Se afișează postările cu eticheta munca. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta munca. Afișați toate postările

miercuri, decembrie 10

Luatul de mui - sportul national al romanilor

Scuze in primul rand, celor mai sensibili, pentru modul usor vulgar in care m-am exprimat in titlu. Dar subiectul o impune. Datul dar mai ales luatul de mui este o practica din ce in ce mai des intalnita... as spune in Romania, dar s-ar putea sa gresesc, si asa ca o sa ma refer mai ales la locurile prin care ma mai invart eu. Desi toate indiciile spun ca, in toata tarisoara, lucrurile s-au trivializat un pic in ultimii ani.

Se mai spune ca democratia si libertatea aduc cu ele luxul pe care NU ti-l poti mermite de a nu fi jignit, muit, agresat. Asta ca o consolare firava la fenomenul de care vorbim. Eu cred ca societatea s-a degradat, cum spuneam iar romanii au evoluat. As spune ca nu neaparat in bine.

Femeia de serviciu face legea

La locul meu de munca, femeile de serviciu au o personalitate iesita din comun. Fac si desfac, dau ordine, se rastesc usor la oameni... Sunt o armata invincibila si bine organizata pentru a-si duce la indeplinire onorabila si importanta misiune fara de care bunul mers al organizatiei din care fac parte nu ar mai fi acelasi.

In Bucuresti si in Provincie

Ultimii cativa ani mi-au dat posibilitatea sa cunosc mai multe locuri din tarisoara asta - Bucuresti dar si Provincie - pentru a-mi contura o parere cat de cat obiectiva. Sau macar mai larga. Si pe peste tot, chiar daca poate si in gluma, oamenii-si trimit in mod constant sageti.

Intr-unul din locurile in care am trait cateva luni bune, era o practica incetatenita aceea de a "da replica". Erai cel mai slab din parcare daca nu aveai o replica spumoasa dar mai ales acida, pregatita sa o plasezi in stanga sau in dreapta. Poate era si o chestie de suprematie, dar daca ma intrebi pe mine, era o practica invechita si usor grobiana de a te face remarcat. Aveam colegi care traiau adevarate drame pentru ca nu au fost pe faza sa le-o zica asa cum trebuie "netrebnicilor".

Manelizarea societatii

Cred ca robinetul cu mui s-a deschis mai ales in ultimii ani, cand manelizarea societatii a cunoscut cote nebanuite. Astia in politica s-au muit din toate pozitiile, bineinteles - in vazul public. La televizor s-a dat drumul la tot felul de emisiuni care mai de care mai deocheate (vezi Vacanta Mare, ascensiunea OTV, manele, farse, etc.). Populatia e tot mai grabita pentru a mai sta sa se gandeasca la valori, principii si etichete. E fiecare pentru el, ca-n Occident. Care alearga mai repede, ala castiga cireasa de pe tort.

Normalitatea e alta

Grosolania, mizeria, tupeul, impolitetea si altele au devenit fapte de viata, parte din realitatea de zi cu zi. Ceea ce vreau insa sa spun e in felul urmator: fratilor, ok sunt fapte de viata, asa e in ziua de azi... realizati insa ca asta NU e asta normalitatea!!

Se spune ca daca stai prea mult intr-o coc
ina ajungi sa grohai. Ei bine, hai sa nu grohaim cu totii. Ne complacem poate in aceasta realitate dar asta nu inseamna ca nu vedem ca imparatul e gol, mama lui a naibii. Caci da, imparatul e gol!!

Ceea ce ne propune societatea de azi e doar o ratacire, sper de moment. Valorile celor de peste o anumita varsta nu trebuie sa se piarda. Chiar daca "manelistii" si cocalarii fac de cele mai multe ori legea, le spun si va spun ca directia nu e aia!!

If you tolerate this...

Si sa nu-mi spuneti mie ca n-am ce face... ca asta e si ca sa ma obisnuiesc cu ideea... nu! Stiti vorba cantecului - If You Tolerate This, Then Your Children Will Be Next. Adica "Daca tolerezi asta, atunci vor urma copiii tai".

Deci accept societatea in care traiesc, sunt ingaduitor cu datul si mai ales luatul de mui. Dar asa cum stramosii mei s-au luptat cu unii si cu altii pentru bruma lor de pamant sau pentru ce s-or mai fi luptat, nu-mi spuneti mie ca trebuie sa capitulez si sa-mi spun "asta e", mergem cu valul. Nu, o sa-mi rezerv dreptul de a da o mu1e mersului cu valul. Am zis:)

PS: Vladi, un confrate blogger, cu un blog interesant, spunea intr-unul din articolele recente ca "
a trecut un an de cand am luat decizia oarecum riscanta de a-mi exprima parerile (pe blog, n.r.), acceptand remarcile si criticile altora." Probabil se astepta si el la orice... Criticile, iata, fac parte din viata si actiunile pe care ni le asumam cu totii. Oricum cred ca Vladi este unul dintre cetatenii civilizati ai patriei. Profit de ocazie sa-i spun La Multi Ani si pe aceasta cale blogului lui, pe care va somez sa-l vizitati AICI. :)

Citeste si:
- Cum sa supravietuiesti in Romania
- Ce spun reclamele de spre noi
- Cum profita hackerii romani de naivitatea omului

Aboneaza-te la RSS
Click! Adauga acest blog la Favorite



Citeste mai mult...

luni, noiembrie 17

Stat sau privat? Unde sa lucrezi in Romania?

Statul si privatul au avantajele lor incontestabile. Sunt recomandabile insa fiecare, oamenilor cu un anumit tip de structura interioara si exterioara. In unele cazuri, cei care lucraza intr-unul din medii au oaresce dificultati in a se adapta in celalalt. Postul de fata se doreste un fel de continuare a unuia anterior, pe care l-am numit simbolic "Capitalismul de azi = mai multe comunismuri".

A lucra la statul sau in privatul romanesti este aparent acelasi lucru - o reflectare a societatii romanesti. Sigur ca exista diferente fundamentale in privinta tipului de job pe care il prestezi in ambele situatii. Fundamental insa, diferentele sunt, in cele mai multe cazuri, considerabile.

Mostenirea statului

Exista cutuma, justificata, ca sistemul public romanesc este intr-un fel mostenirea sistemului centralizat, etatizat, comunist. Adevarul este ca o parte importanta din structura organizationala si infrastructura sistemului public de astazi provine din scheletul vechilor mastodonti de stat din perioada de dinainte de '89. Doar la stat mai intalnesti relicve umane, mastodonti uitati de vreme si in pragul pensionarii, care profita de un viciu al sistemului si isi asteapta pensia linistiti, fara a mai face ceva productiv pentru societate.

Multe din cladirile institutiilor publice ale vremurilor noastre iti amintesc atat la exterior, cat mai ales in interior, de vremuri demult apuse. Mobilier invechit, pereti nezugraviti, lifturi antice, portari plictisiti si asa mai departe. E de-ajuns sa le treci pragul si vei face o imersie brusca de cel putin 20 de ani in istoria contemporana. Si suntem inca la suprafata...

Organizarea muncii este in multe cazuri aceeasi: funtionari plictisiti si mereu prost-platiti, sefi bastani care inca mai au reflexe si nostalgii din alte vremuri, organigrama usor aglomerata si eternul sictir si sentiment de statut care le imbacseste vietile. O teorie de-a mea spune ca iti poti da seama, dupa felul in care arata si se comporta, daca un roman munceste la stat sau la privat. Cei din sectorul public (mai ales unele femei) poarta cu ele o "tusa" (tuşă) de blazaj, de "nefolosit", recognoscibila de la distanta. Deh mediul isi spune cuvantul...

Sigur ca exista o tendinta de schimbare a acestor lucruri: cate un tanar isi mai face aparitia intr-un astfel de sistem. De multe ori doar pentru a mai schimba impresia. Are mari sanse de a fi inghitit repede, dupa principiul "bai baiete, eu am 30 de ani de experienta in campul muncii. Stai si tu cel putin zece printre noi, invata mersul si apoi stam de vorba..." Si sunt in continuare foarte multi romani care lucreaza pentru stat. Ultimele cifre statistice, vorbesc de existenta a aproximativ 1,39 de milioane de bugetari in Romania.

Statistic vorbind...

Ca sa facem trecerea intre mediul de stat si cel privat, sa spunem ca ultimele cifre statistice arata asa: in 2008, avem 5,5 milioane de pensionari, 4 milioane de copii si tineri, 2,5-3 milioane de agricultori, 1,4 milioane de bugetari, un milion de angajati la companii in care statul inca este actionar (CFR, Posta Romana, etc.) si ajungem la ce ne intereseaza acum - 2,5 milioane de romani lucreaza exclusiv in mediul privat.

Scurta viata a Privatului

Sunt deci mai multi cei care lucreaza la patron decat cei la sta. Cum o fi oare viata lor? Evident ca nu i-am cunoscut pe toti, insa lucrurile pe care le mai stiu despre cei ce lucreaza in privat pot fi, pana la un punct simptomatice.

Viata in mediul privat este, la o prima vedere mai intensa. Se lucreaza mai mult si de cele mai multe ori mai eficient ca in sectorul public. Constiinta muncii este, cel putin teoretic mai accentuata, in conditiile in care patronul a facut investitii pe care vrea sa le recupereze si nu are timp de pierdut cu toanele si umorile angajatilor. Acestora nu le mai ramane altceva decat sa munceasca.

Mai mult, plecand in jos de la multinationalele internationale, cultul muncii occidentale s-a implementat usor si in mediul de lucru romanesc. S-au impus standarde de performanta din Vest, se ofera in multe cazuri si conditii de lucru apropiate de cele de afara, toate pentru a asigura o productivitate si un randament ale muncii crescute.

Efecte secundare

Sigur ca exista si efecte secundare ale unui astfel de ritm. Sunt multe de discutat la acest capitol. Ce ar iesi in fata ar fi faptul ca, in privat, tot mai multi romani devin workaholici si se simt de multe ori stresati de asta. Munca in mediul privat poate fi deci ceva mai stresanta.

Exista un mediu privat romensc consistent ce apartine firmelor mai mici, asa numitele IMM-uri (Intreprinderi Mici si Mijlocii). Situatia s-ar putea sa fie poate mai putin roza in aceste cazuri, in conditiile in care, intr-o firma mica, lucrurile nu sunt poate atat de bine puse la punct iar patronul nu isi bate capul in mod exagerat cu organizarea riguroasa a muncii si asigurarea de conditii si standarde. Dar fiind si aici vorba de o investitie privata din banii lui, si patronul de IMM vrea sa aiba si el performante optime (chiar daca nu le spune chiar asa) si atunci se vede nevoit sa le asigure salariatilor conditii cel putin la fel de bune cu ale concurentei.

Un efect nedorit este acela in care Romania mai are mult de lucrat la capitolul management si organizarea muncii. Majoritatea patronilor romani nu au facut patronat toata viata ci doar cativa ani, maxim 20, adica anii aferenti care au trecut de la Revolutie. Neavand neaparat in sange meseria asta, te poti gandi cu usurinta ca multi invata pe parcurs abc-ul managementului iar de cele mai multe ori tot angajatii sunt cei care sufera pentru asta.

In loc de concluzii

Trecand peste faptul ca romanul s-a nascut poet si prefera sa stea pe mess decat sa munceasca, putem trage totusi o serie de concluzii. Oamenii activi, cu chef de munca si care vor sa si castige ceva de urma muncii lor, este obligatoriu sa opteze pentru munca in mediul privat. (Sigur, daca nu se gandesc sa junga sef la stat, unde banul e bunutz). Stresul in privat este mai mare , insecuritatea muncii poate mai accentuata, dar pentru cine se obisnuieste cu astea, si beneficiile sunt pe masura.

Daca vrei sa ai o viata mai linistita, tu sa fii mai boem si relaxat, atunci sectorul public scrie pe tine. Nu o spun cu ironie... Dincolo de astea insa, daca chiar vrei sa faci treaba, sa te dezvolti profesional, sa-ti faci bine treaba si sa ai si satisfactii, atunci o poti face foarte bine in ambele locuri.

Functionar la un nenorocit de ghiseu sa fii si nimic nu te impiedica sa le oferi un zambet, o vorba bine ticluita si servicii prompte celor care au nevoie de tine. Pentru ei conteaza iar la finalul zilei vei putea spune "Astazi am insemnat ceva. Am avut o zi buna. Maine voi fi si mai bun!"

Citeste si:
- Munca. Innobileaza sau tampeste?
- Seful. Un rau necesar
- Noul. Ne provoaca sau ne sperie?

Aboneaza-te la RSS

Citeste mai mult...

sâmbătă, noiembrie 8

Zapata e de vina pentru criza financiara

Citeam un articol zilele astea despre cat de vinovat e Zapata, portarul Stelei de infrangerea cu Lyonul. Toate tunurile sunt pe el. Mai marii din fotbal, greii, il blameaza pentru "eroarea catastrofala" de la primul gol al meciului din Franta. "E inconstant", "daca nu ar fi gresit, alta ar fi fost desfasuarea meciului", "nu e un portar de Champions League". Sunt doar cateva dintre parerile pe care le-am citit de la mari specialisti in tehnica si tactica fotbalului, precum Mitica Dragomir, Adrian Ilie, Becali, Piturca si altii.

Pare ca si mancat bietul portar, care a avut evolutii admirabile in scurta lui cariera la Steaua. Asta, la numai cateva saptamani dupa ce aceleasi voci si altele spuneau ca goal-keeper-ul stelist este portarul de care echipa avea nevoie, nici nu se compara cu Carlos, un jucator ca asta da incredere formatiei si alte laude pe care vi le puteti inchipui si voi. A, era comparat cu Petr Cech, celebrul portar al lui Chelsea.

Nici dracu nu-l mai scoate acum pe Zapata din coltii sacalilor. Le trebuie un vinovat pentru propria neputinta. Pentru a-si pastra scaunele, pentru ca publicul sa mai inghita o galusca si sa aiba ce rumega. Bai, dar chiar Zapata? Omul care a scos la mingi din fata portii Stelei si care a acoperit toate gafele din defensiva de multe ori depasita de viteza jocului si a adversarilor mult mai buni si motivati? Si chiar intr-un meci cu Lyonul v-ati gasit sa va luati de el?? Adica Lyonul care e o echipa ce poate aspira la titlul european pe buna dreptate? Puteati voi sa bateti echipa asta daca nu lua Zapata golul ala? Si si la ei acasa? Nu mai continuu cu intrebarile ca sunt inutile.

Remarc insa grotescul situatiei, in care e cel mai simplu sa te iei de omul fara aparare. De cel care isi vede de joc si te salveaza din multe, multe alte situatii in care, daca nu ar fi fost el, rezultatele ar fi fost diferite. Mentalitatea romaneasca isi spune cuvantul: nu construim nimic, nu ne intereseaza strategii pe termen lung, nici macar mediu. Ne intereseaza conjunctura si propria piele. Bine, pe toti ne intereseaza asta, dar parca unii mai avem si decenta de a nu le pune in spate altora insuccesele noastre. Sau parca asa ar trebui sa fie.

Sacalii astia sunt peste tot. Asa ajungi mare in tara asta a ultimilor ani. S-a dat drumul tot mai tare la robinetul cu marlanie si cu legea junglei. Nu stiu cum evolueaza civilizatia asta, dar parca ar trebui sa fie in sens invers, nu? :)) Politicul are contributie foarte clara in treaba asta. Despre subiectul asta voi reveni negresit cat de curand. Meritocratia? Asta e o chestie pe care nu o gasesti decat in manuale. In viata reala e cu totul altfel. In viata reala nu m-ar mira sa aflu ca Zapata e de vina pentru criza financiara mondiala, ca l-a impuscat pe Kennedy si ca a avut partea lui de responsabilitate la caderea turnurilor gemene. Caci pentru declinul Stelei am stabilit deja ca este foarte vinovat :)

Citeste si:
- Fotbalistul roman si mentalitatea de loser
- Ce spun reclamele despre noi

Aboneaza-te la RSS

Citeste mai mult...

sâmbătă, noiembrie 1

Controlorii RATB. Ingeri dar mai ales demoni

Sunt in tramvai. Ridic capul: un malac imi arata sictirit o legitimatie de serviciu. E clar - vrea sa-i arat abonament, bilet sau ce-oi mai avea. Sau si mai bucuros ar fi daca nu as avea nimic decat bani. Multi bani, sa-si faca norma la amenda. Din pacate pentru el, m-am ars de cateva ori, n-am chef sa ma cert cu ei prin autobuze, asa ca sunt dotat. Am abonament.

Nu la fel de norocos e vecinul de vis-a-vis. Nu are nimic. Nici macar tupeu. Victima sigura imi zic. Aud conversatia partial: de ce nu aveti bilet. Pentru ca nu am bani sa-mi cumpar. Ce meserie aveti? Vanzator. Pai si cat castigati? 7 milioane jumate. Liniste...

In tot acest timp, ceilalti din haita (controlorii sunt fiinte sociale si umbla in gurp) luau la puricat restul vagonului. Nu a mai picat nimic. I-a verificat, pentru siguranta, si pe cei verificati deja. Nimic. Deci nu mai ramane decat prostovanul de vis-a-vis, care n-are nici bani, nici acte. Nimic.

Continua discutia: (malacul isi mentine cumpatul) stiti ca n-aveti voie sa calatoriti fara bilet... Stiu, imi pare rau. Ma grabeam. Pai si cum facem? Pai n-o sa se mai intample. Chiar nu am bani...

Si, spre surprinderea noastra, a tuturor, dupa inca vreo 2-3 minute de discutie, controlorii pleaca. Prostovanul fara bilet a scapat. Inca un Neo a invins sistemul.

Calatorii mai scapa

Acum, trebuie sa fim sinceri pana la capat. Nu e prima oara cand vad calatori prinsi fara bilet sa scape. Am constatat ca daca sunt amarasteni, vai de capul lor, sunt lasati in pace fara prea mult scandal. Se mai intampla si cu pensionarii, cu homeless-ii, sau cum spuneam cu cate unul mai amarat. Controlorii, asa malaci cum sunt, au minime cunostinte de psihologie si probabil undeva ratacita pe acolo o doza de umanitate.

Psihologia controlorului

Imi spunea cineva ca exista chiar un psiholog al controlorilor, care ii antreneaza in tainele meseriei. Indiferent daca sunt in autobuz, tramvai sau troleibuz, le spune cand e cazul sa actioneze, sa insiste sau cand sa se retraga fara scandal. Stiu din aceeasi sursa ca, daca cel prins e recalcitrant, urla, zbiara si face ca toti dracii are mari sanse sa fie lasat in pace. Pentru ca baietii nu vor scandal. Altcineva, din domeniul Dreptului, mi-a spus ca RATB-istii n-ar avea voie nici sa-ti ceara buletinul. Doar politia are dreptul asta. Despre a te obliga sa cobori la prima statie, nici nu mai vorbim: e privare de libertate. Ma rog, nu multi stiu treburile astea...

Mentalitate usor gresita

Sigur ca poate abordarea din postul de fata nu e cea mai corecta, din punct de vedere al unei mentalitati sanatoase. Adica normal este, intr-o tara civilizata, sa ai bilet si sa nu comentezi in fata controlorului. Care, trebuie sa recunoastem, se comporta peste medie de civilizat.

Dar, am fost si eu prins fara bilet in cateva dati si de cele mai multe ori n-am prea fost iertat. Asta, plus aglomeratia de zi cu zi, iti mai altereaza un pic justetea gandirii. Si mai suntem si romani. Iar romanii nu iubesc controlorii :)

Citeste si:
- Bucuresteanul - un roman ingamfat?
- Cum sa supravietuiesti in Romania
- Politicianul roman. Un nesimtit?

Ti-a placut articolul? Aboneaza-te la RSS

Citeste mai mult...

joi, octombrie 30

Munca. Innobileaza sau tampeste?

De ce trebuie sa muncesc? Nu ar fi fost mai simplu daca tata era vreun miliardar fin top 500 Capital? Sau daca as castiga la Loto o suma frumusica? M-as plimba toata viata, as vedea lumea si in veci n-as mai calca in vreun birou in care se munceste organizat. Sau, fie, daca as calca, n-as sta mai mult de cateva minute. Ca poate as avea si eu vreo treaba...

A munci sau a nu munci, asta e intrebarea pe care sunt convins ca ti-ai pus-o de nenumarate ori, la finalul unei zile obositoare de lucru, sau intr-o luni in care ai face orice in loc sa te trezesti sa o tai la munca.

Scriu acest post cu gandul la vorbele lui Cioran, despre cum tampeste munca. "Munca sustinuta si neincetata tampeste, trivializeaza si impersonalizeaza", este doar o idee scurta dintr-un text mai amplu, al marelui om de cultura. O fi stiut el ce spune, ma gandesc, insa ideea mea e oarecum alta.

Avantajele

Munca este totusi buna. Prestata fara exces, in dozele optime, indeplineste mai multe roluri. Primele la care ma gandesc sunt cele de organizare a vietii, careia (vietii) ii si da un sens cu ocazia asta. Nu mai vorbesc de functiile sociale, de interactionare cu semeni de-ai tai, de implinire ca participi la un proiect comun si asa mai departe.

In unele tari, mai occidentale si dezvoltate ca ale noastre exista un asa numit cult al muncii. In care activitatile lucrative sunt organizate in cel mai mic detaliu, unde fiecare angajat isi are rolul si locul lui bine stabilite iar oamenii la randul lor inteleg, accepta si chiar le place scopul activitatilor pe care le desfasoara.

Lipsa muncii genereaza haos

Credeti-ma pe cuvant: majoritatea oamenilor care ar fi lasati liberi, sa graviteze imponderabili si necontrolati dupa bunul plac, ar avea mari dificultati in a-si organiza timpul liber si insasi viata. Libertatea in exces poate duce la grave probleme de adaptare si identificare a omului cu mediul inconjurator. Nu vorbim de situatiile ideale si utopice in care omenirea ar fi nevoita sa se organizeze fara existenta muncii... nu, vorbim de situatia deja existenta in care cineva s-ar trezi exclus din formele de organizare a muncii existente, chiar somer in ultima instanta.

Caci ce-ai face daca n-ai munci? In prima saptamana te-ai uita la televizor. In a doua ai sta pe net. In urmatoarele 3-4 ai calatori. Apoi ai mai freca-o un pic... apoi te-ai plictisi. Da, indraznesc sa spun ca te-ai plictisi, caci ai avea prea mult timp la dispozitie iar rutina, da rutina, este cea care tampeste.

Functii

Munca are, iata, o functie de normare. De integrare a ta intr-un sistem, un sistem de care ai nevoie. Este catalizatorul care iti regleaza tensiunea arteriala, daca vrei. Este pacemaker-ul care iti regleaza ritmul cardiac, fie-mi iertata comparatia. Iar daca tu mai esti si un bun profesionist, alaturi de alti profesionisti, munca iti poate oferi si satisfactiile profesionale si umane care te definesc si te fac sa mergi mai departe.

Ar mai fi si altele de spus, dar in mare cam asta e ideea. In loc de concluzie: nu-ti injura job-ul. Fara el s-ar putea sa fie mult mai nasol.

Citeste si:
- Seful. Un rau necesar
- Cum sa supravietuiesti in Romania
- Romanii din strainatate - inraiti si debusolati

Ti-a placut articolul? Aboneaza-te la RSS

Citeste mai mult...

joi, octombrie 23

Test despre tine. Prioritati in viata

Incearca testul de mai jos, e destul de interesant. Vorbeste depre prioritatile din viata ta, cata atentie dai mai multor asptecte ale existentei. Nu ia mai mult de 3-4 minute.

5 lucruri care au nevoie de atentia ta se intampla in acelasi timp. Dar fix in acelasi timp.

Intrebarea care se pune este in ce ordine vei rezolva aceste probleme stringente. Noteaza-ti ordinea pe o hartie sau pe un document word, si vezi apoi ce decizii ai luat.

1. Sunat telefonul.
2. Plange copilul.
3. Suna cineva la usa.
4. Ai lasat rufele la uscat afara si a inceput sa ploua.
5. Nu ai inchis robinetul in bucatarie si a inceput sa curga apa pe jos.

Rezultatele sunt, cum spuneam, interesante pentru ca reprezinta cate un domeniu din viata ta. Dupa ce ai luat deciziile, citeste mai departe pentru a vedea ce reprezinta fiecare.

Ordinea pe care ai ales-o reprezinta prioritatile tale in viata.

1. telefonul = munca
2. copilul = familia
3. usa = prietenii
4. rufele = banii
5. robinetul = sexul

Asta a fost. Te mai astept :)

Citeste mai mult...

joi, octombrie 2

Emil Cioran explica de ce munca tampeste

Oamenii muncesc in general prea mult pentru a mai putea fi ei insisi. Munca este un blestem. Iar omul a facut din acest blestem o voluptate. A munci din toate fortele numai pentru munca, a gasi o bucurie intr-un efort care nu duce decit la realizari irelevante, a concepe ca te poti realiza numai printr-o munca obiectiva si neincetata, iata ceea ce este revoltator si ininteligibil. Munca sustinuta si neincetata tampeste, trivializeaza si impersonalizeaza.

Ea deplaseaza centrul de preocupare si interes din zona subiectiva intr-o zona obiectiva a lucrurilor,intr-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se intereseaza atunci de destinul sau personal, de educatia lui launtrica, de intensitatea unor fosforescente interne si de realizarea unei prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevarata, care ar fi o activitate de continua transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de iesire din centrul fiintei. Este caracteristic ca in lumea moderna munca indica o activitate exclusiv exterioara. De aceea, prin ea omul nu se realizeaza, ci realizeaza. Faptul ca fiecare om trebuie sa aiba o cariera, sa intre intr-o forma de viata care aproape niciodata nu-i convine, este expresia acestei tendinte de imbecilizare prin munca.

Sa muncesti pentru ca sa traiesti, iata o fatalitate care la om e mai dureroasa decit la animal. Caci la acesta activitatea este atat de organica, incat el n-o separa de existenta sa proprie, pe cind omul isi da seama de plusul considerabil pe care-l adauga fiintei sale complexul de forme al muncii. In frenezia muncii, la om se manifesta una din tendintele lui de a iubi raul, cind acesta este fatal si frecvent. Si in munca omul a uitat de el insusi. Dar n-a uitat ajungand la naivitatea simpla si dulce,ci la o exteriorizare vecina cu imbecilitatea. Prin munca a devenit din subiect obiect, adica un animal, cu defectul de a fi mai putin salbatic.

In loc ca omul sa tinda la o prezenta stralucitoare in lume, la o existenta solara si sclipitoare, in loc sa traiasca pentru el insusi - nu in sens de egoism, ci de crestere interioara -, a ajuns un rob pacatos si impotent al realitatii din afara.” Emil Cioran Ideea din spatele citatului este ca munca in exces diminueaza personalitatea umana, cu cat muncesti mai mult, cu atat te transformi mai mult intr-un automat, robot. Ti se diminueaza sau chiar dispare timpul sa-ti pui intrebari, sa gandesti, timpul destinat contemplatiei, artei, amicilor, persoanei iubitea, adica exact ceea ce ne defineste ca oameni.

Viata ti se petrece intr-o rutina obositoare (de la a da cu sapa, pana la a aduna cifrele intr-un cabinet de contabil si chiar pana la a preda aceeasi materie, ani de-a randul, elevilor de aceeasi varsta), pe care cand o termini, nu mai poti face altceva decat sa dormi, pt a o putea lua de la cap a doua zi.

Munca in exces dezumanizeaza si de aceea e imperativ sa vedem munca cel mult ca pe un rau necesar, ce trebuie evitat sau scurtat ori de cate ori avem ocazia, daca vrem sa ne pastram integritatea fizica si sanatatea mintala.

In consecinta, repet ca cei care umbla dupa placeri scumpe, chiar daca au, uneori, un mic plus de satisfactie dintr-o mancare luata la un restaurant de lux, fata de cea luata la cantina, sunt per total in pierdere, daca au facut nesabiuinta sa munceasca pentru a avea banii pt respectiva dristractie.

Citeste mai mult...

  © Blogger template 'Totally Lost' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP