Se afișează postările cu eticheta lumea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta lumea. Afișați toate postările

vineri, noiembrie 21

Cand femeia plange, omenirea evolueaza

1. Femeia nu mai accepta sa locuiasca in copac. Plange... Barbatul descopera pestera

2. In pestera e frig. Femeia plange. Barbatul descopera focul.

3. Copiii tipa de foame. Femeia plange. Barbatul descopera toporul, arcul si bata si pleaca la vanatoare.

4. De la atata carne, Copilul se imbolnaveste de scorbut si beri-beri. Femeia plange. Barbatul descopera agricultura.

5. Deoarece mamutul se lasa cu greu ucis, Barbatul lipseste prea mult de acasa. Femeia plange. Barbatul incepe sa creasca animale domestice: vaca, oaie, porc, gaina, etc.

6. Femeia s-a saturat de friptura facuta la tepusa cu garnitura de boabe verzi fierte mancata de pe o frunza. Plange. Barbatul descopera olaritul.

7. In pestera e curent si umezeala si din cauza asta copiii racesc, fac pneumonie si mor. Femeia plange. Barbatul construieste mai intai un bordei, apoi o casa din lemn si piatra.

8. A venit iarna si e frig. Femeia plange. Barbatul descopera ca pielea si blana animalelor moarte se poate prelucra si confectioneaza haine.

9. Hainele din piele, precum si alea din blana, put. Femeia plange. Barbatul descopera pe rand hainele din lana (care sunt aspre si zgarie - Femeia plange), hainele din in (care tot aspre sunt - Femeia suspina) si intr-un final hainele de matase (care par a fi multumitoare - Femeia zambeste). Mai tarziu, Barbatul rezolva si problema mirosurilor emanate de pieile si blanurile mentionate mai sus.

10. Diverse treburi lipsite de importanta cum ar fi protectia turmelor de animale si starpirea potentialilor pradatori tin Barbatul departe de casa. Femeia plange. Barbatul domesticeste cainele si pisica.

11. Femeia observa ca seamana prea mult cu semenele ei. Incepe sa planga. Barbatul inventeaza fardurile si bijuteriile.

12. Femeia se plictiseste de atata stat in casa si vrea sa-si largeasca orizontul. Normal, incepe sa planga. Barbatul inventeaza roata, domesticeste calul si descopera barca pentru ca femeia e fragila si oboseste repede. In plus, nimeni n-ar vrea sa o auda iar plangand... peste ani...

n. Femeia simte nevoia de a "evada" din cotidian. Nu are timp, bani sau dispozitie pentru excursii in strainatate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de vazut, afara e vreme urata. Capac peste toate, ca de obicei, Barbatul nu e acasa si oricum nici el n-ar intelege mare lucru. Femeia ar avea asaaaaa… un fel de chef de a scrie ceva care sa-i aduca complimentele unor necunoscuti si sa fie o chestie care sa pastreze anonimatul si absolut totul trebuie sa fie sub control si… Pentru a nu stiu cata oara in istorie, Femeia incepe sa planga. Barbatul inventeaza blog-ul.

Morala: Cand femeile plang, umanitatea evolueaza.

Alta morala: Fara femei am fi trait si acum in copac.


Citeste si:
- Testi psihologic. Cati de F sunt?
- Test despre tine. Prioritati in viata

Citeste mai mult...

luni, noiembrie 10

Ai fost vreodata in minoritate?

Postul de fata e inspirat din voctoria lui Barack Omaba la alegerile din SUA. Despre cum e sa fi minoritar intr-o tara de majoritari. Minoritar din orice punct de vedere, nu neaparat al culorii pielii, precum minoritar sexual, de etnie, de credinta, sau de ce nu de varsta sau preferinte muzicale.

E frustrant sa fii minoritar. Dar si riscant - risti oricand sa-i iei la bataie pe cei care stau la masa bogatilor. Am cunoscut, cand eram mai tanar, un grup de basarabeni. Locuiam cu ei intr-un camin de studenti. Doi dintre ei erau mai cuminti, restul asa cum poate ati avut si voi placerea sa-i cunoasteti - usor violenti.

Ei bine, cand s-a iscat o bataie in camin, astia doi cumintii nu au ratat ocazia sa loveasca un roman care zacea batut pe hol. Doua lovituri cat o jumatate de secol de vrajba anti-romaneasca. Doua lovituri cat un an de frustrari acumulate dinspre romanii care ii considera cetateni de mana a doua. Erau doi basarabeni cuminti, jucau sah si cantau la chitara, care nu s-au dat inapoi de la a-si varsa amarul minoritar.

Viata grea pentru Obama

Ma uit la Obama. Se vede ca n-a avut o viata usoara. Nu are degajarea lui Bush, nici a lui Clinton. E ok, vorbeste frumos, dar o usoara tendinta de retragere parca tot as remarca. Cumpatat in declaratii si-n gesturi, Obama nu-si poate da, deocamdata laoparte trecutul. Nu e usor sa fii urmasul unor oameni care au fost sclavi. Sclavi negri pentru stapani albi. Intr-o tara care a avut Ku-Klux-Klanul, organizatie ale carei ramificatii traiesc si in prezent. Sigur ca trecutul obidit ar trebui sa-l faca pe Obama mai receptiv la problemele oamenilor, mai deschis la nevoi comune. Il vad deci in stare sa rezolve o buna parte din probleme interne ale tarii dar si sa faca pace, asa cum si-a propus, cu arabii sau cu rusii.

Toti suntem intr-un fel minoritari

Am fost cu totii, intr-un fel sau altul minoritari. Daca esti fata si citesti aceste randuri, esti si tu o mica minoritate intr-o lume usor patriarhala. Daca esti baiat, ai fost probabil intr-un cerc de prieteni sau la vreun job in care erai nou, nu cunosteai pe nimeni si te simteai in plus. Asta tot minoritar face din tine, chiar daca pentru o perioada mai scurta de timp.

Nu e confortabila pozitia. Ai face orice sa iesi din ea. Te afecteaza, te apasa, iti modifica trasaturile si comportamentul. Iti poate influenta decizii mai mici sau mai mari, pe termen mediu sau lung. Depinde cat de mult ai fost supus presiunii de a fi o mica sau mare minoritate.

Ungurii si romanii. Eterna poveste

De ce sunt ungurii nostri uniti? De ce isi voteaza in masa candidatii? De ce am avut atatea conflicte cu ei? Pentru ca ei sunt putini, noi suntem multi. Pe noi nu ne prea intereseaza de ei, in timp ce ei au o cultura si o mostenire pe care trebuie sa le duca mai departe. Si nu e usor sa simti ca nu apartii in totalitate unei lumi diferite de a ta. Sa auzi la telvizor o alta limba decat cea pe care o vorbesc in casa parintii tai. Sa ai parte de sicane pe strada pentru ca stalcesti cuvintele.

E valabil si reversul. Nu e de mirare, desi poate anormal, ca atunci cand vizitezi orase din Tinutul Secuiesc sau din Ardeal in general, ungurii care sunt majoritari acolo nu vor sa-ti vorbeasca in romaneste. Nem tudom romano, iti vor spune, chiar daca stiu, in mod evident limba ta.

Am fost, intr-o alta perioada din tinerete la Balvanyos, o statiune din Covasna. Sunt multe bai cu apa minerala acolo, substanta care izvoraste libera din pamant. Ei bine, multi unguri, evident, acolo. Numai unguri. De cate ori ne auzeau ca vorbim romaneste aveau grija fie sa nu ne raspunda, fie chiar sa ne stropeasca cu apa. Sigur e amuzant, dar simptomatic pentru o stare de spirit. Cu toate astea romanii si ungurii se cam inteleg in locurile alea, doar ca ceva tot arde mocnit, un spirit razboinic gata sa se dezlantuie impotriva celui care nu respecta regulile.

Political correctness-ul

La fel se poate vorbi si despre tigani, homosexuali, femei, oamenii inalti, cei mici, grasi sau alte minoritati. Mai marii zilelor noastre s-au gandint intens la aceste aspecte iar tendinta este de a face dreptate din ce in ce mai mult in randul minoritatilor. In Statele Unite, exista de mult conceptul de political correctness. Adica e incorect politic sa faci o groaza de lucruri, intre care cu precadere sa nedreptatesti minoritatile. Negrilor nu mai ai voie, de exemplu, sa le spui negri, ci afro-americani. Se ajunge de multe ori la extrem, astfel incat, in virtutea unor astfel de drepturi, minoritarii ajung sa faca legea. Si in Europa exista o tendinta similara... Tineti minte ce mandri eram. Minoritatile au reprezentat un capitol aparte in negocierile de aderare cu Uniunea Europeana iar noi stateam destul de bine, spre deosebire de unii vecini de-ai nostri.

Ar mai fi de spus totusi ca asta cu minoritatea este o trasatura specifica oamenilor. In regnul animal, minoritatile nu prea au cuvinte de spus. Mai mult de atat isi dau pur si simplu duhul. Mor. Pentru ca acolo exista o lege a junglei, sau a evolutiei, daca vreti, in care doar cel mai puternic supravietuieste.

Poate nici n-ar trebui sa existe minoritari nici in regnul uman. Cu toate astea, omul are nevoie sa se asocieze, este o fiinta sociala. Iar ramasitele acestor asocieri si apartenente sunt tocmai minoritatile de astazi.

Nu sunt eu mare. Ei sunt mici

Ideea e ca minoritatea este o stare de spirit neconfortabila. Te intareste ca grup, te solidarizeaza, simti poate mai bine ca majoritarul ca apartii la ceva. Cu toate astea frustrarea este evidenta, iar daca majoritarul nu doreste sa-ti arunce cateva firimituri, frustrarea se acutizeaza. Dar, pentru ca suntem o civilizatie destul de avansata, noi oamenii zilelor noastre, trebuie sa ne intelegem cumva. Fereasca insa sfantul ca minoritarul sa se trezeasca peste noapte majoritar... E de salutat, in aceste conditii atitudinea celui mai intalt om din lume. Intrebat cum se simte printre "pigmei", el a raspuns ca nu e el foarte inalt. Ceilalti sunt foarte mici...

Citeste si:
- Omul care uita de unde a plecat
- Occidentalul. De la idiotenie la fericire
- Sunt 6,7 miliarde de lumi. Nu mai mult

Ti-a placut? Aboneaza-te la RSS

Citeste mai mult...

miercuri, noiembrie 5

Sunt 6,7 miliarde de lumi. Nu mai mult

The world as we know it. Lumea, asa cum o stim... O expresie la moda in filmele SF americane. Doar ca postul asta nu este unul de science fiction, ci despre o realitate pe care multi n-o cunoastem sau nici macar nu ne-a trecut prin cap. Exista o singura problema: lumea, asa cum o stim noi este una singura. Valabila doar pentru mine. Pentru tine, care citesti randurile astea este f. putin valabila, spre deloc. Tu ai lumea ta, realitatile tale, problemele tale felul propriu de a te raporta la ele. E cazul si al vecinului tau, ca de altfel al fiecaruia din cei 6,7 miliarde de oameni care populeaza in prezent planetuta noastra.

"O, prietene, cum este albastrul tau?" O intrebare deloc intamplatoare, lansata de Nichita Stanescu in poezia Enghidu. Am eu vreo certitudine ca felul in care eu percep culoarea albastra este acelasi ca si al tau? Culorile sunt doar o conventie, un nume pe care noi l-am dat unor impulsuri vizuale venite din lumea exterioara. Stii si tu povestea cu culorile... care nu exista, ci doar creierul fiecaruia din noi care le interpreteaza si le da sens in functie de felul in care se reflecta lumina in ele...

N-ai fost in capul meu

Am fost eu in capul tau sa stiu cum interpreteaza creierul tau reflexiile? Nu si nu voi fi niciodata. Ideea este insa alta: lumea e o chestie subiectiva. Pare reala, este reala, dar este reala atata timp cat ea conteaza pentru fiecare. Mai dai vreo ceapa degerata pe lumea si problemele mele atata vreme cat te simti naspa? Nu. Daca nu sunt tatal tau, mama ta, vreun copil sau sora n-o sa-ti pese de lumea mea. Sau prea putin. Pentru tine, pentru fiecare, conteaza cel mai mult lumea lui.

Sigur ca exista altruism, bunatate si alte alea... exista. Doar ca cel care le practica trebuie sa si aiba chef pentru ele.

Generatii deci preocupari diferite

Dupa acelasi principiu, tot ce il preocupa pe un batran este sa-i vina pensia la timp, sa fie cat mai putin bolnav si sa-si stie copii in siguranta. Pentru el blogurile nu exista, cum nu exista nici internetul. La fel, un tanar. Habar n-are ca pensiile sunt mici, nu-i pasa de incalzirea globala sau de criza financiara. Cata vreme Steaua castiga, shaormeriile sunt deschise pana noaptea tarziu, gagicile sunt cat de cat atrase de el iar babacii ii livreaza bani saptamanal, viata e buna.

Chiar si doi buni prieteni au viziuni si aspiratii diferite, asa ca ce sa mai vorbim de conflictul dintre generatii. Lumea, asadar, e asa cum o vede fiecare. Si cum toti suntem diferiti si lumile noastre sunt ale naibii de diferite.

Chestie de perspectiva...

Ok, veti spune. Cu toate astea ne intelegem, chiar daca avem lumi asa diferite. Pai da, ne intelegem... mai avem si scopuri si interese comune, mai si comunicam... suntem o populatie civilizata... acum si civilizatia asta e relativa, parerea mea... adica o alta teorie de-a mea e ca suntem niste anumalute dresate care se comporta frumos, dar la o adica putem sa punem mana si pe o bata. E de discutat pe tema asta... cu siguranta intr-un alt post.

Anyway... lumea asa cum o stim este intr-adevar lumea asa cum o stim. Cum o stie fiecare... E ca faza cu Google Maps. Vazuta de sus, pare un glob... insa de jos, de la nivelul solului, adica al fiecarui individ nu e nici pe departe un glob... Nici nu e de mirare ca astia au crezut in Antichitate ca Pamantul e o chestie plata care nu se mai termina...

Citeste si:
- Viata nu e cum e. E cum te simti
- Noul. Ne provoaca sau ne sperie?
- Ce spun reclamele despre noi?

Ti-a placut articolul? Aboneaza-te la RSS

Citeste mai mult...

  © Blogger template 'Totally Lost' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP