Capitalismul de azi = mai multe comunismuri

Nu mai suntem in comunism. E mult mai bine, suntem mult mai linistiti. Viata e mult mai frumoasa, o-le, o-le, dictatorul nu mai e... Pare usor ironic dar e o ironie involuntara. Capitalismul, asa cum il cunosc eu in Romania asta a noastra, si cum banuiesc ca aduce pe alocuri cu cel din Occident, inseamna de fapt mai multe comunismuri mai mici.

De ce? Pai pentru ca acum ai libertatea sa-ti alegi dictatorul. Ai libertatea sa-ti alegi sistemul in care sa fii o sluga indoctrinata si cu creierul spalat. Inainte injuram tot ce venea de sus, blestemam regimul si mai ales unii din oamenii care il compuneau. Acum, ca avem libertate mai multa, nu mai prea injuram asa abitir, ca nu mai avem un tatuc si o oranduire tiranica si despotica.

Am remarcat insa un aspect: societatea noastra este compusa din mici sisteme, care se constituie totusi pana la un punct in mici comunismuri. Am avut aceasta revelatie dupa ce am vazut, la un post de televiziune, o emisiune in care era invitat patronul trustului. Si omul nostru avea parte de menajamente generoase in ce priveste intrebarile puse de realizator, i se mai dadea la o parte o scama pe care poate o avea pe costum si se radea la glumele lui imbecile. Respectand proportiile, la fel se intampla si cu Ceausescu. La fel ii cantau osanale lingaii de serviciu.

Mergand in jos pe ierarhie, situatia ar fi dupa cum urmeaza: patronul isi pune niste oameni in functii cheie. Astia ii terorizeaza pe cei imediat inferiori pentru a respecta politica strategica venita de sus. Astia mai micii au si ei altii si mai mici si tot asa. Decizia se transmite de sus in jos iar fiecare din membrii scarii are grija sa fie respectata. Pentru ca poate raspunde cu scaunul in caz contrar. Fenomenul se intampla atat la stat cat si in mediul privat.

Pai nu asa era si in comunism, doar ca la o scara mult mai grandioasa? Nu avea Ceausescu mai micii lui care se ingrijeau de respectarea politicii de guvern si de stat? Bine, acum nu te mai trimite nimeni la Canal, nu te mai baga in puscarie dupa un simulacru de proces, nu mai esti ridicat de pe strada si macar poti sa injuri, fie si in soapta. Modelul insa e acelasi: acum nu intri in puscarie dar iti pierzi job-ul, iei sanctiune, esti mustrat/admonestat in sedinte, esti retrogradat, etc. etc. Exista si acum mijloace coercitive pentru a avea grija ca tu iti faci treaba care "trebuie".

Mici dictatori, mai inversunati decat Al Batran, exista cu succes si in zilele noastre. Lingai - am stabilit. Sanctiuni - asemenea. Dar desigur, toate mult mai frumos ambalate. Cum inainte trebuia sa ai ceva tangente cu Partidul sau cu Securitatea pentru a accede la pozitii si cariera, la fel acum trebuie sa mananci ceva rahat pentru a fi cineva. There's no gain without pain, spune englezul si bine zice.

Evident ca avantajele zilelor noastre sunt indiscutabile. Departe de mine gandul de a le contesta sau minimaliza. Nici nu suporta comparatie. Insa ca joc al ratiunii, situatia expusa mai sus sta in picioare. Iar dintr-un sistem, oricare ar fi el, tot trebuie sa faci parte. Pentru ca apartii societatii si asta e regula jocului. In zielele noastre, cum spuneam, ai libertatea de a-ti alege calaul :)

Citeste si:
- Occidentalul. De la idiotenie la fericire
- Seful. Un rau necesar
- Politicianul roman. Un nesimtit?

Aboneaza-te la RSS