Respectul meu, Ungaria!!
E chiar aproape de noi, Ungaria asta, dar iata cat de diferita poate fi. Am vazut zilele astea un orasel, Veszprém, pe numele lui, strans unit in jurul unei idei. Regretul si solidaritatea i-au animat pe toti locuitorii acestei mici asezari din vestul Ungarie. Toate in memoria unui roman, handbalistul roman Marian Cozma, ucis intr-un local de acolo.
Ce mai poti sa mai spui cand vezi sute de oameni cu lacrimi in ochi, veniti din proprie initiativa pentru a-l plange pe Cozma? Unguri care, uite, au dat televizoarele pe mute, au lasat telenovelele deoparte, au stins casetofoanele cu manele si focul de la gulas... si s-au strans cu mic cu mare, tineri si batrani, baieti si fete pentru a transmite un mesaj comun. Iti poti inchipui o astfel de scena intr-o alta tara de pe aici? Sa luam una la intamplare... de exemplu Romania? Eu unul nu, dar lasa ca nu despre tarisoara noastra e vorba...
Aboneaza-te la RSS
Click! Adauga acest blog la Favorite
Vezi si:
- Patriotismul, inocenta si omul modern
- Occidentalul. De la idiotenie la fericire
.
2 comments:
Si respectul meu, Mihai! Nu prea am fost la curent cu tot ce s-a intamplat in cazul sportivului nostru, dar am vazut azi la televizor imagini si oameni discutand despre solidaritatea ungurilor fata de tragedia unui om care nu apartinea tarii lor. Ce exemplu de civilizatie! Asta inseamna sa fii om, sa ai caracter. Cred ca este o adevarata palma data celor care si-au format o parere negativa despre unguri, luand contact doar de 2-3 ori cu ei. O sa incerc sa ating si punctul asta intr-un viitor articol. Pana atunci, respectul meu si pentru articolul de fata si, mai ales, pentru final. Nu sunt ungur, nu am rude maghiare sau prin Ungaria, dar nici nu am nimic cu ei.
Am observat ca nu mai postezi. Eu tocmai mi-am lansat blogul (www.desprepolitica.ro)...intr-un final. Daca te mai intereseaza un schimb de linkuri da un semn.
Trimiteți un comentariu