN.

Pe un astfel de post tv s-a difuzat si clipul urmator, care nu mai are nevoie de alte comentarii.


Un alt caz, pe care il am la indemana, este al unei tinere din Georgia. Foarte contrariata fata. A auzit ea ca in Georgia (tara, evident) e razboi si a postat pe Yahoo Answers o intrebare de mare har si intelepciune. Se intreba deci fata de ce nu se vad tancuri la ea in Georgia (USA), ca a auzit ca e razboi acolo si daca ar trebui sa fie ingrijorata. Nici aici nu mai e loc de alte comentarii.


Problema e ca exista si occidentali demni de toata admiratia. Multi, sunt o clasa sociala in sine. Bine pregatiti. Iar cand un occidental se specializeaza pe un domeniu, atunci e greu sa-l dobori sau sa-l depasesti.

Totusi, marea masa este cea, sau apropiata de cea descrisa in clipurile de mai sus, fara prea multe griji si probleme "grele", de genul celor pe care le mai avem noi. Nu e neaparat rau, caci tara progreseaza si merge inainte. Daca iti faci prea multe probleme, ca multi dintre noi, risti sa te copleseasca, iar cineva trebuie sa asigure si progresul.

Uita-te si la japonezi. Cu felul lor, tampit pentru noi, de a se distra. Au cele mai dubioase programe de divertisment. Numai ca si ei sunt undeva apropiati de varful civilizatiei.


In contrapondere ar fi arabii. Arabul, asa cum l-am cunoscut eu, este un tip extrem de inteligent, cu gandire analitica si preocupari mai degraba profunde. Dar asta l-a tinut, se vede treaba, departe de progresul civilizatiei. Au gandit probabil si ei prea mult si n-au mai avut timp sa tina pasul cu evolutia celorlalti.

Cel mai bine ar fi sa ne raportam la basarabenii nostri. Ca poate ati cunoscut fiecare vreunul. Sunt niste persoane extrem de inteligente si ei. Toti cei pe care i-am cunoscut eu jucau sah foarte bine sau cantau la chitara cu multa maiestrie. Unde sunt ei ca natie, stim cu totii. Sigur ca problematica e mult mai complexa, dar in linii mari cam pe acolo suntem.

Oricum, un profesor de-al meu mi-a spus o data asa: degeba ii duci o Coca Cola sau un iPod unui bastinas african, ca s-ar putea foarte bine sa nu aiba nevoie de ele. Fiecare natie sau individ, spun eu, se afla deci in treapta si nivelul propriu de dezvoltare. Cu avantajele si dezavantajele ei. Alegi progresul si bunastarea, s-ar putea, din pacate, sa nu fi capabil sa te bucuri de ele la adevarata lor valoare.

Deci, draga cititorule, in orice stadiu de dezvoltare te-ai afla, afla de la mine ca esti pe drumul cel bun. Esti in falia temporala si evolutionista in care trebuie. Daca asa a fost sa fie, asa a fost. Mai greu este poate cand ai parte de schimbari bruste. Voite sau involuntare. Dar oricum ti se intampla cam ceea ce trebuie sa ti se intample.

Citeste mai mult...

  © Blogger template 'Totally Lost' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP