Se afișează postările cu eticheta bucuresti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta bucuresti. Afișați toate postările

vineri, ianuarie 23

Sfarsitul nu-i aici...

Imi aduc aminte de versurile astea destul de des in ultima vreme. Sunt in asentimentul lui Vladi, care vorbeste la el pe blog de grosolaniile si enormitatile care se intampla prin traficul bucurestean. Asa e, stiu si eu cazuri in care regula pumnului si a muschiului face loc oricarei urme de ratiune si civilizatie.

Am si eu experientele mele, cu cucoanele de pe la ghisee, cu taximetristi sau cu de-astia de raspund la telefoane in marile companii, gen Vodafone sau RDS. Mai am si alt tip de frustrari (profesionale si personale) pe care din pacate nu le pot face publice, chiar si in aceste conditii de semi-anonimat.

Realitatea e alta

Acest post are legatura doar intamplatoare cu ce a scris Vladi. Vreau insa sa spun un aspect, pe care mi-l repet mie dar si cunoscutilor, de cate ori am ocazia. Prieteni, traim sub imperiul unor realitati subiective. Ce vreau sa spun? Cei mai multi pasi prin viata asta ii facem in locuri "insalubre", atat psihic cat si fizic. Pentru ca toti trebuie sa platim facturi. Toti, sau multi, circulam cu mijloacele de transport in comun sau mergem pe strazi care nu sunt de fiecare data in centrul orasului. Intr-o tara vai de capul ei, este imposibil sa nu te lovesti la tot pasul de clasa sociala aflata la periferia civilizatiei. Aceasta clasa compune 75 la suta din tarisoara (cifra imi apartine).

Omul spalat

Totusi continuu sa vad oameni "spalati". Baieti, fete, barbati, femei. Exista oameni spalati in tara asta!! Cei pe care ii vad au, evident, copii spalati, sau parinti spalati si, fireste, prieteni spalati. Altfel nu si-ar permite luxul de a fi spalati in Romania. Daca intelegi metafora mea... Prin toate locurile prin care am umblat in tara asta, si am umblat prin cateva, am vazut astfel de oameni decenti, cu comportament si apucaturi absolut de salutat. Ei exista, doar ca nu-i vedem noi chiar in fiecare zi. Si nu te astepta sa conduca taxiuri, sa iti incaseze facturile sau sa mearga la meciuri de fotbal.

Aspectul economic si politic al problemei

Sunt impresionat de gestul fostului presedinte Iliescu, care a avut zilele astea cel putin doua ocazii sa i-o traga actualului sef de stat. Care actual sef de stat, atunci cand s-a nimerit, nu a ratat prilejul de a-l manji cu dejectii. Dar nu, Iliescu a ales sa minimalizeze nazbatiile lui Basescu, doar pentru a pastra aparenta de liniste si pace. Daca n-am mai spus-o, o repet: factorul politic din ultimii 4 ani a avut consecinte nasoale asupra vietii private din Romania. A dat tonul si a deschis robinetul cu laturi. Le-a dat nas unora care stateau frumos la cutie, aratandu-le ca se poate sa fi si bezmetic si grosolan, la cel mai inalt nivel.

Dar fara prea multa politica... Trecem la economie:) Sigur ca acum e criza economica. Observ ca multa lume este un butoi cu pulbere, probabil si din cauza asta. Nervii multora sunt intinsi la maxim, trezindu-se dintr-un vis in care economia noastra era primadona Europei. O fi fost statistic, nu zic, dar fundamentele economice nu erau din cele mai sanatoase (importuri la greu, productie proprie putina si axata, cu mici exceptii, pe chestii primare, credite si consum cu carul). Ma rog...

Pesimisto-optimism

Sigur ca intr-o societate cum e a noastra, in care civilizatia multora e una de conjunctura, daca situatia scapa un pic de sub control, automat lumea pune mana pe ciomag. Stii filmele alea cu apocalipse si treburi, in care oamenii se mananca intre ei in situatii de criza. Ei, nici noi nu suntem departe de asta. Si oricat mi-as dori, mesajul meu nu e optimist in acest sens, daca criza se prelungeste.

Dar, mesajul meu e optimist acolo unde spun ca realitatea pe care o traim este obligatoriu subiectiva. Pentru ca tara asta e compusa din exagerat de multi manelisti si nu ai cum sa nu te lovesti de ei. Dar retine de la baiatu': exista si oameni spalati in Romania.

Aboneaza-te la RSS
Click! Adauga acest blog la Favorite


Vezi si:
- Luatul de mui. Sportul national al romanilor
- Am gasit solutia pentru Romania
.

Citeste mai mult...

miercuri, decembrie 10

Luatul de mui - sportul national al romanilor

Scuze in primul rand, celor mai sensibili, pentru modul usor vulgar in care m-am exprimat in titlu. Dar subiectul o impune. Datul dar mai ales luatul de mui este o practica din ce in ce mai des intalnita... as spune in Romania, dar s-ar putea sa gresesc, si asa ca o sa ma refer mai ales la locurile prin care ma mai invart eu. Desi toate indiciile spun ca, in toata tarisoara, lucrurile s-au trivializat un pic in ultimii ani.

Se mai spune ca democratia si libertatea aduc cu ele luxul pe care NU ti-l poti mermite de a nu fi jignit, muit, agresat. Asta ca o consolare firava la fenomenul de care vorbim. Eu cred ca societatea s-a degradat, cum spuneam iar romanii au evoluat. As spune ca nu neaparat in bine.

Femeia de serviciu face legea

La locul meu de munca, femeile de serviciu au o personalitate iesita din comun. Fac si desfac, dau ordine, se rastesc usor la oameni... Sunt o armata invincibila si bine organizata pentru a-si duce la indeplinire onorabila si importanta misiune fara de care bunul mers al organizatiei din care fac parte nu ar mai fi acelasi.

In Bucuresti si in Provincie

Ultimii cativa ani mi-au dat posibilitatea sa cunosc mai multe locuri din tarisoara asta - Bucuresti dar si Provincie - pentru a-mi contura o parere cat de cat obiectiva. Sau macar mai larga. Si pe peste tot, chiar daca poate si in gluma, oamenii-si trimit in mod constant sageti.

Intr-unul din locurile in care am trait cateva luni bune, era o practica incetatenita aceea de a "da replica". Erai cel mai slab din parcare daca nu aveai o replica spumoasa dar mai ales acida, pregatita sa o plasezi in stanga sau in dreapta. Poate era si o chestie de suprematie, dar daca ma intrebi pe mine, era o practica invechita si usor grobiana de a te face remarcat. Aveam colegi care traiau adevarate drame pentru ca nu au fost pe faza sa le-o zica asa cum trebuie "netrebnicilor".

Manelizarea societatii

Cred ca robinetul cu mui s-a deschis mai ales in ultimii ani, cand manelizarea societatii a cunoscut cote nebanuite. Astia in politica s-au muit din toate pozitiile, bineinteles - in vazul public. La televizor s-a dat drumul la tot felul de emisiuni care mai de care mai deocheate (vezi Vacanta Mare, ascensiunea OTV, manele, farse, etc.). Populatia e tot mai grabita pentru a mai sta sa se gandeasca la valori, principii si etichete. E fiecare pentru el, ca-n Occident. Care alearga mai repede, ala castiga cireasa de pe tort.

Normalitatea e alta

Grosolania, mizeria, tupeul, impolitetea si altele au devenit fapte de viata, parte din realitatea de zi cu zi. Ceea ce vreau insa sa spun e in felul urmator: fratilor, ok sunt fapte de viata, asa e in ziua de azi... realizati insa ca asta NU e asta normalitatea!!

Se spune ca daca stai prea mult intr-o coc
ina ajungi sa grohai. Ei bine, hai sa nu grohaim cu totii. Ne complacem poate in aceasta realitate dar asta nu inseamna ca nu vedem ca imparatul e gol, mama lui a naibii. Caci da, imparatul e gol!!

Ceea ce ne propune societatea de azi e doar o ratacire, sper de moment. Valorile celor de peste o anumita varsta nu trebuie sa se piarda. Chiar daca "manelistii" si cocalarii fac de cele mai multe ori legea, le spun si va spun ca directia nu e aia!!

If you tolerate this...

Si sa nu-mi spuneti mie ca n-am ce face... ca asta e si ca sa ma obisnuiesc cu ideea... nu! Stiti vorba cantecului - If You Tolerate This, Then Your Children Will Be Next. Adica "Daca tolerezi asta, atunci vor urma copiii tai".

Deci accept societatea in care traiesc, sunt ingaduitor cu datul si mai ales luatul de mui. Dar asa cum stramosii mei s-au luptat cu unii si cu altii pentru bruma lor de pamant sau pentru ce s-or mai fi luptat, nu-mi spuneti mie ca trebuie sa capitulez si sa-mi spun "asta e", mergem cu valul. Nu, o sa-mi rezerv dreptul de a da o mu1e mersului cu valul. Am zis:)

PS: Vladi, un confrate blogger, cu un blog interesant, spunea intr-unul din articolele recente ca "
a trecut un an de cand am luat decizia oarecum riscanta de a-mi exprima parerile (pe blog, n.r.), acceptand remarcile si criticile altora." Probabil se astepta si el la orice... Criticile, iata, fac parte din viata si actiunile pe care ni le asumam cu totii. Oricum cred ca Vladi este unul dintre cetatenii civilizati ai patriei. Profit de ocazie sa-i spun La Multi Ani si pe aceasta cale blogului lui, pe care va somez sa-l vizitati AICI. :)

Citeste si:
- Cum sa supravietuiesti in Romania
- Ce spun reclamele de spre noi
- Cum profita hackerii romani de naivitatea omului

Aboneaza-te la RSS
Click! Adauga acest blog la Favorite



Citeste mai mult...

duminică, noiembrie 9

Oamenii inca se iubesc in parcuri

Pasii mi-au fost dusi zilele trecute in parcul Herastrau. Am zabovit mai mult de o ora acolo, asa ca am putut admira in liniste privelistea si viata efectiva a locului. Sunt un pic surprins de cate se pot intampla doar intr-o ora pe multele alei, de unde si o prima concluzie: parcurile au o viata a lor, iar Herastraul nu face exceptie.

Freamatul vietii nu m-a prea lasat in ultima perioada sa mai pierde vremea in parc. Ultimele dati de care-mi aminest au avut un scop precis, cel mai frecvent - bautul de suc. Si cel mai des in Cismigiu.

Acum am ajuns in Herastrau pe la orele 16. Soarele inca incalzea domol orasul iar frunzele cadeau in voie, cum fac ele de obicei in mijlocul toamnei. Zgomotul traficului se auzea difuz iar lacul trona impasibil zona. M-am asezat pe o banca iar specacolul a inceput imediat.

In genunchi in fata ei...

Oamenii treceau prin fata mea, ca manechinele pe un podium de prezentare. Tineri, batrani, oameni intre doua varste. Grupuri de femei si de baieti. Langa mine, doi batranei pierdeau la randul lor vremea. El citea un ziar, ea privea in gol. Mai incolo prima surpriza: un tanar tocmai s-a asezat in genunchi in fata celei care probabil, spera el, va fi iubita lui.

Nu cred ca a cerut-o in casatorie - pareau prea tineri iar eu destul de departe pentru a-i auzi - dar ceva-ceva voia de la ea, care se uita impasibila la el. L-a ridicat intr-un final, moment in care si eu am incetat sa-i privesc. O fi obtinut?

Imediat si-a facut aparitia, pe alee, o tigancusa cu un papagal si cu biletele norocoase. A simtit ea ca oamenii parcurilor vor vrea sa-si stie viitorul. N-a avut insa succes, spre disperarea papagalului care a ratat ocazia sa-si dezmorteasca ciocul.

O alta pereche de indragostiti isi face aparitia. Se aseaza vis-a-vis de banca mea. Ea in fund, el cu capul in poala ei. Au inceput sa se giugiuleasca, de ziceai ca atunci se sfarseste lumea. E bine sa fii asa tanar, mi-am spus, care nici eu nu am fost chiar un strain al parcurilor, daca intelegeti ce vreau sa spun.

Babele gurese

A doua surpriza a serii a venit de la un grup de babe, ca altfel nu le pot spune. S-au asezat undeva tot in fata mea, dar usor lateral. Pe ele le puteam auzi. Faceau o galagie infernala, mai ceva ca vrabiile care se cearta pentru un bob de grau. Una dintre ele era mai guresa. Acapara atentia celorlalte si avea multe de spus. Prostii de baba, in majoritate, despre unii tineri care nu stiu sa-si aranjeze perdelele prin casa, despre muraturile pe care nu a apucat sa le puna si pensia care niciodata nu e suficienta. Era totusi aranjata din cap pana in picioare, vopsita, machiata... cum ii sta bine unei babe.

Alti doi tineri isi fac aparitia. Ma, dar se plimba tinerii prin parcuri, imi zic. Se tin de mana si se privesc din cand in cand gales. Uite ca se si saruta... asa in mers... isi permit, sunt tineri :) Viata mai are totusi rabdare cu ei. Uite ca tinerii vin si se iubesc aici. Foarte bine!

Cel mai bun prieten al omului, la datorie

Sigur ca nu au lipsit de la intalnirea cu mine nici biciclistii, nici roller-ii nici stapanii de caini. Insa, pentru ca tot eram in Bucuresti, nu aveau cum sa nu apara si doi caini vagabonzi. Au simtit ca vreau sa le fac o fotografie asa ca au venit mai aproape. Au pozat impecabil, ca adevarate vedete ale orasului ce sunt.

Soarele deja aproape ca se mai vedea iar seara punea stapanire pe alei. E momentul sa plec. O sa mai revin insa in parcul in care oamenii mai au timp sa se iubeasca.

Citeste si:
- Viata nu e cum e. E cum te simti
- Carmen si Emil. Se poate si discret
- Bucuresteanul. Un roman ingamfat?

Aboneaza-te la RSS

Citeste mai mult...

sâmbătă, noiembrie 1

Controlorii RATB. Ingeri dar mai ales demoni

Sunt in tramvai. Ridic capul: un malac imi arata sictirit o legitimatie de serviciu. E clar - vrea sa-i arat abonament, bilet sau ce-oi mai avea. Sau si mai bucuros ar fi daca nu as avea nimic decat bani. Multi bani, sa-si faca norma la amenda. Din pacate pentru el, m-am ars de cateva ori, n-am chef sa ma cert cu ei prin autobuze, asa ca sunt dotat. Am abonament.

Nu la fel de norocos e vecinul de vis-a-vis. Nu are nimic. Nici macar tupeu. Victima sigura imi zic. Aud conversatia partial: de ce nu aveti bilet. Pentru ca nu am bani sa-mi cumpar. Ce meserie aveti? Vanzator. Pai si cat castigati? 7 milioane jumate. Liniste...

In tot acest timp, ceilalti din haita (controlorii sunt fiinte sociale si umbla in gurp) luau la puricat restul vagonului. Nu a mai picat nimic. I-a verificat, pentru siguranta, si pe cei verificati deja. Nimic. Deci nu mai ramane decat prostovanul de vis-a-vis, care n-are nici bani, nici acte. Nimic.

Continua discutia: (malacul isi mentine cumpatul) stiti ca n-aveti voie sa calatoriti fara bilet... Stiu, imi pare rau. Ma grabeam. Pai si cum facem? Pai n-o sa se mai intample. Chiar nu am bani...

Si, spre surprinderea noastra, a tuturor, dupa inca vreo 2-3 minute de discutie, controlorii pleaca. Prostovanul fara bilet a scapat. Inca un Neo a invins sistemul.

Calatorii mai scapa

Acum, trebuie sa fim sinceri pana la capat. Nu e prima oara cand vad calatori prinsi fara bilet sa scape. Am constatat ca daca sunt amarasteni, vai de capul lor, sunt lasati in pace fara prea mult scandal. Se mai intampla si cu pensionarii, cu homeless-ii, sau cum spuneam cu cate unul mai amarat. Controlorii, asa malaci cum sunt, au minime cunostinte de psihologie si probabil undeva ratacita pe acolo o doza de umanitate.

Psihologia controlorului

Imi spunea cineva ca exista chiar un psiholog al controlorilor, care ii antreneaza in tainele meseriei. Indiferent daca sunt in autobuz, tramvai sau troleibuz, le spune cand e cazul sa actioneze, sa insiste sau cand sa se retraga fara scandal. Stiu din aceeasi sursa ca, daca cel prins e recalcitrant, urla, zbiara si face ca toti dracii are mari sanse sa fie lasat in pace. Pentru ca baietii nu vor scandal. Altcineva, din domeniul Dreptului, mi-a spus ca RATB-istii n-ar avea voie nici sa-ti ceara buletinul. Doar politia are dreptul asta. Despre a te obliga sa cobori la prima statie, nici nu mai vorbim: e privare de libertate. Ma rog, nu multi stiu treburile astea...

Mentalitate usor gresita

Sigur ca poate abordarea din postul de fata nu e cea mai corecta, din punct de vedere al unei mentalitati sanatoase. Adica normal este, intr-o tara civilizata, sa ai bilet si sa nu comentezi in fata controlorului. Care, trebuie sa recunoastem, se comporta peste medie de civilizat.

Dar, am fost si eu prins fara bilet in cateva dati si de cele mai multe ori n-am prea fost iertat. Asta, plus aglomeratia de zi cu zi, iti mai altereaza un pic justetea gandirii. Si mai suntem si romani. Iar romanii nu iubesc controlorii :)

Citeste si:
- Bucuresteanul - un roman ingamfat?
- Cum sa supravietuiesti in Romania
- Politicianul roman. Un nesimtit?

Ti-a placut articolul? Aboneaza-te la RSS

Citeste mai mult...

miercuri, octombrie 8

Bucuresteanul - un roman ingamfat?


Nu e o tampenie intrebarea din titlu. In Provincie, bucurestenii sunt considerati extrem de smecheri. Cu nasul pe sus, tupeisti, nesimtiti si tot asa. Am cunoscut, evident si bucuresteni dar si multi oameni din restul tarii. Sunt diferiti? Aparent nu, dar tind sa cred ca da.

Bucuresteanul e genul de om obisnuit sa umble prin aglomeratii. Cu cheia de gat de mic, chiar daca nu se mai practica, alergand dupa tramvaie sau metrouri. Injurand cand e cazul, fara sa stea prea mult sa se gandeasca la asta. Obisnuit sa intalneasca multi oameni, sa discute cu ei, sa socializeze, cum ar veni.

Provincialul? E om si el, mai asezat, cu probleme mai mari, mai apasatoare si poate si cu un nivel de trai ceva mai scazut. Vorba aia: salariile din Bucuresti nu se compara cu cele din Provincie. Cred ca de aici, de la bani, vin multe din probleme.

Bucuresteanul are, de bine de rau, un venit care-i permite sa nu se preocupe atat de mult de ziua de maine. Ii da o detasare si o relaxare, chiar daca nu iesite din comun. Asta, combinata cu cele spuse mai sus, il fac sa nu mai stea la atatea discutii, sa nu mai negocieze atat de mult, poate chiar sa nu-i mai pese intru totul.

Este el un ingamfat, asa cum e stereotipul? Nu, nici pe departe. Daca treci de suprafata si-i vorbesti pe limba lui, vei constata ca e un om ca ceilalti. Chiar mai de gasca. Pus pe glume, deschis, extravertit, oricand dispus sa-ti spuna ceva. Am constata urmatorul lucru: daca doi bucuresteni, care nu se cunosc, se intalnesc in acelasi loc, se poate naste un dialog incitant. Lucru care nu se intampla intotdeauna in Provincie. In unele locuri, mai ales in Ardeal, se intampla ca doi oameni sa stea unul langa altul, fara a simti neaparat nevoia de a-si vorbi.


E de bine, e de rau? Nu. Asa e firea lucrurilor. Trebuie doar ca cele doua entitati (oameni) sa nimereasca pe aceeasi frecventa. Pentru ca pot sa si vorbeasca, pot sa si taca si sa nu aiba nicio problema cu asta.

Cu toate astea, doza de superficial exista in Capitala. "Dupa principiul sa cante maneaua, sa vina fetitzele, sa curga berea!" Nu e definitoriu, dar mai exacerbat poate decat in alte parti. Timpul se scurge mai repede, e mai cald ca in alte parti, oamenii se pot manifesta mai liberi. Chiar si libertatea are aici o alta valoare, o alta nuanta.

Deci? Este bucuresteanul un om ingamfat? Nu, nici pe departe. Dimpotriva. Cine il considera asa, are serioase complexe. Asadar, sa curga berea, sa vina fetitzele!! :)

Citeste mai mult...

  © Blogger template 'Totally Lost' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP