Se afișează postările cu eticheta romani. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta romani. Afișați toate postările

duminică, ianuarie 18

Patriotismul, inocenta si omul modern

Postul de fata este inspirat de vestea ca Grigore Vieru nu mai e printre noi. Nu o sa vorbesc totusi despre moartea poetului, Dumnezeu sa-l ierte, care si-a dorit enorm unirea Romaniei cu Republica Moldova. O sa vorbesc despre genul de sentimente pe care le nutrea Vieru si altele similare care inca ii mai incearca pe unii... Dar parca totusi din ce in ce mai putini.

Pana acum cativa ani pot spune ca-mi iubeam tara. Aveam polemici pe tema asta cu prietenii care tineau cu Anglia cand mai jucau ai nostri vreun meci de fotbal. Cum e posibil sa te bucuri cand rateaza ai tai si sa ii injuri cand marcheaza un gol? Asta ma intrebam si-l intrebam pe amicul meu. Ei uite ca era posibil.

Anii au trecut si pot spune ca acum imi este cam indiferenta si mie tara asta. Nu as pleca din ea totusi asa usor, dar experientele si cunostintele acumulate m-au facut sa nu ma mai intereseze de statul asta de doi lei. Stat care nu face decat sa-ti ia cu doua maini ce abia iti da cu una... Nu trec prin nicio situatie disperata, chiar dimpotriva, dar asta nu ma face mai putin alert, atent si receptiv la ce se intampla in jurul meu.

De ce sa-mi iubesc tara?

De ce naiba as iubi un stat pe care il doare la pistol de copiii pe care i-as putea avea, de profesorii copiilor pe care i-as putea avea, de parintii copiilor pe care i-as putea avea, de bunicii copiilor pe care i-as putea avea si de multe alte lucruri pe care le-as putea avea. Nu ca-mi pun io mari sperante in stat, intr-o societate capitalista... Dar atunci sa nu-mi ceara sa-l iubesc si sa vibrez la imnul national cantat de ziua Romaniei. Bine, eu inca mai vibrez asa usor, dar moca :)

Inocenta omului modern

Ma mai uit pe bloguri in stanga si-n dreapta si constat cu nostalgie ce mai scriu fatucile. Despre ploaia care cade incet de sus in jos, despre cum nu e bine sa stai pe margine si sa nu te implici (asta pe un blog plin cu inimioare) sau alte aberatii copiate de prin ziare. (Offtopic: apropos de ziare, cum sa nu moara ziarele, chiar si alea online, cand lumea citeste tot mai multe bloguri, bloguri care au ca sursa MAJORA de inspiratie tocmai ziarele:)

Asa, sa revenim la ale noastre Deci societatea moderna, tot mai influentata de cultura urbana, ma face pe mine si pe tine si pe altii ca noi sa nu mai prea avem nici in clin nici in maneca cu simbolurile si valorile pe care ar trebui sa le aiba in vitrina. Mai are rost sa-ti spun de americanii care sunt nebuni dupa steagul lor si care se ridica in picioare cu mana la inima de cate ori isi aud imnul?

Pe Grigore Vieru cu patriotismul lui il vad acum ca pe un idilic, un utopic si neadaptat. Usor anacronic si ramas in urma. Il stimez totusi pentru ce a fost, ca a crezut pana la ultima suflare in idealurile lui. Erau tot mai putini cei ca el. Ca ai nostri au acum cu totul alte probleme decat unirea cu Moldova, iar moldovenii de dincolo la fel. Si poate pe buna dreptate.

Doza de soc pentru romanul modern

Romanului modern (adica al zilelor noastre) trebuie acum sa-i dai ceva la schimb daca vrei sa puna botul la imnul tau national si la insemnele statului tau. Nu poti sa-i bagi religia cu forta pe gat in scoli si sa te astepti sa creada in Dumnezeu. Nu poti sa chiulesti si sa dormi la sedinte daca vrei sa-ti respecte institutia de baza a democratiei - Parlamentul.

Societatea romaneasca face orice dar nu sta pe loc. De-aia nu ne asemanam nici cu Germania, nici cu Italia, nici cu Statele Unite. Occidentalii au ajuns pe un varf al lor, le este ok si isi permit sa aiba de-acum o evolutie mai lenta. Isi permit chiar si luxul de a-si iubi tara si de a se ridica in picioare cand isi aud imnul.

La noi situatia e inca nasoala, nu ne-am gasit identitatea si nici echilibrul. Suntem intr-un freamat continuu, cautam, vrem, incercam, testam si in definitiv evoluam. Si mai e muuult pana departe. De-aia constiinta nationala, mandria de a fi romani, iubirea de neam si tara au luat locul altor sentimente mai "imediate". Gen iubirea de ban, iubirea de show, de scandal. Pentru a atrage astazi atentia romanului, pentru a te baga in seama, stimulul pe care trebuie sa i-l oferi trebuie sa aiba o doza de soc.

Inocenta si realismul, fete ale realitatii

In titlul postului mai vorbeam de inocenta. Asta e o alta fateta a realitatii. Caci exista inca si inocenta destula in Romania. Insa inocenta nu are nimic de-a face nici cu patriotismul dar nici cu cealalta fateta a situatiei - adica cu realitatea aia imediata. Reprezentarea grafica sta in felul urmator:

Patriotism <-- Realitate --> Inocenta

Suntem inocenti, necontaminati de experientele cotidiene, ne vedem de lumea noastra asa cum e, si sa fim noi sanatosi. Cam schizofrenica societatea asa cum e ea, daca ai inteles exact ce-am tot spus pana aici. Caci vesticii macar sunt toti naivi, spalati pe creier si fericiti. Ma rog...

Un lider puternic e solutia

Ce e de facut? Pai asa cum se prezinta lucrurile acum, nu prea e mare lucru de facut. Adica ar fi dar doar cu o interventie externa, parerea mea. Lucrurile nu se vor drege de la sine in veci sau oricum nu curand. Suntem ca orice alta populatie, o masa. O masa urmeaza, tacuta si inconstienta, tendintele. Un lider puternic poate rezolva si servi drept exemplu. Deocamdata eu nu-l vad. Dar nu le stiu nici eu pe toate iar speranta moare ultima...

Optimismul de final acum. Pai lucrurile pe care le-am scris aici le vezi doar daca vrei sa le vezi. Este o viziune exprimata la nivel macro. Oamenii traiesc insa in micro, asa ca pot si sa nu-si bata capul cu probleme din astea. Ceea ce-ti recomand si tie. Ca pana sa te preocupi de sentimente nationale si dragoste de tara, trebuie sa-ti platesti facturile. Cum reusesti, tu stii mai bine. Dar daca reusesti, evident dracul nu e asa de negru :)

Aboneaza-te la RSS
Click! Adauga acest blog la Favorite


Vezi si:
- Cum sa supravietuiesti in Romania?
- Am gasit solutia pentru Romania
.

Citeste mai mult...

vineri, ianuarie 16

Am gasit solutia pentru Romania !!

Cum sunt vremurile pe care le traim, o stie fiecare. Totusi, ca sa tragem o concluzie, trebuie sa ne raportam la parerea celor mai multi. Asadar, situatia e cam nasoala. O stim multi, o spun sondajele de opinie. O stire din toamna lui 2008 arata ca romanii sunt tot mai afectati de bolile psihice.

Ce s-o mai lungim, schimbarea genereaza stres, iar romanii au tot avut parte de schimbari in ultima vreme. Asa se face ca in ultimii 20 de ani afectiunile psihice in randul conationalilor nostri au crescut cu 100%, adica s-au dublat pur si simplu.

Uite ce mai zice stirea:

Depresiile sunt cele mai frecvente tulburari psihice in randul romanilor. De regula, totul porneste de la stres sau de la saracie, intrucat in Romania, conform studiilor, sunt trei milioane de oameni care traiesc la limita subzistentei.

Si eu vad in viata mea de zi cu zi oameni carora as putea spune ca le mai fileaza cate o lampa. Ba pe motiv de stres, ba pe incertitudine sau nesiguranta, saracie, etc. Am lucrat pana acum cateva luni intr-un loc in care parea destul de suspect sa zambesti. Am plecat repede dar ma gandesc la cei care au ramas acolo. Cum sa nu tampesti in conditiile astea dar totusi sa nu realizezi poate ce ti se intampla?

Solutia mea? Antidepresive la toata lumea! Asa cum in scoli se da lapte si corn la copii la fel si in viata reala ar trebui sa ni se serveasca antidepresive. In cantitati moderate. Mai ales soferilor, politicienilor, functionarilor de la ghisee... dar in general multor categorii care e clar ca au nevoie.

Am avea un chef de munca iesit din comun, am fi mai draguti unii cu altii, ne-am iubi, respecta, stima, aprecia, baga in seama mai mult. Daca vreunul din cititorii acestui blog ajunge vreodata la guvernare, sa se gandeasca la acest aspect.

Eu o sa-i dau un "ping" cu postul asta si Parlamentului dar ma tem ca, daca lor nu le iese nimic din afacerea asta, s-ar putea sa nu-i intereseze...

Aboneaza-te la RSS
Click! Adauga acest blog la Favorite


Citeste si:
- Gandirea pozitiva. Esti sclavul gandurilor?
- Test despre tine. Prioritati in viata
.

Citeste mai mult...

marți, decembrie 2

De ce au votat romanii asa cum au votat?

S-au anuntat rezultatele finale la alegerile parlamentare. Pe scurt, a castigat la mustata PSD+PC, mustata e a PD-L-ului care a iesit pe doi si PNL, pe 3. Ce intelegem de aici? In primul rand se vede o usoara saturatie de presedintele Basescu si partidul lui. Mai mica decat ne-am fi asteptat poate, dar cu toate astea, romanii nu mai sunt atat de vrajiti de discursul prezidential. Multi s-au saturat de experimentele si certurile dreptei. Vor social-democratie, vor PSD, vor protectie, vor siguranta...

Se spune ca asta ar fi tendinta, in momente de criza, sa mergi cu cei care promit mai mult sprijin pentru cei multi. Vezi cazul SUA, unde respectand proportiile, Obama a castigat tot pe un val din asta de asteptare. Sigur ca, la noi, diferenta e mica intre primele doua locuri, totusi avand in vedere cat a crescut PSD-ul in ultimii 4 ani, sta in picioare ce tocmai am spus.

Aceiasi votanti

Problemele ar fi insa mai multe. Una dintre ele e aia in care multi si-au bagat picioarele si pur si simplu nu s-au dus la vot. Adica aproape 70 la suta dintre romanii cu drept de vot au stat acasa sau au ales vacanta.

Din '90 incoace au mers la urne tot mai putini dintre noi. Saturati si scarbiti de scalambaielile politice, de lipsa de perspectiva si alternativa, am lasat in mainile altora "soarta tarii". S-au dus ca de obicei, in masa la vot, oamenii de peste 45-50 de ani, eternii votanti si oamenii de la sate. Ei sunt cei care au facut jocurile iar rezultatul se reflecta si in sensul asta. Cat e de reprezentativ ce-a iesit? Pai nu prea e, dar asta e.

Nu s-au lasat prostiti

Ce ar fi de remarcat e ca cei care au fost nu s-au lasat chiar prostiti. Adica multe din vedetele astea uninominale nu au prea iesit. Sau cel putin, la ora la care scriu randurile astea, asteapta sa prinda un loc in Parlament dupa o eventuala redistribuire a mandatelor. Iarasi un semn de maturitate electorala e ala ca gogosile politico-extremisto-circare gen PRM si PNG nu pupa sub nicio forma vreun mandat, inclusiv liderii lor - Vadim si Becali. Adica cei care au votat si-au cam facut iarasi treaba.

Dar de ce s-a votat ce s-a votat?

Pai cum spuneam, partidul lui Base n-a prea existat decat prin Base. Al carui mesaj, desi franjurat si usor obosit, inca functioneaza. Am stabilit-o si cu PSD-ul. E interesant fenomenul PNL, care a fost in prag de a disparea acum 4 ani cand s-a certat cu Base. Dar tocmai pentru ca nu a cedat si Moliceanu s-a transformat in Tariceanu a ajuns sa aiba cel mai bun scor de dupa Revolutie, adica vreo 20 la suta. Tariceanu convinge. Si pe mine reuseste destul de bine sa ma convinga. I-a convins si pe cei carora le-a dat pensii, salarii si le-a mai miscsorat din taxele care conteaza.

Romanii au mai fost smecheri, ca sa zic asa, acolo unde au stiut sa aleaga ce e mai bun din avantajele uninominalului. Adica acolo unde a fost de votat omul, l-au votat, unde nu - au mers pe vechiul principiu al votului politic.

Vocea tacutilor

Desi toata lumea vorbeste de rezultate, eu cred ca vocea absentilor nu trebuie ignorata. Au fost si romani prezenti care au mimat absenta. In sensul in care au bagat un urne "voturi albe" adica fara nicio stampila pe ele.

Am auzit unele voci care spun c-ar fi fost cateva sute de mii de astfel de voturi. Cu voturi albe sau nu, aproape 70% dintre romanii cu drept de vot nu s-au dus la urne. Daca ar fi facut-o, am un feeling ca lucrurile ar fi stat cu totul altfel. Asadar romanul a preferat sa taca, scarbit, satul si plictisit de "exercitiul democratic" al ultimilor ani, in care toti s-au dovedit o apa si un pamant.

Acum sigur ca si asta e discutabila. Nici noi ca romani nu suntem tocmai imaculati ca sa asteptam inocenta de la politicieni.

Oricum, eu as zice ca marele castigator (si) al acestor alegeri este mare partid alb al protestatarilor, al celor care nu au votat. Care daca s-ar alia in vreun fel, ar matura pur si simplu cu cei care au iesit. Cu toti la un loc.

Citeste si:
- Politicianul roman. Un nesimtit?
- Parerea mea despre... Elena Udrea
- Capitalismul de azi = mai multe comunismuri

Aboneaza-te la RSS
Click! Adauga acest blog la Favorite

Citeste mai mult...

sâmbătă, noiembrie 22

Cum profita hackerii romani de naivitatea omului

Ca romanii sunt un popor ingenios nu ar mai trebui sa ne mire. Ca suntem iesit din comun de ingeniosi... asta ne mai ridica o spranceana. Saptamana asta a vuit presa despre hackerul roman condamnat in SUA la 27 de ani de inchisoare. Ok, pedeapsa mare, record... unora le da frisoane, pe unii ii mira, pe altii ii lasa indiferenti.

Ce vreau insa sa remarc este modul total iesit din comun in care romanasul nostru a profitat de naivitatea semenilor lui. La felul in care i-a dat prin cap sa procedeze, era condamnat sa se imbogateasca. Ii lua ca din oala pe bietii naivi, profitand in cea mai joasa speta de debusolarea lor. Povestea este in felul urmator:

Cetatenii planetei, americani in marea lor majoritate, isi doareau cu ardoare anumite produse de pe site-ul de licitatii eBay.com. Doar ca, asa cum orice licitatie are un singur castigator, asa si multi dintre participanti pierdeau produsele la mustata. Ei bine, Adrian Florin Fechet si reteaua lui de 21 de baieti, ii contactau pe loseri, dandu-se fie eBay, fie cumparatorii produsului. Le promiteau fraierilor obiectul in cauza, pentru care, evident, astia trebuiau sa le dea bani.

Aici vine partea cea mai interesanta - onorabilii cetateni, aflati intr-un moment de descumpanire, in calitate de proaspat pierzatori, puneau imediat botul. Ca doar ar fi dat orice sa aiba ei produsul in cauza. Asa ca nu stateau prea mult pe ganduri si le trimiteau baietilor banii ceruti.

Stiti filmele alea cu ursii care pescuiesc in varful cascadei, pe care nu stiu ce pesti migratori incearca din rasputeri sa o urce. Mos Martin nu trebuie decat sa deschida gura, ca prada vine singura. Asa si cu hackerii nostri - omusorii contactati erau prada sigura. Fapt pe care au mizat la marele fix si ei.

Si uite asa au prostit cateva mii de indivizi, pe care i-au facut de vreo 5 milioane de dolari.

Ca au fost in cele din urma prinsi si bagati la zdup, deja nu mai conteaza. Modul in care au procedat e demn de tratatele de psihologie, sau macar de "cum sa dai tzeapa perfecta".

Citeste si:
- Nu-ti dori sa fii prea bogat...
- Nu avem toti acelasi noroc in viata
- Occidentalul. De la idiotenie la fericire

Aboneaza-te la RSS
Adauga acest blog la Favorite


Citeste mai mult...

miercuri, noiembrie 19

Barbatii romani - niste papagali

Femeile ne spun porci... smecherii - colarari. Eu cred ca suntem niste papagali cu toti, fie ca ne place sau nu. Nu ma exclud nici eu din categoria asta, oricat de mult as vrea. Insa, ma vad nevoit sa fac abstractie de mine, pentru ca voi povesti pe scurt, in ceea ce urmeaza, ce mai vad prin locurile prin care umblu, locuri in care nu am mereu o oglinda la mine.

Deci ce vad? Pai vad in autobuz tot felul de ratati, jerpeliti dar cu pretentii. Chiar astazi, la doi tinerei in tramvai le curgeau balele dupa una care a urcat la o statie dupa ei. I-au si adresat o replica mai putin ortodoxa, dupa care si-au spus unul altuia ca lor "le plac gagicile funky".

Preocupari puerile

Apoi, prin locurile de munca prin care am umblat, am intalnit tot felul de oameni cu preocupari care mai de care mai puerile. De la fotbal, la jocuri pe calculator, pana la masini, evident, si telefoane mobile, toate
tradeaza, parerea mea, o mentalitate pe masura. Foarte putini sunt cei cu care am in ultimii ani o discutie normala, despre un subiect casual, dar pe care sa-l sustinem amandoi, sau toti cei implicati in conversatie.

Nu stiu ce e cu barbatul roman... Tineri fara nicio perspectiva, traind o viata din inertie, mergand cu valul... oameni de peste 35 de ani, in mare parte efeminati si marcati de majoritatea experientelor prin care trec, barbati maturi de 50 si ceva de ani, amenintati de spectrul somajului, al concedierii sau al dificultatii gasirii unui loc de munca. Si mai sunt batranii, vai de mama lor, la finalul unei vieti marcate de zeci de ani de comunism, din care au iesit si in care au dificultati in a se adapta. Ne indreptam spre matriarhat?? Hehe, asta e prea complexa...

Copiii? Astia micii care vin din urma? Pai ei sa mai fie salvarea, caci par destul de destupati si isteti. Mult mai isteti ca noi astia care ne dam cat de cat maturi. Problema e ca or sa aiba un viitor ciudat si greu predictibil, lipsit de valori solide, ca cele pe care noi astialalti putem spune ca le-am mai avut. Adica vor avea o lume marcata de online, de lipsa cartilor, de munca multa si tot mai putina socializare veritabila.

Prea timizi sau prea... cocalari

Dar sa revenim la barbatii nostri. Romanasii care fac slalom prin tranzitia asta care nu se mai termina, sau se va termina cand va fi usor prea tarziu... Pai cei pe care ii cunosc eu sunt ori prea timizi ori prea prosti de tupeisti ce sunt. Nu e bine ce se intampla. Ma uit si la fetele astea... Cum se mai aranjeaza ele, cum se machiaza si sunt mai mereu ca scoase din cutie. Asteptand un Fat-Frumos care mereu intarzie sa apara. Sau cand apare, ba are sabia ruginita, ba imparatul i-a lasat averea fratelui mai mic, ba are calul pojar si cate si mai cate.

Occidentalul? Pai occidentalul are cultul masculinitatii ca si cutuma obligatorie a societatii. Manierat, frumos imbracat, civilizat, este o iluzie pentru romanasii nostri. Am fost la un moment dat in Italia. Eram la metrou si aveam impresia ca sunt inconjurat de turisti tot timpul. Imbracati in haine elegante si frumos colorate, strainii dadeau impresia de vacanta perpetua. Cand am vazut pete cenusii de culoare in peisaj, mi s-a spus "este fie roman, fie albanez". La noi en-gros-urile sunt la putere. Sunt si mai ieftine dar aduc si haine in majoritate proaste. Totusi, daca te chinui un pic, se mai poate face o selectie. Dar cine se chinuie.

E o mandrie nationala sa ai ceva cu sclipici pe tine, ori foarte strident, ori celebrul negru - de la pantaloni pana la geaca. Cu cat mai negre, cu atat mai bine. Daca nu ma credeti, dati o raia prin piete, prin metrouri, prin oras sau pe cocalari.com...

Stramosii si sperantele

Bunicii nostri nu erau asa. Stiu sigur. Am vazut si poze si i-am si cunoscut. Romani adevarati, mandri si barbatosi. Cand ieseau la dans la hora, nici pasarea nu mai canta, nici iarba nu mai crestea. Toate se opreau sa-i vada cum joaca. Acum... Dumnezeu cu mila... Dar lasa ca iesim noi din criza economica, ne ridicam noi de jos si le-aratam lor... :)

Sigur ca mai sunt si exceptii... Suficiente dar nu stiu daca datatoare, deocamdata, de speranta... Evident ca tu, cel care citesti aceste randuri, nu te incadrezi in profilul asta. Cei descrisi mai sus nu se prea omoara cu astfel de bloguri, ca cel de fata... deci stai linistit, nu e vorba de tine... Si sigur ca mai este cate un intelectual, director de firma sau angajat in multinationala... dar unde-s astia?? Evident ca nu-i cunosc pe toti, dar parca nici la televizor nu-i prea vad... Dar sunt, trebuie sa existe... N-o sa-mi pierd speranta chiar acum... :)

Citeste si:
- Barbatul. Prostul de serviciu al femeii?
- Cum sa supravietuiesti in Romania
- Bucuresteanul - un roman ingamfat?

Ti-a placut? Aboneaza-te la RSS

Citeste mai mult...

miercuri, noiembrie 12

Capitalismul de azi = mai multe comunismuri

Nu mai suntem in comunism. E mult mai bine, suntem mult mai linistiti. Viata e mult mai frumoasa, o-le, o-le, dictatorul nu mai e... Pare usor ironic dar e o ironie involuntara. Capitalismul, asa cum il cunosc eu in Romania asta a noastra, si cum banuiesc ca aduce pe alocuri cu cel din Occident, inseamna de fapt mai multe comunismuri mai mici.

De ce? Pai pentru ca acum ai libertatea sa-ti alegi dictatorul. Ai libertatea sa-ti alegi sistemul in care sa fii o sluga indoctrinata si cu creierul spalat. Inainte injuram tot ce venea de sus, blestemam regimul si mai ales unii din oamenii care il compuneau. Acum, ca avem libertate mai multa, nu mai prea injuram asa abitir, ca nu mai avem un tatuc si o oranduire tiranica si despotica.

Am remarcat insa un aspect: societatea noastra este compusa din mici sisteme, care se constituie totusi pana la un punct in mici comunismuri. Am avut aceasta revelatie dupa ce am vazut, la un post de televiziune, o emisiune in care era invitat patronul trustului. Si omul nostru avea parte de menajamente generoase in ce priveste intrebarile puse de realizator, i se mai dadea la o parte o scama pe care poate o avea pe costum si se radea la glumele lui imbecile. Respectand proportiile, la fel se intampla si cu Ceausescu. La fel ii cantau osanale lingaii de serviciu.

Mergand in jos pe ierarhie, situatia ar fi dupa cum urmeaza: patronul isi pune niste oameni in functii cheie. Astia ii terorizeaza pe cei imediat inferiori pentru a respecta politica strategica venita de sus. Astia mai micii au si ei altii si mai mici si tot asa. Decizia se transmite de sus in jos iar fiecare din membrii scarii are grija sa fie respectata. Pentru ca poate raspunde cu scaunul in caz contrar. Fenomenul se intampla atat la stat cat si in mediul privat.

Pai nu asa era si in comunism, doar ca la o scara mult mai grandioasa? Nu avea Ceausescu mai micii lui care se ingrijeau de respectarea politicii de guvern si de stat? Bine, acum nu te mai trimite nimeni la Canal, nu te mai baga in puscarie dupa un simulacru de proces, nu mai esti ridicat de pe strada si macar poti sa injuri, fie si in soapta. Modelul insa e acelasi: acum nu intri in puscarie dar iti pierzi job-ul, iei sanctiune, esti mustrat/admonestat in sedinte, esti retrogradat, etc. etc. Exista si acum mijloace coercitive pentru a avea grija ca tu iti faci treaba care "trebuie".

Mici dictatori, mai inversunati decat Al Batran, exista cu succes si in zilele noastre. Lingai - am stabilit. Sanctiuni - asemenea. Dar desigur, toate mult mai frumos ambalate. Cum inainte trebuia sa ai ceva tangente cu Partidul sau cu Securitatea pentru a accede la pozitii si cariera, la fel acum trebuie sa mananci ceva rahat pentru a fi cineva. There's no gain without pain, spune englezul si bine zice.

Evident ca avantajele zilelor noastre sunt indiscutabile. Departe de mine gandul de a le contesta sau minimaliza. Nici nu suporta comparatie. Insa ca joc al ratiunii, situatia expusa mai sus sta in picioare. Iar dintr-un sistem, oricare ar fi el, tot trebuie sa faci parte. Pentru ca apartii societatii si asta e regula jocului. In zielele noastre, cum spuneam, ai libertatea de a-ti alege calaul :)

Citeste si:
- Occidentalul. De la idiotenie la fericire
- Seful. Un rau necesar
- Politicianul roman. Un nesimtit?

Aboneaza-te la RSS

Citeste mai mult...

luni, noiembrie 10

Ai fost vreodata in minoritate?

Postul de fata e inspirat din voctoria lui Barack Omaba la alegerile din SUA. Despre cum e sa fi minoritar intr-o tara de majoritari. Minoritar din orice punct de vedere, nu neaparat al culorii pielii, precum minoritar sexual, de etnie, de credinta, sau de ce nu de varsta sau preferinte muzicale.

E frustrant sa fii minoritar. Dar si riscant - risti oricand sa-i iei la bataie pe cei care stau la masa bogatilor. Am cunoscut, cand eram mai tanar, un grup de basarabeni. Locuiam cu ei intr-un camin de studenti. Doi dintre ei erau mai cuminti, restul asa cum poate ati avut si voi placerea sa-i cunoasteti - usor violenti.

Ei bine, cand s-a iscat o bataie in camin, astia doi cumintii nu au ratat ocazia sa loveasca un roman care zacea batut pe hol. Doua lovituri cat o jumatate de secol de vrajba anti-romaneasca. Doua lovituri cat un an de frustrari acumulate dinspre romanii care ii considera cetateni de mana a doua. Erau doi basarabeni cuminti, jucau sah si cantau la chitara, care nu s-au dat inapoi de la a-si varsa amarul minoritar.

Viata grea pentru Obama

Ma uit la Obama. Se vede ca n-a avut o viata usoara. Nu are degajarea lui Bush, nici a lui Clinton. E ok, vorbeste frumos, dar o usoara tendinta de retragere parca tot as remarca. Cumpatat in declaratii si-n gesturi, Obama nu-si poate da, deocamdata laoparte trecutul. Nu e usor sa fii urmasul unor oameni care au fost sclavi. Sclavi negri pentru stapani albi. Intr-o tara care a avut Ku-Klux-Klanul, organizatie ale carei ramificatii traiesc si in prezent. Sigur ca trecutul obidit ar trebui sa-l faca pe Obama mai receptiv la problemele oamenilor, mai deschis la nevoi comune. Il vad deci in stare sa rezolve o buna parte din probleme interne ale tarii dar si sa faca pace, asa cum si-a propus, cu arabii sau cu rusii.

Toti suntem intr-un fel minoritari

Am fost cu totii, intr-un fel sau altul minoritari. Daca esti fata si citesti aceste randuri, esti si tu o mica minoritate intr-o lume usor patriarhala. Daca esti baiat, ai fost probabil intr-un cerc de prieteni sau la vreun job in care erai nou, nu cunosteai pe nimeni si te simteai in plus. Asta tot minoritar face din tine, chiar daca pentru o perioada mai scurta de timp.

Nu e confortabila pozitia. Ai face orice sa iesi din ea. Te afecteaza, te apasa, iti modifica trasaturile si comportamentul. Iti poate influenta decizii mai mici sau mai mari, pe termen mediu sau lung. Depinde cat de mult ai fost supus presiunii de a fi o mica sau mare minoritate.

Ungurii si romanii. Eterna poveste

De ce sunt ungurii nostri uniti? De ce isi voteaza in masa candidatii? De ce am avut atatea conflicte cu ei? Pentru ca ei sunt putini, noi suntem multi. Pe noi nu ne prea intereseaza de ei, in timp ce ei au o cultura si o mostenire pe care trebuie sa le duca mai departe. Si nu e usor sa simti ca nu apartii in totalitate unei lumi diferite de a ta. Sa auzi la telvizor o alta limba decat cea pe care o vorbesc in casa parintii tai. Sa ai parte de sicane pe strada pentru ca stalcesti cuvintele.

E valabil si reversul. Nu e de mirare, desi poate anormal, ca atunci cand vizitezi orase din Tinutul Secuiesc sau din Ardeal in general, ungurii care sunt majoritari acolo nu vor sa-ti vorbeasca in romaneste. Nem tudom romano, iti vor spune, chiar daca stiu, in mod evident limba ta.

Am fost, intr-o alta perioada din tinerete la Balvanyos, o statiune din Covasna. Sunt multe bai cu apa minerala acolo, substanta care izvoraste libera din pamant. Ei bine, multi unguri, evident, acolo. Numai unguri. De cate ori ne auzeau ca vorbim romaneste aveau grija fie sa nu ne raspunda, fie chiar sa ne stropeasca cu apa. Sigur e amuzant, dar simptomatic pentru o stare de spirit. Cu toate astea romanii si ungurii se cam inteleg in locurile alea, doar ca ceva tot arde mocnit, un spirit razboinic gata sa se dezlantuie impotriva celui care nu respecta regulile.

Political correctness-ul

La fel se poate vorbi si despre tigani, homosexuali, femei, oamenii inalti, cei mici, grasi sau alte minoritati. Mai marii zilelor noastre s-au gandint intens la aceste aspecte iar tendinta este de a face dreptate din ce in ce mai mult in randul minoritatilor. In Statele Unite, exista de mult conceptul de political correctness. Adica e incorect politic sa faci o groaza de lucruri, intre care cu precadere sa nedreptatesti minoritatile. Negrilor nu mai ai voie, de exemplu, sa le spui negri, ci afro-americani. Se ajunge de multe ori la extrem, astfel incat, in virtutea unor astfel de drepturi, minoritarii ajung sa faca legea. Si in Europa exista o tendinta similara... Tineti minte ce mandri eram. Minoritatile au reprezentat un capitol aparte in negocierile de aderare cu Uniunea Europeana iar noi stateam destul de bine, spre deosebire de unii vecini de-ai nostri.

Ar mai fi de spus totusi ca asta cu minoritatea este o trasatura specifica oamenilor. In regnul animal, minoritatile nu prea au cuvinte de spus. Mai mult de atat isi dau pur si simplu duhul. Mor. Pentru ca acolo exista o lege a junglei, sau a evolutiei, daca vreti, in care doar cel mai puternic supravietuieste.

Poate nici n-ar trebui sa existe minoritari nici in regnul uman. Cu toate astea, omul are nevoie sa se asocieze, este o fiinta sociala. Iar ramasitele acestor asocieri si apartenente sunt tocmai minoritatile de astazi.

Nu sunt eu mare. Ei sunt mici

Ideea e ca minoritatea este o stare de spirit neconfortabila. Te intareste ca grup, te solidarizeaza, simti poate mai bine ca majoritarul ca apartii la ceva. Cu toate astea frustrarea este evidenta, iar daca majoritarul nu doreste sa-ti arunce cateva firimituri, frustrarea se acutizeaza. Dar, pentru ca suntem o civilizatie destul de avansata, noi oamenii zilelor noastre, trebuie sa ne intelegem cumva. Fereasca insa sfantul ca minoritarul sa se trezeasca peste noapte majoritar... E de salutat, in aceste conditii atitudinea celui mai intalt om din lume. Intrebat cum se simte printre "pigmei", el a raspuns ca nu e el foarte inalt. Ceilalti sunt foarte mici...

Citeste si:
- Omul care uita de unde a plecat
- Occidentalul. De la idiotenie la fericire
- Sunt 6,7 miliarde de lumi. Nu mai mult

Ti-a placut? Aboneaza-te la RSS

Citeste mai mult...

marți, octombrie 28

Si eu era sa fiu furat in Romania... Grija mare!

Era o dimineata frumoasa. Eram putin obosit asa ca, pe langa tigari, am decis sa-mi cumpar si doua energizante. Nu apelez la Red Bull, Power Horse, Burn sau mai stiu eu ce scumpeturi. Imi iau de obicei Rienergy... am vazut ca au efect si te reimprospateaza si ele, la fel de bine. Sunt client fidel al chioscului din coltul blocului, ma stiu vanzatoarele... Toata afacerea costa 170 de mii lei vechi, iar eu nu aveam decat o hartie de un milion.

In agitatia creata de cei cativa clineti care eram in total, vanzatoarea imi da rest 730 de mii. Senina, ca ziua insorita care se prezenta afara. Plec, insa ma tot uit crucis la bani... Parca ceva nu era in ordine. Nu sunt un as al calculelor, de obicei am destula incredere in ele, vanzatoarele. Gresit!! Evident ca din micul teanc de bancnote pe care mi l-a dat, lipsea 100 de mii de lei.

M-am intors din drum, i-am spus femeii ca lipsesc bani, a refacut calculul si fara sa cracneasca mi-a mai dat o noua hartie rosiatica in plus. "Pai se poate doamna?", spun. "Scuze, domnu".

