Stat sau privat? Unde sa lucrezi in Romania?

Statul si privatul au avantajele lor incontestabile. Sunt recomandabile insa fiecare, oamenilor cu un anumit tip de structura interioara si exterioara. In unele cazuri, cei care lucraza intr-unul din medii au oaresce dificultati in a se adapta in celalalt. Postul de fata se doreste un fel de continuare a unuia anterior, pe care l-am numit simbolic "Capitalismul de azi = mai multe comunismuri".

A lucra la statul sau in privatul romanesti este aparent acelasi lucru - o reflectare a societatii romanesti. Sigur ca exista diferente fundamentale in privinta tipului de job pe care il prestezi in ambele situatii. Fundamental insa, diferentele sunt, in cele mai multe cazuri, considerabile.

Mostenirea statului

Exista cutuma, justificata, ca sistemul public romanesc este intr-un fel mostenirea sistemului centralizat, etatizat, comunist. Adevarul este ca o parte importanta din structura organizationala si infrastructura sistemului public de astazi provine din scheletul vechilor mastodonti de stat din perioada de dinainte de '89. Doar la stat mai intalnesti relicve umane, mastodonti uitati de vreme si in pragul pensionarii, care profita de un viciu al sistemului si isi asteapta pensia linistiti, fara a mai face ceva productiv pentru societate.

Multe din cladirile institutiilor publice ale vremurilor noastre iti amintesc atat la exterior, cat mai ales in interior, de vremuri demult apuse. Mobilier invechit, pereti nezugraviti, lifturi antice, portari plictisiti si asa mai departe. E de-ajuns sa le treci pragul si vei face o imersie brusca de cel putin 20 de ani in istoria contemporana. Si suntem inca la suprafata...

Organizarea muncii este in multe cazuri aceeasi: funtionari plictisiti si mereu prost-platiti, sefi bastani care inca mai au reflexe si nostalgii din alte vremuri, organigrama usor aglomerata si eternul sictir si sentiment de statut care le imbacseste vietile. O teorie de-a mea spune ca iti poti da seama, dupa felul in care arata si se comporta, daca un roman munceste la stat sau la privat. Cei din sectorul public (mai ales unele femei) poarta cu ele o "tusa" (tuşă) de blazaj, de "nefolosit", recognoscibila de la distanta. Deh mediul isi spune cuvantul...

Sigur ca exista o tendinta de schimbare a acestor lucruri: cate un tanar isi mai face aparitia intr-un astfel de sistem. De multe ori doar pentru a mai schimba impresia. Are mari sanse de a fi inghitit repede, dupa principiul "bai baiete, eu am 30 de ani de experienta in campul muncii. Stai si tu cel putin zece printre noi, invata mersul si apoi stam de vorba..." Si sunt in continuare foarte multi romani care lucreaza pentru stat. Ultimele cifre statistice, vorbesc de existenta a aproximativ 1,39 de milioane de bugetari in Romania.

Statistic vorbind...

Ca sa facem trecerea intre mediul de stat si cel privat, sa spunem ca ultimele cifre statistice arata asa: in 2008, avem 5,5 milioane de pensionari, 4 milioane de copii si tineri, 2,5-3 milioane de agricultori, 1,4 milioane de bugetari, un milion de angajati la companii in care statul inca este actionar (CFR, Posta Romana, etc.) si ajungem la ce ne intereseaza acum - 2,5 milioane de romani lucreaza exclusiv in mediul privat.

Scurta viata a Privatului

Sunt deci mai multi cei care lucreaza la patron decat cei la sta. Cum o fi oare viata lor? Evident ca nu i-am cunoscut pe toti, insa lucrurile pe care le mai stiu despre cei ce lucreaza in privat pot fi, pana la un punct simptomatice.

Viata in mediul privat este, la o prima vedere mai intensa. Se lucreaza mai mult si de cele mai multe ori mai eficient ca in sectorul public. Constiinta muncii este, cel putin teoretic mai accentuata, in conditiile in care patronul a facut investitii pe care vrea sa le recupereze si nu are timp de pierdut cu toanele si umorile angajatilor. Acestora nu le mai ramane altceva decat sa munceasca.

Mai mult, plecand in jos de la multinationalele internationale, cultul muncii occidentale s-a implementat usor si in mediul de lucru romanesc. S-au impus standarde de performanta din Vest, se ofera in multe cazuri si conditii de lucru apropiate de cele de afara, toate pentru a asigura o productivitate si un randament ale muncii crescute.

Efecte secundare

Sigur ca exista si efecte secundare ale unui astfel de ritm. Sunt multe de discutat la acest capitol. Ce ar iesi in fata ar fi faptul ca, in privat, tot mai multi romani devin workaholici si se simt de multe ori stresati de asta. Munca in mediul privat poate fi deci ceva mai stresanta.

Exista un mediu privat romensc consistent ce apartine firmelor mai mici, asa numitele IMM-uri (Intreprinderi Mici si Mijlocii). Situatia s-ar putea sa fie poate mai putin roza in aceste cazuri, in conditiile in care, intr-o firma mica, lucrurile nu sunt poate atat de bine puse la punct iar patronul nu isi bate capul in mod exagerat cu organizarea riguroasa a muncii si asigurarea de conditii si standarde. Dar fiind si aici vorba de o investitie privata din banii lui, si patronul de IMM vrea sa aiba si el performante optime (chiar daca nu le spune chiar asa) si atunci se vede nevoit sa le asigure salariatilor conditii cel putin la fel de bune cu ale concurentei.

Un efect nedorit este acela in care Romania mai are mult de lucrat la capitolul management si organizarea muncii. Majoritatea patronilor romani nu au facut patronat toata viata ci doar cativa ani, maxim 20, adica anii aferenti care au trecut de la Revolutie. Neavand neaparat in sange meseria asta, te poti gandi cu usurinta ca multi invata pe parcurs abc-ul managementului iar de cele mai multe ori tot angajatii sunt cei care sufera pentru asta.

In loc de concluzii

Trecand peste faptul ca romanul s-a nascut poet si prefera sa stea pe mess decat sa munceasca, putem trage totusi o serie de concluzii. Oamenii activi, cu chef de munca si care vor sa si castige ceva de urma muncii lor, este obligatoriu sa opteze pentru munca in mediul privat. (Sigur, daca nu se gandesc sa junga sef la stat, unde banul e bunutz). Stresul in privat este mai mare , insecuritatea muncii poate mai accentuata, dar pentru cine se obisnuieste cu astea, si beneficiile sunt pe masura.

Daca vrei sa ai o viata mai linistita, tu sa fii mai boem si relaxat, atunci sectorul public scrie pe tine. Nu o spun cu ironie... Dincolo de astea insa, daca chiar vrei sa faci treaba, sa te dezvolti profesional, sa-ti faci bine treaba si sa ai si satisfactii, atunci o poti face foarte bine in ambele locuri.

Functionar la un nenorocit de ghiseu sa fii si nimic nu te impiedica sa le oferi un zambet, o vorba bine ticluita si servicii prompte celor care au nevoie de tine. Pentru ei conteaza iar la finalul zilei vei putea spune "Astazi am insemnat ceva. Am avut o zi buna. Maine voi fi si mai bun!"

Citeste si:
- Munca. Innobileaza sau tampeste?
- Seful. Un rau necesar
- Noul. Ne provoaca sau ne sperie?

Aboneaza-te la RSS