Se afișează postările cu eticheta mentalitate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta mentalitate. Afișați toate postările

miercuri, noiembrie 19

Barbatii romani - niste papagali

Femeile ne spun porci... smecherii - colarari. Eu cred ca suntem niste papagali cu toti, fie ca ne place sau nu. Nu ma exclud nici eu din categoria asta, oricat de mult as vrea. Insa, ma vad nevoit sa fac abstractie de mine, pentru ca voi povesti pe scurt, in ceea ce urmeaza, ce mai vad prin locurile prin care umblu, locuri in care nu am mereu o oglinda la mine.

Deci ce vad? Pai vad in autobuz tot felul de ratati, jerpeliti dar cu pretentii. Chiar astazi, la doi tinerei in tramvai le curgeau balele dupa una care a urcat la o statie dupa ei. I-au si adresat o replica mai putin ortodoxa, dupa care si-au spus unul altuia ca lor "le plac gagicile funky".

Preocupari puerile

Apoi, prin locurile de munca prin care am umblat, am intalnit tot felul de oameni cu preocupari care mai de care mai puerile. De la fotbal, la jocuri pe calculator, pana la masini, evident, si telefoane mobile, toate
tradeaza, parerea mea, o mentalitate pe masura. Foarte putini sunt cei cu care am in ultimii ani o discutie normala, despre un subiect casual, dar pe care sa-l sustinem amandoi, sau toti cei implicati in conversatie.

Nu stiu ce e cu barbatul roman... Tineri fara nicio perspectiva, traind o viata din inertie, mergand cu valul... oameni de peste 35 de ani, in mare parte efeminati si marcati de majoritatea experientelor prin care trec, barbati maturi de 50 si ceva de ani, amenintati de spectrul somajului, al concedierii sau al dificultatii gasirii unui loc de munca. Si mai sunt batranii, vai de mama lor, la finalul unei vieti marcate de zeci de ani de comunism, din care au iesit si in care au dificultati in a se adapta. Ne indreptam spre matriarhat?? Hehe, asta e prea complexa...

Copiii? Astia micii care vin din urma? Pai ei sa mai fie salvarea, caci par destul de destupati si isteti. Mult mai isteti ca noi astia care ne dam cat de cat maturi. Problema e ca or sa aiba un viitor ciudat si greu predictibil, lipsit de valori solide, ca cele pe care noi astialalti putem spune ca le-am mai avut. Adica vor avea o lume marcata de online, de lipsa cartilor, de munca multa si tot mai putina socializare veritabila.

Prea timizi sau prea... cocalari

Dar sa revenim la barbatii nostri. Romanasii care fac slalom prin tranzitia asta care nu se mai termina, sau se va termina cand va fi usor prea tarziu... Pai cei pe care ii cunosc eu sunt ori prea timizi ori prea prosti de tupeisti ce sunt. Nu e bine ce se intampla. Ma uit si la fetele astea... Cum se mai aranjeaza ele, cum se machiaza si sunt mai mereu ca scoase din cutie. Asteptand un Fat-Frumos care mereu intarzie sa apara. Sau cand apare, ba are sabia ruginita, ba imparatul i-a lasat averea fratelui mai mic, ba are calul pojar si cate si mai cate.

Occidentalul? Pai occidentalul are cultul masculinitatii ca si cutuma obligatorie a societatii. Manierat, frumos imbracat, civilizat, este o iluzie pentru romanasii nostri. Am fost la un moment dat in Italia. Eram la metrou si aveam impresia ca sunt inconjurat de turisti tot timpul. Imbracati in haine elegante si frumos colorate, strainii dadeau impresia de vacanta perpetua. Cand am vazut pete cenusii de culoare in peisaj, mi s-a spus "este fie roman, fie albanez". La noi en-gros-urile sunt la putere. Sunt si mai ieftine dar aduc si haine in majoritate proaste. Totusi, daca te chinui un pic, se mai poate face o selectie. Dar cine se chinuie.

E o mandrie nationala sa ai ceva cu sclipici pe tine, ori foarte strident, ori celebrul negru - de la pantaloni pana la geaca. Cu cat mai negre, cu atat mai bine. Daca nu ma credeti, dati o raia prin piete, prin metrouri, prin oras sau pe cocalari.com...

Stramosii si sperantele

Bunicii nostri nu erau asa. Stiu sigur. Am vazut si poze si i-am si cunoscut. Romani adevarati, mandri si barbatosi. Cand ieseau la dans la hora, nici pasarea nu mai canta, nici iarba nu mai crestea. Toate se opreau sa-i vada cum joaca. Acum... Dumnezeu cu mila... Dar lasa ca iesim noi din criza economica, ne ridicam noi de jos si le-aratam lor... :)

Sigur ca mai sunt si exceptii... Suficiente dar nu stiu daca datatoare, deocamdata, de speranta... Evident ca tu, cel care citesti aceste randuri, nu te incadrezi in profilul asta. Cei descrisi mai sus nu se prea omoara cu astfel de bloguri, ca cel de fata... deci stai linistit, nu e vorba de tine... Si sigur ca mai este cate un intelectual, director de firma sau angajat in multinationala... dar unde-s astia?? Evident ca nu-i cunosc pe toti, dar parca nici la televizor nu-i prea vad... Dar sunt, trebuie sa existe... N-o sa-mi pierd speranta chiar acum... :)

Citeste si:
- Barbatul. Prostul de serviciu al femeii?
- Cum sa supravietuiesti in Romania
- Bucuresteanul - un roman ingamfat?

Ti-a placut? Aboneaza-te la RSS

Citeste mai mult...

sâmbătă, noiembrie 1

Controlorii RATB. Ingeri dar mai ales demoni

Sunt in tramvai. Ridic capul: un malac imi arata sictirit o legitimatie de serviciu. E clar - vrea sa-i arat abonament, bilet sau ce-oi mai avea. Sau si mai bucuros ar fi daca nu as avea nimic decat bani. Multi bani, sa-si faca norma la amenda. Din pacate pentru el, m-am ars de cateva ori, n-am chef sa ma cert cu ei prin autobuze, asa ca sunt dotat. Am abonament.

Nu la fel de norocos e vecinul de vis-a-vis. Nu are nimic. Nici macar tupeu. Victima sigura imi zic. Aud conversatia partial: de ce nu aveti bilet. Pentru ca nu am bani sa-mi cumpar. Ce meserie aveti? Vanzator. Pai si cat castigati? 7 milioane jumate. Liniste...

In tot acest timp, ceilalti din haita (controlorii sunt fiinte sociale si umbla in gurp) luau la puricat restul vagonului. Nu a mai picat nimic. I-a verificat, pentru siguranta, si pe cei verificati deja. Nimic. Deci nu mai ramane decat prostovanul de vis-a-vis, care n-are nici bani, nici acte. Nimic.

Continua discutia: (malacul isi mentine cumpatul) stiti ca n-aveti voie sa calatoriti fara bilet... Stiu, imi pare rau. Ma grabeam. Pai si cum facem? Pai n-o sa se mai intample. Chiar nu am bani...

Si, spre surprinderea noastra, a tuturor, dupa inca vreo 2-3 minute de discutie, controlorii pleaca. Prostovanul fara bilet a scapat. Inca un Neo a invins sistemul.

Calatorii mai scapa

Acum, trebuie sa fim sinceri pana la capat. Nu e prima oara cand vad calatori prinsi fara bilet sa scape. Am constatat ca daca sunt amarasteni, vai de capul lor, sunt lasati in pace fara prea mult scandal. Se mai intampla si cu pensionarii, cu homeless-ii, sau cum spuneam cu cate unul mai amarat. Controlorii, asa malaci cum sunt, au minime cunostinte de psihologie si probabil undeva ratacita pe acolo o doza de umanitate.

Psihologia controlorului

Imi spunea cineva ca exista chiar un psiholog al controlorilor, care ii antreneaza in tainele meseriei. Indiferent daca sunt in autobuz, tramvai sau troleibuz, le spune cand e cazul sa actioneze, sa insiste sau cand sa se retraga fara scandal. Stiu din aceeasi sursa ca, daca cel prins e recalcitrant, urla, zbiara si face ca toti dracii are mari sanse sa fie lasat in pace. Pentru ca baietii nu vor scandal. Altcineva, din domeniul Dreptului, mi-a spus ca RATB-istii n-ar avea voie nici sa-ti ceara buletinul. Doar politia are dreptul asta. Despre a te obliga sa cobori la prima statie, nici nu mai vorbim: e privare de libertate. Ma rog, nu multi stiu treburile astea...

Mentalitate usor gresita

Sigur ca poate abordarea din postul de fata nu e cea mai corecta, din punct de vedere al unei mentalitati sanatoase. Adica normal este, intr-o tara civilizata, sa ai bilet si sa nu comentezi in fata controlorului. Care, trebuie sa recunoastem, se comporta peste medie de civilizat.

Dar, am fost si eu prins fara bilet in cateva dati si de cele mai multe ori n-am prea fost iertat. Asta, plus aglomeratia de zi cu zi, iti mai altereaza un pic justetea gandirii. Si mai suntem si romani. Iar romanii nu iubesc controlorii :)

Citeste si:
- Bucuresteanul - un roman ingamfat?
- Cum sa supravietuiesti in Romania
- Politicianul roman. Un nesimtit?

Ti-a placut articolul? Aboneaza-te la RSS

Citeste mai mult...

marți, octombrie 28

Si eu era sa fiu furat in Romania... Grija mare!

Era o dimineata frumoasa. Eram putin obosit asa ca, pe langa tigari, am decis sa-mi cumpar si doua energizante. Nu apelez la Red Bull, Power Horse, Burn sau mai stiu eu ce scumpeturi. Imi iau de obicei Rienergy... am vazut ca au efect si te reimprospateaza si ele, la fel de bine. Sunt client fidel al chioscului din coltul blocului, ma stiu vanzatoarele... Toata afacerea costa 170 de mii lei vechi, iar eu nu aveam decat o hartie de un milion.

In agitatia creata de cei cativa clineti care eram in total, vanzatoarea imi da rest 730 de mii. Senina, ca ziua insorita care se prezenta afara. Plec, insa ma tot uit crucis la bani... Parca ceva nu era in ordine. Nu sunt un as al calculelor, de obicei am destula incredere in ele, vanzatoarele. Gresit!! Evident ca din micul teanc de bancnote pe care mi l-a dat, lipsea 100 de mii de lei.

M-am intors din drum, i-am spus femeii ca lipsesc bani, a refacut calculul si fara sa cracneasca mi-a mai dat o noua hartie rosiatica in plus. "Pai se poate doamna?", spun. "Scuze, domnu".

Si la case mai mari

Grija mare, oameni buni. Furtul e generalizat in tara asta. Te fura din toate directiile si din toate pozitiile. Chiar in week-end vedeam la tv un membru al CNA care se plangea de diferenta mare intre pretul de la casa din hipermarketuri si cel afisat la raft. Daca si lui i s-a intamplat, ditamai omul statului, ce sa mai zicem noi astia micii.

Nici in cazul meu nu e prima oara cand mi se intampla. Vanzatorii sunt prost platiti si profita de fiecare ocazie pentru a-si rotunji conturile. Cunoasteti fiecare, nu am nicio indoiala, cazuri similare. Tranzitia perpetua pe care o traversam de ani de zile, naste tot felul de instince in oameni. Astea se adauga celor care ne-au facut cunoscuti si prin Europa, de suti.

Recunosc si eu, ca de multe ori m-au trecut ganduri necurate, aflat in fata vreunui raft nesupravegheat. Sunt instinctele romanului ca pasare de prada, infometat si niciodata suficient de bogat pe cat crede ca ar merita. Totusi nu am facut-o niciodata.

Recomandari

Altii iata ca nu au atatea scrupule. De aceea recomand grija si atentie daca vreti sa nu fiti facuti. Sunt bani pentru care munceste fiecare dintre voi. Astfel, ca si recomandari: faceti un calcul mental sumar al sumei pe care o aveti de platit, rotunjiti-o in mare daca nu stati extraordinar de bine cu matematica, calculati suma estimativa pe care ar trebui sa o primiti si comparati-o cu cea pe care chiar o primiti. De multe ori s-ar putea sa aveti surprize... alteori s-ar putea chiar sa nu va prindeti...

Oricum, e putin probabil ca un vanzator, care are de-a face cu bani aproape in fiecare minut al vietii lui, sa greseasca in cazul calculelor de genul asta. Le face si in somn, asa ca de cele mai multe ori sunt gandurile necurate cele care ii dau rezultatul gresit.

Atentie deci, sunt bani munciti, nu prea multi nici ei, deci nu da mai multi decat e cazul. Iar daca vanzatoarei nu-i convine job-ul ei... sa se transfere la NASA.

Citeste mai mult...

sâmbătă, octombrie 25

Parerea mea despre... (ep. 2) Azi - Mircea Badea

Nu stiu daca sa am o parere buna sau rea despre Mircea Badea. Cateodata ma enerveaza, cred ca exagereaza in multe privinte... alteori, cand mai raman cu telecomanda pe el, ma destinde. Spuneam intr-un post anterior ca e romanul momentului. Cred in continuare asta. Se scrie mult despre el, foarte mult. Daca dai o cautare pe Goolge Blogsearch vei gasi foarte multe exprimari de genul: "cat de Mircea Badea esti/sunt?" E clar, omul face valuri, e trendsetter, cum ii place lui sa spuna.

Prietene, nu prea ai cum sa fii Mircea Badea... Asta le spun celor mai multi dintre cei care viseaza la statutul asta. Omul a trecut prin multe etape, cred, prin care multi nu prea avem cum sa trecem. Citeam undeva recent ca a fost tocilar prin liceu, ca se imbraca precum tocilarii si de-aici o parte din frustrarile lui. Dar, daca o fi fost, a fost un tocilar dezghetat, cum nu nu se intampla multora. Daca nu ar fi fost asa, nu ar avea accentele de dezinvoltura pe care le are in prezent.

Si da, probabil ca a fost tocilar. Este unul dintre putinii prezentatori romani care vorbesc romaneste impecabil. Are o cultura generala suficient de solida, stie f. multe, lucruri la care doar cineva care cocheteaza cu statutul de tocilar are acces. Se documenteaza in continuare, caci este la curent cu evolutiile despre care vorbeste.

Despre timiditatea lui nu mai insist aici, am mai vorbit in acelasi post. Cred in continuare ca e timid, si are ceva lacune la capitolul tupeu social, acolo unde e nevoie sa interactionezi cu celalalt. Cand mai e invitat la Mihai Gadea, alaturi de celebrul deja Valentin Stan si maestrul Cristoiu, afiseaza un zambet tamp perpetuu, specific timizilor si celor care nu se simt extrem de confortabil intr-o anumita postura.

Ce ma enerveaza la Mircea Badea?

Ma enerveaza la Mircea Badea defetismul. Da, este o mare problema, mai ales pentru o personalitate publica. Precum ciobanul mioritic, Mircea pare ca s-a resemnat cu destinul Romaniei, si chiar spune de multe ori "asta e, e nasol, sa fugim". Nu stiu daca asta e cel mai bun exemplu pe care sa-l insufli audientei. Generatia lui Andrei Gheorghe era pusa sa reactioneze. Sa-ti inchida telefonul, sa te oblige sa nu mai folosesti cuvantul "deci". Sa iei atitudine la imbe
cilitate, sa iesi in fata. Mircea Badea te invata sa te ingrozesti la enormitatile dambovitene, sa fugi din fata lor sau eventual sa te resemnezi: "in Romania nu va merge niciodata ceva bine", spune el de multe ori.

Mircea, asa cum ne inveti sa punem mana pe bata sau pe manusile de box, cand simtim ca avem probleme... asa ar trebui sa-ti iei rolul mai in serios si sa pompezi niste pozitivism in chestiunile civice. Cineva trebuie sa ia drapelul si sa lupte cu mentalitatea. Eu nu o pot face, multi din cei care citesc randurile astea la fel... trebuie unul ca tine care are si potential dar si deschidere la mase. Asa cum mai sapati la radacina cate unui politician, puteti sa faceti la fel si cu chestiunile mai serioase precum starea de spirit a... poporului astuia uneori debusolat/ant.

PS: Poza de la mare este din revista Click. Cam nefiresti si stangace pozitiile celor doi. (Mircea este insotit aici de actuala lui prietena, Carmen Bruma, prezentatoare Realitatea TV) Se simt oare asa unul in prezenta celuilalt? Hai sa spunem ca probabil e din pricina aparatelor de fotografiat, care probabil ii urmareau constant:)

Citeste si:
- Parerea mea despre... ep 1 - Elena Udrea
- Mircea Badea, romanul momentului?
- Prison Break. Fetelor, care se sacrifica pentru Michael Scofield?

Citeste mai mult...

duminică, octombrie 12

Fotbalistul roman si mentalitatea de loser

Am urmarit sambata seara un meci de fotbal (Romania-Franta: 2-2) in care am dat doua goluri dar n-am jucat nimic. Un joc pe care romanii l-au inceput zambitori, increzatori si in care au reusit sa marcheze destul de repede. Cu toate astea ce-o fi fost in capul lor dupa ce au mai dat un gol? Probabil nimic interesant, asa ca au dormit pe urechea rezultatului si a mentalitatii romanesti. Mare noroc ca n-au luat bataie.

Dupa ce am vazut recent cum pot juca clujenii, cu atatia straini in echipa, deci alta mentalitate, asta e singura concluzie pe care o intuiam dar acum o pot trage din nou linistit: avem mentalitate de loseri!

De la popor ni se trage

Nu suntem un popor care sa se lupte. Nu am dus razboaie de cucerire, nu am avut colonii. Am stat mereu in defensiva, in expectativa. Cunoastem expresiile “lasa, ba, ca merge si asa”, sau cea a lui Ceausescu “mamaliga nu va putea sa explodeze”.

Am fost supusi ba romanilor, ba turcilor, ba rusilor. Nu avem gena de luptator, chiar daca prin cartile de istorie ni se spunea mereu cat de multe batalii am castigat. Om fi castigat batalii, dar nu si razboaie. Sau nu razboaiele noastre.




Exemplul CFR

Anyway. I-ati vazut pe cei de la CFR Cluj cum au jucat cu AS Roma sau cu Chelsea? Fara complexe, fara prejudecati, cu sange in instalatie si cu determinare. Voiau sa castige. Si le-a iesit. Evident ca nationalitatea multora dintre ei si-a spus cuvantul. Tineri argentinieni, portughezi sau ce-or mai fi, care au stiut ce au de facut si nu s-au lasat dominati de adversarii ei, fie vicecampioni ai Italiei sau ai Europei.

Ii vedeti pe fotbalistii nostri, plini de bani si de glorie, dand declaratii la televizor? Fara nicio vlaga, fara convingere spun fraze prafuite, evident invatate dinainte. “Trebuie sa ne concentram pe faza defensiva, sa nu creem spatii in aparare, sa nu cedam initiativa…”

Dupa meci spun asa: “scorul a reflectat (sau nu) realitatea din teren, ocaziile s-au razbunat, acum trebuie sa ne concentram pe meciurile care urmeaza, multumim suporterilor, am avut un public minunat.” Va pot tine pana maine cu astfel de expresii dar altceva vreau sa subliniez.

Pai cum sa mai joci si fotbal cand ai o astfel de atitudine? Cand esti invins inaintea meciului… Tineti minte la Euro, ultimul meci cu Olanda? Pai numai ca nu ne-au rugat olandezii “haideti fraierilor si dati-ne gol”. Acum chiar autogol nu puteau sa-si dea...



Pacat oricum de suporterii care sufera si spera la fiecare meci.

Generatia de Aur??

Sa nu-mi spuneti de “Generatia de Aur”… Ok, buni jucatori, cu rezultate. Dar i-ati vazut vreodata alergand sa rupa terenul sau atacand in valuri, fara sa-si lase adversarul sa respire? Pai nu, evident. In SUA, la Campionatul Mondial cum a fost? Au batut Argentina cu goluri date pe contraatac si au luat-o de la Suedia dupa ce au avut meciul in mana. Literalmente in mana.

In concluzie, va trebui sa treaca multa vreme si sa curga multa apa pe Dunare pana sa jucam asa cum o fac adevaratii campioni. Suntem o natie mica, vai de capul ei, cu o mentalitate colectiva corespunzatoare. Iar fotbalistii nu fac exceptie. Dar lasa ca au si calitati… Chiar, au si calitati?

Citeste si:
- Mircea Badea, romanul momentului?
- Romanii din strainatate - inraiti si debusolati

Citeste mai mult...

  © Blogger template 'Totally Lost' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP