Sfarsitul nu-i aici...
Imi aduc aminte de versurile astea destul de des in ultima vreme. Sunt in asentimentul lui Vladi, care vorbeste la el pe blog de grosolaniile si enormitatile care se intampla prin traficul bucurestean. Asa e, stiu si eu cazuri in care regula pumnului si a muschiului face loc oricarei urme de ratiune si civilizatie.
Am si eu experientele mele, cu cucoanele de pe la ghisee, cu taximetristi sau cu de-astia de raspund la telefoane in marile companii, gen Vodafone sau RDS. Mai am si alt tip de frustrari (profesionale si personale) pe care din pacate nu le pot face publice, chiar si in aceste conditii de semi-anonimat.
Realitatea e alta
Acest post are legatura doar intamplatoare cu ce a scris Vladi. Vreau insa sa spun un aspect, pe care mi-l repet mie dar si cunoscutilor, de cate ori am ocazia. Prieteni, traim sub imperiul unor realitati subiective. Ce vreau sa spun? Cei mai multi pasi prin viata asta ii facem in locuri "insalubre", atat psihic cat si fizic. Pentru ca toti trebuie sa platim facturi. Toti, sau multi, circulam cu mijloacele de transport in comun sau mergem pe strazi care nu sunt de fiecare data in centrul orasului. Intr-o tara vai de capul ei, este imposibil sa nu te lovesti la tot pasul de clasa sociala aflata la periferia civilizatiei. Aceasta clasa compune 75 la suta din tarisoara (cifra imi apartine).
Omul spalat
Totusi continuu sa vad oameni "spalati". Baieti, fete, barbati, femei. Exista oameni spalati in tara asta!! Cei pe care ii vad au, evident, copii spalati, sau parinti spalati si, fireste, prieteni spalati. Altfel nu si-ar permite luxul de a fi spalati in Romania. Daca intelegi metafora mea... Prin toate locurile prin care am umblat in tara asta, si am umblat prin cateva, am vazut astfel de oameni decenti, cu comportament si apucaturi absolut de salutat. Ei exista, doar ca nu-i vedem noi chiar in fiecare zi. Si nu te astepta sa conduca taxiuri, sa iti incaseze facturile sau sa mearga la meciuri de fotbal.
Aspectul economic si politic al problemei
Sunt impresionat de gestul fostului presedinte Iliescu, care a avut zilele astea cel putin doua ocazii sa i-o traga actualului sef de stat. Care actual sef de stat, atunci cand s-a nimerit, nu a ratat prilejul de a-l manji cu dejectii. Dar nu, Iliescu a ales sa minimalizeze nazbatiile lui Basescu, doar pentru a pastra aparenta de liniste si pace. Daca n-am mai spus-o, o repet: factorul politic din ultimii 4 ani a avut consecinte nasoale asupra vietii private din Romania. A dat tonul si a deschis robinetul cu laturi. Le-a dat nas unora care stateau frumos la cutie, aratandu-le ca se poate sa fi si bezmetic si grosolan, la cel mai inalt nivel.
Dar fara prea multa politica... Trecem la economie:) Sigur ca acum e criza economica. Observ ca multa lume este un butoi cu pulbere, probabil si din cauza asta. Nervii multora sunt intinsi la maxim, trezindu-se dintr-un vis in care economia noastra era primadona Europei. O fi fost statistic, nu zic, dar fundamentele economice nu erau din cele mai sanatoase (importuri la greu, productie proprie putina si axata, cu mici exceptii, pe chestii primare, credite si consum cu carul). Ma rog...
Pesimisto-optimism
Sigur ca intr-o societate cum e a noastra, in care civilizatia multora e una de conjunctura, daca situatia scapa un pic de sub control, automat lumea pune mana pe ciomag. Stii filmele alea cu apocalipse si treburi, in care oamenii se mananca intre ei in situatii de criza. Ei, nici noi nu suntem departe de asta. Si oricat mi-as dori, mesajul meu nu e optimist in acest sens, daca criza se prelungeste.
Dar, mesajul meu e optimist acolo unde spun ca realitatea pe care o traim este obligatoriu subiectiva. Pentru ca tara asta e compusa din exagerat de multi manelisti si nu ai cum sa nu te lovesti de ei. Dar retine de la baiatu': exista si oameni spalati in Romania.
Aboneaza-te la RSS
Click! Adauga acest blog la Favorite
Vezi si:
- Luatul de mui. Sportul national al romanilor
- Am gasit solutia pentru Romania
.
3 comments:
Categoric exista si oameni decenti, poate chiar mai mult de 25%. Si sunt de acord ca nu este sfarsitul, dar vezi tu... procentula ala de 25 % am senzatia ca scade de la o zi la alta si nimeni nu ia niciun fel de atitudine...
Dap. Mi-e teama de subiectivismul personal. Ca poate mi se pare mie... Uite ca nu mi se pare. E bine. Si eu cred ca nu se ia atitudine si ar trebui poate sa se ia mai multa. E cam fiecare pentru el, din pacate. Totusi, am vorbit doi in acelasi timp, aproape, despre asta... macar un drac si tot am omorat:) O sa mai scriu si eu, o sa mai scrii si tu... mai facem fiecare gesturi... macar astia care sunt sa nu se piarda si tot e un castig...
Categoric o sa mai scriu despre chestiunile astea. Si chiar daca o sa ne zbatem doar noi, macar cativa oameni tot vom convinge sa ia o alta atitudine.
Trimiteți un comentariu