Si la case mai mari

Grija mare, oameni buni. Furtul e generalizat in tara asta. Te fura din toate directiile si din toate pozitiile. Chiar in week-end vedeam la tv un membru al CNA care se plangea de diferenta mare intre pretul de la casa din hipermarketuri si cel afisat la raft. Daca si lui i s-a intamplat, ditamai omul statului, ce sa mai zicem noi astia micii.

Nici in cazul meu nu e prima oara cand mi se intampla. Vanzatorii sunt prost platiti si profita de fiecare ocazie pentru a-si rotunji conturile. Cunoasteti fiecare, nu am nicio indoiala, cazuri similare. Tranzitia perpetua pe care o traversam de ani de zile, naste tot felul de instince in oameni. Astea se adauga celor care ne-au facut cunoscuti si prin Europa, de suti.

Recunosc si eu, ca de multe ori m-au trecut ganduri necurate, aflat in fata vreunui raft nesupravegheat. Sunt instinctele romanului ca pasare de prada, infometat si niciodata suficient de bogat pe cat crede ca ar merita. Totusi nu am facut-o niciodata.

Recomandari

Altii iata ca nu au atatea scrupule. De aceea recomand grija si atentie daca vreti sa nu fiti facuti. Sunt bani pentru care munceste fiecare dintre voi. Astfel, ca si recomandari: faceti un calcul mental sumar al sumei pe care o aveti de platit, rotunjiti-o in mare daca nu stati extraordinar de bine cu matematica, calculati suma estimativa pe care ar trebui sa o primiti si comparati-o cu cea pe care chiar o primiti. De multe ori s-ar putea sa aveti surprize... alteori s-ar putea chiar sa nu va prindeti...

Oricum, e putin probabil ca un vanzator, care are de-a face cu bani aproape in fiecare minut al vietii lui, sa greseasca in cazul calculelor de genul asta. Le face si in somn, asa ca de cele mai multe ori sunt gandurile necurate cele care ii dau rezultatul gresit.

Atentie deci, sunt bani munciti, nu prea multi nici ei, deci nu da mai multi decat e cazul. Iar daca vanzatoarei nu-i convine job-ul ei... sa se transfere la NASA.

Citeste mai mult...

sâmbătă, octombrie 18

Scump, doamna, scump! Ce spun reclamele despre noi

Reclamele se adreseaza evident oamenilor. Sunt in asa fel concepute incat o felie cat mai mare din populatie sa se regaseasca in ele si sa dea navala in magazine. Publicitarii trebuie sa cunoasca foarte bine omusorii carora li se adreseaza, pentru a sti cum sa-i convinga sa bage mana in buzunar.

Cu alte cuvinte, gandita invers situatia asta, daca ne uitam la tipicul reclamelor unui post, ne dam seama destul de corect, cam ce fauna de oameni ii urmareste programele. Si, cu o reclama de aici, cu una de acolo, ajungem incet-incet sa ne dam seama si cam ce fel de specii populeaza tarisoara noastra. Draga de altfel. Nu ca n-am sti, dar inca o sursa nu strica niciodata.

Nebuni, tarani, manelisti, tupeisti, fitosi, copii rasfatati si, din cand in cand, cate un domn. Pe larg, in cele ce urmeaza.

Reclamele disecate

Nebunii au luat cu asalt micile ecrane. "Scump, doamna, scump. Dincolo era mai ieftin". Asta e textul central al unei reclame, la Altex, care a fost difuzata la greu, dar care a facut si multe furori. Un tip innebunit de preturile mici ale firmei, ajunge la "sing-sing" de cat de varza ii e creierul cu preturile astea. Si-i spune replica respectiva chiar unei doctorite.

Sigur ca e o reclama menita sa atraga atentia, dar dincolo de asta, ne crede destul de tampiti pe noi cei care ne uitam. Adica trebuie sa punem boticul la elucubratiile unui nebun. Sigur ca un om mai sarac cu duhul o poate gasi chiar tare. Probabil lui i se adreseaza. Si probabil ca sunt destui, nu?



Imi amintesc de o alta reclama, cea la coniacul Unirea. In care Dorel e cel mai fraier, iar ei/noi ceilalti suntem niste smecheri care facem misto de el. Succesul a fost fulminant, date fiind serialele noi pe care le-a avut reclama cu Dorel. Reclama este totusi funny, nimic de zis...


Despre manelisti nu ne indoim ca exista... Stim cu totii despre ei, despre influenta si calitatile lor. Si ca sunt la tot pasul, am constatat. Dar chiar si in vise??


N-are rost sa mai insist. Ati retinut ideea. Ar mai fi de amintit totusi gospodinele rosii in obraji, infatisate de Magda Catone in reclamele la detergenti, suporterul de fotbal, mancator de seminte si bautor de bere, sau din nou de romanul smecher care nu da doi bani pe Uniunea Europeana, din reclamele la nu stiu ce bere. Astia suntem, cu astia defilam.

Nu putem uita totusi de urmatoarea reclama, care parca mai spala rusinea. Desi si ea e construita intr-un stil direct, fara prea multe menajamente. Mesajul insa parca face mai multe parale. Evident, Zaraza.



Citeste si:
- Cum sa supravietuiesti in Romania
- Bucuresteanul - un roman ingamfat?
- Romanii din strainatate - inraiti si debusolati?

Ti-a placut articolul? Aboneaza-te la RSS

Citeste mai mult...

duminică, octombrie 12

Fotbalistul roman si mentalitatea de loser

Am urmarit sambata seara un meci de fotbal (Romania-Franta: 2-2) in care am dat doua goluri dar n-am jucat nimic. Un joc pe care romanii l-au inceput zambitori, increzatori si in care au reusit sa marcheze destul de repede. Cu toate astea ce-o fi fost in capul lor dupa ce au mai dat un gol? Probabil nimic interesant, asa ca au dormit pe urechea rezultatului si a mentalitatii romanesti. Mare noroc ca n-au luat bataie.

Dupa ce am vazut recent cum pot juca clujenii, cu atatia straini in echipa, deci alta mentalitate, asta e singura concluzie pe care o intuiam dar acum o pot trage din nou linistit: avem mentalitate de loseri!

De la popor ni se trage

Nu suntem un popor care sa se lupte. Nu am dus razboaie de cucerire, nu am avut colonii. Am stat mereu in defensiva, in expectativa. Cunoastem expresiile “lasa, ba, ca merge si asa”, sau cea a lui Ceausescu “mamaliga nu va putea sa explodeze”.

Am fost supusi ba romanilor, ba turcilor, ba rusilor. Nu avem gena de luptator, chiar daca prin cartile de istorie ni se spunea mereu cat de multe batalii am castigat. Om fi castigat batalii, dar nu si razboaie. Sau nu razboaiele noastre.




Exemplul CFR

Anyway. I-ati vazut pe cei de la CFR Cluj cum au jucat cu AS Roma sau cu Chelsea? Fara complexe, fara prejudecati, cu sange in instalatie si cu determinare. Voiau sa castige. Si le-a iesit. Evident ca nationalitatea multora dintre ei si-a spus cuvantul. Tineri argentinieni, portughezi sau ce-or mai fi, care au stiut ce au de facut si nu s-au lasat dominati de adversarii ei, fie vicecampioni ai Italiei sau ai Europei.

Ii vedeti pe fotbalistii nostri, plini de bani si de glorie, dand declaratii la televizor? Fara nicio vlaga, fara convingere spun fraze prafuite, evident invatate dinainte. “Trebuie sa ne concentram pe faza defensiva, sa nu creem spatii in aparare, sa nu cedam initiativa…”

Dupa meci spun asa: “scorul a reflectat (sau nu) realitatea din teren, ocaziile s-au razbunat, acum trebuie sa ne concentram pe meciurile care urmeaza, multumim suporterilor, am avut un public minunat.” Va pot tine pana maine cu astfel de expresii dar altceva vreau sa subliniez.

Pai cum sa mai joci si fotbal cand ai o astfel de atitudine? Cand esti invins inaintea meciului… Tineti minte la Euro, ultimul meci cu Olanda? Pai numai ca nu ne-au rugat olandezii “haideti fraierilor si dati-ne gol”. Acum chiar autogol nu puteau sa-si dea...



Pacat oricum de suporterii care sufera si spera la fiecare meci.

Generatia de Aur??

Sa nu-mi spuneti de “Generatia de Aur”… Ok, buni jucatori, cu rezultate. Dar i-ati vazut vreodata alergand sa rupa terenul sau atacand in valuri, fara sa-si lase adversarul sa respire? Pai nu, evident. In SUA, la Campionatul Mondial cum a fost? Au batut Argentina cu goluri date pe contraatac si au luat-o de la Suedia dupa ce au avut meciul in mana. Literalmente in mana.

In concluzie, va trebui sa treaca multa vreme si sa curga multa apa pe Dunare pana sa jucam asa cum o fac adevaratii campioni. Suntem o natie mica, vai de capul ei, cu o mentalitate colectiva corespunzatoare. Iar fotbalistii nu fac exceptie. Dar lasa ca au si calitati… Chiar, au si calitati?

Citeste si:
- Mircea Badea, romanul momentului?
- Romanii din strainatate - inraiti si debusolati

Citeste mai mult...

vineri, octombrie 3

Romanii din strainatate – inraiti si debusolati?

Nu stiu daca romanii care locuiesc de multa vreme in afara granitelor tarisoarei noastre mai au aceleasi trasaturi cu noi. Simturile romanesti le sunt alterate, la fel si limbajul. Am cunoscut destui conationali de-ai nostri in aceasta situatie si mi-am putut contura o opinie.

Nu stiu cat de tare i-as jigni, dar imi sta pe limba sa-i numesc “rupti in fund”. Nu pe toti, chiar nu toti sunt asa… dar multi dintre ei se aliniaza cu brio in categoria cu pricina.

Ce altceva poti sa spui despre niste americani care castiga mii de dolari in SUA dar se zgarcesc in Romania la cativa zeci de verzisori? Au un apartament inchiriat aici si pun boticul la fiecare dolarel pe care l-ar putea pierde. La fel e si cazul unor sasi plecati pe taramul unde izvoraste Dunarea. Desi stabiliti acolo, ei vor aici pamanturi si case si orice se poate ciupi de la rudele ramase in tara.

Mai stim despre romanii din strainatate ca sunt rai unii cu altii. Au spus-o multi din cei care traiesc acolo. Odata trecuti granitele tarii, devin adevarati lupi de prada. Sa se ajute? Nici vorba! Daca pot sa iti dea un sut in spate, o vor face bucurosi.

Este evident ca nu au o viata usoara acolo. Nu e usor sa te trezesti “auslander” intr-o tara straina. Cand realizezi ca nu ai cu ce plati chiria urmatoare, sau ca nu ti-ar mai ramane nimic de pus deoparte, sigur ca e mai greu sa fii dragut. Exista deci scuza, dar asta nu face fenomenul mai putin vizibil. Tot o scuza este aceea in care multi dintre cei care au plecat sunt de factura proasta, tigani multi dar nu numai, si atunci de ce sa te mire imaginea pe care o fac celorlalti?



Sunt si cazuri de succes, sa fim obiectivi pana la capat, dar ele par a fi totusi rarisime. Majoritatea se chinuie pe afara si devin incet-incet caini fara stapan. Adica nici romani, nici straini. Ramane deci gustul amar care ni-l lasa soarta acestor conationali de-ai nostri. Chiar daca ei sunt smecheri si vin in tara cu masini de ultimul tip. Dar si alea, sunt de multe ori inchiriate, doar pentru impresia artistica.

Citeste mai mult...

  © Blogger template 'Totally Lost' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP