Se afișează postările cu eticheta tupeu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta tupeu. Afișați toate postările

miercuri, noiembrie 19

Barbatii romani - niste papagali

Femeile ne spun porci... smecherii - colarari. Eu cred ca suntem niste papagali cu toti, fie ca ne place sau nu. Nu ma exclud nici eu din categoria asta, oricat de mult as vrea. Insa, ma vad nevoit sa fac abstractie de mine, pentru ca voi povesti pe scurt, in ceea ce urmeaza, ce mai vad prin locurile prin care umblu, locuri in care nu am mereu o oglinda la mine.

Deci ce vad? Pai vad in autobuz tot felul de ratati, jerpeliti dar cu pretentii. Chiar astazi, la doi tinerei in tramvai le curgeau balele dupa una care a urcat la o statie dupa ei. I-au si adresat o replica mai putin ortodoxa, dupa care si-au spus unul altuia ca lor "le plac gagicile funky".

Preocupari puerile

Apoi, prin locurile de munca prin care am umblat, am intalnit tot felul de oameni cu preocupari care mai de care mai puerile. De la fotbal, la jocuri pe calculator, pana la masini, evident, si telefoane mobile, toate
tradeaza, parerea mea, o mentalitate pe masura. Foarte putini sunt cei cu care am in ultimii ani o discutie normala, despre un subiect casual, dar pe care sa-l sustinem amandoi, sau toti cei implicati in conversatie.

Nu stiu ce e cu barbatul roman... Tineri fara nicio perspectiva, traind o viata din inertie, mergand cu valul... oameni de peste 35 de ani, in mare parte efeminati si marcati de majoritatea experientelor prin care trec, barbati maturi de 50 si ceva de ani, amenintati de spectrul somajului, al concedierii sau al dificultatii gasirii unui loc de munca. Si mai sunt batranii, vai de mama lor, la finalul unei vieti marcate de zeci de ani de comunism, din care au iesit si in care au dificultati in a se adapta. Ne indreptam spre matriarhat?? Hehe, asta e prea complexa...

Copiii? Astia micii care vin din urma? Pai ei sa mai fie salvarea, caci par destul de destupati si isteti. Mult mai isteti ca noi astia care ne dam cat de cat maturi. Problema e ca or sa aiba un viitor ciudat si greu predictibil, lipsit de valori solide, ca cele pe care noi astialalti putem spune ca le-am mai avut. Adica vor avea o lume marcata de online, de lipsa cartilor, de munca multa si tot mai putina socializare veritabila.

Prea timizi sau prea... cocalari

Dar sa revenim la barbatii nostri. Romanasii care fac slalom prin tranzitia asta care nu se mai termina, sau se va termina cand va fi usor prea tarziu... Pai cei pe care ii cunosc eu sunt ori prea timizi ori prea prosti de tupeisti ce sunt. Nu e bine ce se intampla. Ma uit si la fetele astea... Cum se mai aranjeaza ele, cum se machiaza si sunt mai mereu ca scoase din cutie. Asteptand un Fat-Frumos care mereu intarzie sa apara. Sau cand apare, ba are sabia ruginita, ba imparatul i-a lasat averea fratelui mai mic, ba are calul pojar si cate si mai cate.

Occidentalul? Pai occidentalul are cultul masculinitatii ca si cutuma obligatorie a societatii. Manierat, frumos imbracat, civilizat, este o iluzie pentru romanasii nostri. Am fost la un moment dat in Italia. Eram la metrou si aveam impresia ca sunt inconjurat de turisti tot timpul. Imbracati in haine elegante si frumos colorate, strainii dadeau impresia de vacanta perpetua. Cand am vazut pete cenusii de culoare in peisaj, mi s-a spus "este fie roman, fie albanez". La noi en-gros-urile sunt la putere. Sunt si mai ieftine dar aduc si haine in majoritate proaste. Totusi, daca te chinui un pic, se mai poate face o selectie. Dar cine se chinuie.

E o mandrie nationala sa ai ceva cu sclipici pe tine, ori foarte strident, ori celebrul negru - de la pantaloni pana la geaca. Cu cat mai negre, cu atat mai bine. Daca nu ma credeti, dati o raia prin piete, prin metrouri, prin oras sau pe cocalari.com...

Stramosii si sperantele

Bunicii nostri nu erau asa. Stiu sigur. Am vazut si poze si i-am si cunoscut. Romani adevarati, mandri si barbatosi. Cand ieseau la dans la hora, nici pasarea nu mai canta, nici iarba nu mai crestea. Toate se opreau sa-i vada cum joaca. Acum... Dumnezeu cu mila... Dar lasa ca iesim noi din criza economica, ne ridicam noi de jos si le-aratam lor... :)

Sigur ca mai sunt si exceptii... Suficiente dar nu stiu daca datatoare, deocamdata, de speranta... Evident ca tu, cel care citesti aceste randuri, nu te incadrezi in profilul asta. Cei descrisi mai sus nu se prea omoara cu astfel de bloguri, ca cel de fata... deci stai linistit, nu e vorba de tine... Si sigur ca mai este cate un intelectual, director de firma sau angajat in multinationala... dar unde-s astia?? Evident ca nu-i cunosc pe toti, dar parca nici la televizor nu-i prea vad... Dar sunt, trebuie sa existe... N-o sa-mi pierd speranta chiar acum... :)

Citeste si:
- Barbatul. Prostul de serviciu al femeii?
- Cum sa supravietuiesti in Romania
- Bucuresteanul - un roman ingamfat?

Ti-a placut? Aboneaza-te la RSS

Citeste mai mult...

miercuri, octombrie 8

Bucuresteanul - un roman ingamfat?


Nu e o tampenie intrebarea din titlu. In Provincie, bucurestenii sunt considerati extrem de smecheri. Cu nasul pe sus, tupeisti, nesimtiti si tot asa. Am cunoscut, evident si bucuresteni dar si multi oameni din restul tarii. Sunt diferiti? Aparent nu, dar tind sa cred ca da.

Bucuresteanul e genul de om obisnuit sa umble prin aglomeratii. Cu cheia de gat de mic, chiar daca nu se mai practica, alergand dupa tramvaie sau metrouri. Injurand cand e cazul, fara sa stea prea mult sa se gandeasca la asta. Obisnuit sa intalneasca multi oameni, sa discute cu ei, sa socializeze, cum ar veni.

Provincialul? E om si el, mai asezat, cu probleme mai mari, mai apasatoare si poate si cu un nivel de trai ceva mai scazut. Vorba aia: salariile din Bucuresti nu se compara cu cele din Provincie. Cred ca de aici, de la bani, vin multe din probleme.

Bucuresteanul are, de bine de rau, un venit care-i permite sa nu se preocupe atat de mult de ziua de maine. Ii da o detasare si o relaxare, chiar daca nu iesite din comun. Asta, combinata cu cele spuse mai sus, il fac sa nu mai stea la atatea discutii, sa nu mai negocieze atat de mult, poate chiar sa nu-i mai pese intru totul.

Este el un ingamfat, asa cum e stereotipul? Nu, nici pe departe. Daca treci de suprafata si-i vorbesti pe limba lui, vei constata ca e un om ca ceilalti. Chiar mai de gasca. Pus pe glume, deschis, extravertit, oricand dispus sa-ti spuna ceva. Am constata urmatorul lucru: daca doi bucuresteni, care nu se cunosc, se intalnesc in acelasi loc, se poate naste un dialog incitant. Lucru care nu se intampla intotdeauna in Provincie. In unele locuri, mai ales in Ardeal, se intampla ca doi oameni sa stea unul langa altul, fara a simti neaparat nevoia de a-si vorbi.


E de bine, e de rau? Nu. Asa e firea lucrurilor. Trebuie doar ca cele doua entitati (oameni) sa nimereasca pe aceeasi frecventa. Pentru ca pot sa si vorbeasca, pot sa si taca si sa nu aiba nicio problema cu asta.

Cu toate astea, doza de superficial exista in Capitala. "Dupa principiul sa cante maneaua, sa vina fetitzele, sa curga berea!" Nu e definitoriu, dar mai exacerbat poate decat in alte parti. Timpul se scurge mai repede, e mai cald ca in alte parti, oamenii se pot manifesta mai liberi. Chiar si libertatea are aici o alta valoare, o alta nuanta.

Deci? Este bucuresteanul un om ingamfat? Nu, nici pe departe. Dimpotriva. Cine il considera asa, are serioase complexe. Asadar, sa curga berea, sa vina fetitzele!! :)

Citeste mai mult...

  © Blogger template 'Totally Lost' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP