Se afișează postările cu eticheta omul modern. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta omul modern. Afișați toate postările

duminică, ianuarie 18

Patriotismul, inocenta si omul modern

Postul de fata este inspirat de vestea ca Grigore Vieru nu mai e printre noi. Nu o sa vorbesc totusi despre moartea poetului, Dumnezeu sa-l ierte, care si-a dorit enorm unirea Romaniei cu Republica Moldova. O sa vorbesc despre genul de sentimente pe care le nutrea Vieru si altele similare care inca ii mai incearca pe unii... Dar parca totusi din ce in ce mai putini.

Pana acum cativa ani pot spune ca-mi iubeam tara. Aveam polemici pe tema asta cu prietenii care tineau cu Anglia cand mai jucau ai nostri vreun meci de fotbal. Cum e posibil sa te bucuri cand rateaza ai tai si sa ii injuri cand marcheaza un gol? Asta ma intrebam si-l intrebam pe amicul meu. Ei uite ca era posibil.

Anii au trecut si pot spune ca acum imi este cam indiferenta si mie tara asta. Nu as pleca din ea totusi asa usor, dar experientele si cunostintele acumulate m-au facut sa nu ma mai intereseze de statul asta de doi lei. Stat care nu face decat sa-ti ia cu doua maini ce abia iti da cu una... Nu trec prin nicio situatie disperata, chiar dimpotriva, dar asta nu ma face mai putin alert, atent si receptiv la ce se intampla in jurul meu.

De ce sa-mi iubesc tara?

De ce naiba as iubi un stat pe care il doare la pistol de copiii pe care i-as putea avea, de profesorii copiilor pe care i-as putea avea, de parintii copiilor pe care i-as putea avea, de bunicii copiilor pe care i-as putea avea si de multe alte lucruri pe care le-as putea avea. Nu ca-mi pun io mari sperante in stat, intr-o societate capitalista... Dar atunci sa nu-mi ceara sa-l iubesc si sa vibrez la imnul national cantat de ziua Romaniei. Bine, eu inca mai vibrez asa usor, dar moca :)

Inocenta omului modern

Ma mai uit pe bloguri in stanga si-n dreapta si constat cu nostalgie ce mai scriu fatucile. Despre ploaia care cade incet de sus in jos, despre cum nu e bine sa stai pe margine si sa nu te implici (asta pe un blog plin cu inimioare) sau alte aberatii copiate de prin ziare. (Offtopic: apropos de ziare, cum sa nu moara ziarele, chiar si alea online, cand lumea citeste tot mai multe bloguri, bloguri care au ca sursa MAJORA de inspiratie tocmai ziarele:)

Asa, sa revenim la ale noastre Deci societatea moderna, tot mai influentata de cultura urbana, ma face pe mine si pe tine si pe altii ca noi sa nu mai prea avem nici in clin nici in maneca cu simbolurile si valorile pe care ar trebui sa le aiba in vitrina. Mai are rost sa-ti spun de americanii care sunt nebuni dupa steagul lor si care se ridica in picioare cu mana la inima de cate ori isi aud imnul?

Pe Grigore Vieru cu patriotismul lui il vad acum ca pe un idilic, un utopic si neadaptat. Usor anacronic si ramas in urma. Il stimez totusi pentru ce a fost, ca a crezut pana la ultima suflare in idealurile lui. Erau tot mai putini cei ca el. Ca ai nostri au acum cu totul alte probleme decat unirea cu Moldova, iar moldovenii de dincolo la fel. Si poate pe buna dreptate.

Doza de soc pentru romanul modern

Romanului modern (adica al zilelor noastre) trebuie acum sa-i dai ceva la schimb daca vrei sa puna botul la imnul tau national si la insemnele statului tau. Nu poti sa-i bagi religia cu forta pe gat in scoli si sa te astepti sa creada in Dumnezeu. Nu poti sa chiulesti si sa dormi la sedinte daca vrei sa-ti respecte institutia de baza a democratiei - Parlamentul.

Societatea romaneasca face orice dar nu sta pe loc. De-aia nu ne asemanam nici cu Germania, nici cu Italia, nici cu Statele Unite. Occidentalii au ajuns pe un varf al lor, le este ok si isi permit sa aiba de-acum o evolutie mai lenta. Isi permit chiar si luxul de a-si iubi tara si de a se ridica in picioare cand isi aud imnul.

La noi situatia e inca nasoala, nu ne-am gasit identitatea si nici echilibrul. Suntem intr-un freamat continuu, cautam, vrem, incercam, testam si in definitiv evoluam. Si mai e muuult pana departe. De-aia constiinta nationala, mandria de a fi romani, iubirea de neam si tara au luat locul altor sentimente mai "imediate". Gen iubirea de ban, iubirea de show, de scandal. Pentru a atrage astazi atentia romanului, pentru a te baga in seama, stimulul pe care trebuie sa i-l oferi trebuie sa aiba o doza de soc.

Inocenta si realismul, fete ale realitatii

In titlul postului mai vorbeam de inocenta. Asta e o alta fateta a realitatii. Caci exista inca si inocenta destula in Romania. Insa inocenta nu are nimic de-a face nici cu patriotismul dar nici cu cealalta fateta a situatiei - adica cu realitatea aia imediata. Reprezentarea grafica sta in felul urmator:

Patriotism <-- Realitate --> Inocenta

Suntem inocenti, necontaminati de experientele cotidiene, ne vedem de lumea noastra asa cum e, si sa fim noi sanatosi. Cam schizofrenica societatea asa cum e ea, daca ai inteles exact ce-am tot spus pana aici. Caci vesticii macar sunt toti naivi, spalati pe creier si fericiti. Ma rog...

Un lider puternic e solutia

Ce e de facut? Pai asa cum se prezinta lucrurile acum, nu prea e mare lucru de facut. Adica ar fi dar doar cu o interventie externa, parerea mea. Lucrurile nu se vor drege de la sine in veci sau oricum nu curand. Suntem ca orice alta populatie, o masa. O masa urmeaza, tacuta si inconstienta, tendintele. Un lider puternic poate rezolva si servi drept exemplu. Deocamdata eu nu-l vad. Dar nu le stiu nici eu pe toate iar speranta moare ultima...

Optimismul de final acum. Pai lucrurile pe care le-am scris aici le vezi doar daca vrei sa le vezi. Este o viziune exprimata la nivel macro. Oamenii traiesc insa in micro, asa ca pot si sa nu-si bata capul cu probleme din astea. Ceea ce-ti recomand si tie. Ca pana sa te preocupi de sentimente nationale si dragoste de tara, trebuie sa-ti platesti facturile. Cum reusesti, tu stii mai bine. Dar daca reusesti, evident dracul nu e asa de negru :)

Aboneaza-te la RSS
Click! Adauga acest blog la Favorite


Vezi si:
- Cum sa supravietuiesti in Romania?
- Am gasit solutia pentru Romania
.

Citeste mai mult...

miercuri, noiembrie 5

Orasul in care traim... Cei mai multi dintre noi


Vezi si:
- Test despre tine. Prioritati in viata
- Test psihologic. Cati de F sunt?

Citeste mai mult...

luni, octombrie 13

Occidentalul. De la idiotenie la fericire

Vesticii, fie ei europeni sau americani, au in spate o istorie si civilizatie de sute de ani. Poate mai putin americanii, daca ne raportam strict la omul modern. Poate de-aia o duc, toti, ceva mai bine ca noi, economiceste vorbind. Jinduim in secret dupa bunastarea lor. O faci tu, o fac eu, o facem toti. Problema e ca bunastarea asta aduce si dezavantaje, vazute cu capul nostru de romani balcanici.

Aparenta idiotenie este unul dintre aspectele la care ma voi raporta in articolul de fata. Occidentalii o duc bine, sunt relativ fericiti, dar cam idioti. Termenul asta e relativ, pentru ca idiot este doar unul care se raproteaza, pe aceeasi scala, la unul mai destept ca el. Ma rog... luati dupa scala noastra, de romani destepti, cum am spus, sunt cam idioti.

Pai da. Cunoastem, sau vom vedea in cele ce urmeaza, cateva din resursele care circula pe internet, in care americanii se prezinta in toata splendoarea lor. Problema nu e asta ci hai sa vedem de ce se intampla asta si ce consectinte are.

Drama naste opera de arta

Tolstoi, Dostoievski, Puskin. Sunt doar doi dintre scriitori rusi care au abordat in operele lor subiecte dramatice. Drame, trairi pasionale, framantari ale vietii. Teoria mea proprie este aceea ca din suferinta si necaz se nasc cele mai multe opere de arta. Un om fericit, e prea fericit sa mai scrie despre fericirea lui. Ai o problema, te apuci de scris capodopere.

Occidentalii sunt acolo. O duc bine, si foarte bine ca e asa, dar asta le confera un grad de detasare. Nu te mai preocupa aspecte marunte. Devii un mic robotel programat sa munceasca, sa ajunga acasa si sa aiba quality time cu familia sau prietenii. La asta se adauga spalarea creierului pe care o opereaza televiziunile si media in general. Tendinta care se poate observa si la noi in tara. Dar despre asta, intr-un post viitor. In conditiile astea nu e de mirare ca occidentalii, in special americanii, se informeaza din talk-showuri, de preferat talk-showuri de ras, gen Tonight Show cu Jay Leno, la NBC, sau Crossfire-ul lui John Stewart de la CNN.

Pe un astfel de post tv s-a difuzat si clipul urmator, care nu mai are nevoie de alte comentarii.


Un alt caz, pe care il am la indemana, este al unei tinere din Georgia. Foarte contrariata fata. A auzit ea ca in Georgia (tara, evident) e razboi si a postat pe Yahoo Answers o intrebare de mare har si intelepciune. Se intreba deci fata de ce nu se vad tancuri la ea in Georgia (USA), ca a auzit ca e razboi acolo si daca ar trebui sa fie ingrijorata. Nici aici nu mai e loc de alte comentarii.


Problema e ca exista si occidentali demni de toata admiratia. Multi, sunt o clasa sociala in sine. Bine pregatiti. Iar cand un occidental se specializeaza pe un domeniu, atunci e greu sa-l dobori sau sa-l depasesti.

Totusi, marea masa este cea, sau apropiata de cea descrisa in clipurile de mai sus, fara prea multe griji si probleme "grele", de genul celor pe care le mai avem noi. Nu e neaparat rau, caci tara progreseaza si merge inainte. Daca iti faci prea multe probleme, ca multi dintre noi, risti sa te copleseasca, iar cineva trebuie sa asigure si progresul.

Uita-te si la japonezi. Cu felul lor, tampit pentru noi, de a se distra. Au cele mai dubioase programe de divertisment. Numai ca si ei sunt undeva apropiati de varful civilizatiei.


In contrapondere ar fi arabii. Arabul, asa cum l-am cunoscut eu, este un tip extrem de inteligent, cu gandire analitica si preocupari mai degraba profunde. Dar asta l-a tinut, se vede treaba, departe de progresul civilizatiei. Au gandit probabil si ei prea mult si n-au mai avut timp sa tina pasul cu evolutia celorlalti.

Cel mai bine ar fi sa ne raportam la basarabenii nostri. Ca poate ati cunoscut fiecare vreunul. Sunt niste persoane extrem de inteligente si ei. Toti cei pe care i-am cunoscut eu jucau sah foarte bine sau cantau la chitara cu multa maiestrie. Unde sunt ei ca natie, stim cu totii. Sigur ca problematica e mult mai complexa, dar in linii mari cam pe acolo suntem.

Oricum, un profesor de-al meu mi-a spus o data asa: degeba ii duci o Coca Cola sau un iPod unui bastinas african, ca s-ar putea foarte bine sa nu aiba nevoie de ele. Fiecare natie sau individ, spun eu, se afla deci in treapta si nivelul propriu de dezvoltare. Cu avantajele si dezavantajele ei. Alegi progresul si bunastarea, s-ar putea, din pacate, sa nu fi capabil sa te bucuri de ele la adevarata lor valoare.

Deci, draga cititorule, in orice stadiu de dezvoltare te-ai afla, afla de la mine ca esti pe drumul cel bun. Esti in falia temporala si evolutionista in care trebuie. Daca asa a fost sa fie, asa a fost. Mai greu este poate cand ai parte de schimbari bruste. Voite sau involuntare. Dar oricum ti se intampla cam ceea ce trebuie sa ti se intample.

Citeste mai mult...

  © Blogger template 'Totally Lost' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP