Munca. Innobileaza sau tampeste?

De ce trebuie sa muncesc? Nu ar fi fost mai simplu daca tata era vreun miliardar fin top 500 Capital? Sau daca as castiga la Loto o suma frumusica? M-as plimba toata viata, as vedea lumea si in veci n-as mai calca in vreun birou in care se munceste organizat. Sau, fie, daca as calca, n-as sta mai mult de cateva minute. Ca poate as avea si eu vreo treaba...

A munci sau a nu munci, asta e intrebarea pe care sunt convins ca ti-ai pus-o de nenumarate ori, la finalul unei zile obositoare de lucru, sau intr-o luni in care ai face orice in loc sa te trezesti sa o tai la munca.

Scriu acest post cu gandul la vorbele lui Cioran, despre cum tampeste munca. "Munca sustinuta si neincetata tampeste, trivializeaza si impersonalizeaza", este doar o idee scurta dintr-un text mai amplu, al marelui om de cultura. O fi stiut el ce spune, ma gandesc, insa ideea mea e oarecum alta.

Avantajele

Munca este totusi buna. Prestata fara exces, in dozele optime, indeplineste mai multe roluri. Primele la care ma gandesc sunt cele de organizare a vietii, careia (vietii) ii si da un sens cu ocazia asta. Nu mai vorbesc de functiile sociale, de interactionare cu semeni de-ai tai, de implinire ca participi la un proiect comun si asa mai departe.

In unele tari, mai occidentale si dezvoltate ca ale noastre exista un asa numit cult al muncii. In care activitatile lucrative sunt organizate in cel mai mic detaliu, unde fiecare angajat isi are rolul si locul lui bine stabilite iar oamenii la randul lor inteleg, accepta si chiar le place scopul activitatilor pe care le desfasoara.

Lipsa muncii genereaza haos

Credeti-ma pe cuvant: majoritatea oamenilor care ar fi lasati liberi, sa graviteze imponderabili si necontrolati dupa bunul plac, ar avea mari dificultati in a-si organiza timpul liber si insasi viata. Libertatea in exces poate duce la grave probleme de adaptare si identificare a omului cu mediul inconjurator. Nu vorbim de situatiile ideale si utopice in care omenirea ar fi nevoita sa se organizeze fara existenta muncii... nu, vorbim de situatia deja existenta in care cineva s-ar trezi exclus din formele de organizare a muncii existente, chiar somer in ultima instanta.

Caci ce-ai face daca n-ai munci? In prima saptamana te-ai uita la televizor. In a doua ai sta pe net. In urmatoarele 3-4 ai calatori. Apoi ai mai freca-o un pic... apoi te-ai plictisi. Da, indraznesc sa spun ca te-ai plictisi, caci ai avea prea mult timp la dispozitie iar rutina, da rutina, este cea care tampeste.

Functii

Munca are, iata, o functie de normare. De integrare a ta intr-un sistem, un sistem de care ai nevoie. Este catalizatorul care iti regleaza tensiunea arteriala, daca vrei. Este pacemaker-ul care iti regleaza ritmul cardiac, fie-mi iertata comparatia. Iar daca tu mai esti si un bun profesionist, alaturi de alti profesionisti, munca iti poate oferi si satisfactiile profesionale si umane care te definesc si te fac sa mergi mai departe.

Ar mai fi si altele de spus, dar in mare cam asta e ideea. In loc de concluzie: nu-ti injura job-ul. Fara el s-ar putea sa fie mult mai nasol.

Citeste si:
- Seful. Un rau necesar
- Cum sa supravietuiesti in Romania
- Romanii din strainatate - inraiti si debusolati

Ti-a placut articolul? Aboneaza-te la RSS

Citeste mai mult...

Revino la varianta scurta...

Si eu era sa fiu furat in Romania... Grija mare!

Era o dimineata frumoasa. Eram putin obosit asa ca, pe langa tigari, am decis sa-mi cumpar si doua energizante. Nu apelez la Red Bull, Power Horse, Burn sau mai stiu eu ce scumpeturi. Imi iau de obicei Rienergy... am vazut ca au efect si te reimprospateaza si ele, la fel de bine. Sunt client fidel al chioscului din coltul blocului, ma stiu vanzatoarele... Toata afacerea costa 170 de mii lei vechi, iar eu nu aveam decat o hartie de un milion.

In agitatia creata de cei cativa clineti care eram in total, vanzatoarea imi da rest 730 de mii. Senina, ca ziua insorita care se prezenta afara. Plec, insa ma tot uit crucis la bani... Parca ceva nu era in ordine. Nu sunt un as al calculelor, de obicei am destula incredere in ele, vanzatoarele. Gresit!! Evident ca din micul teanc de bancnote pe care mi l-a dat, lipsea 100 de mii de lei.

M-am intors din drum, i-am spus femeii ca lipsesc bani, a refacut calculul si fara sa cracneasca mi-a mai dat o noua hartie rosiatica in plus. "Pai se poate doamna?", spun. "Scuze, domnu".

Si la case mai mari

Grija mare, oameni buni. Furtul e generalizat in tara asta. Te fura din toate directiile si din toate pozitiile. Chiar in week-end vedeam la tv un membru al CNA care se plangea de diferenta mare intre pretul de la casa din hipermarketuri si cel afisat la raft. Daca si lui i s-a intamplat, ditamai omul statului, ce sa mai zicem noi astia micii.

Nici in cazul meu nu e prima oara cand mi se intampla. Vanzatorii sunt prost platiti si profita de fiecare ocazie pentru a-si rotunji conturile. Cunoasteti fiecare, nu am nicio indoiala, cazuri similare. Tranzitia perpetua pe care o traversam de ani de zile, naste tot felul de instince in oameni. Astea se adauga celor care ne-au facut cunoscuti si prin Europa, de suti.

Recunosc si eu, ca de multe ori m-au trecut ganduri necurate, aflat in fata vreunui raft nesupravegheat. Sunt instinctele romanului ca pasare de prada, infometat si niciodata suficient de bogat pe cat crede ca ar merita. Totusi nu am facut-o niciodata.

Recomandari

Altii iata ca nu au atatea scrupule. De aceea recomand grija si atentie daca vreti sa nu fiti facuti. Sunt bani pentru care munceste fiecare dintre voi. Astfel, ca si recomandari: faceti un calcul mental sumar al sumei pe care o aveti de platit, rotunjiti-o in mare daca nu stati extraordinar de bine cu matematica, calculati suma estimativa pe care ar trebui sa o primiti si comparati-o cu cea pe care chiar o primiti. De multe ori s-ar putea sa aveti surprize... alteori s-ar putea chiar sa nu va prindeti...

Oricum, e putin probabil ca un vanzator, care are de-a face cu bani aproape in fiecare minut al vietii lui, sa greseasca in cazul calculelor de genul asta. Le face si in somn, asa ca de cele mai multe ori sunt gandurile necurate cele care ii dau rezultatul gresit.

Atentie deci, sunt bani munciti, nu prea multi nici ei, deci nu da mai multi decat e cazul. Iar daca vanzatoarei nu-i convine job-ul ei... sa se transfere la NASA.

Citeste mai mult...

Revino la varianta scurta...

Parerea mea despre... (ep. 2) Azi - Mircea Badea

Nu stiu daca sa am o parere buna sau rea despre Mircea Badea. Cateodata ma enerveaza, cred ca exagereaza in multe privinte... alteori, cand mai raman cu telecomanda pe el, ma destinde. Spuneam intr-un post anterior ca e romanul momentului. Cred in continuare asta. Se scrie mult despre el, foarte mult. Daca dai o cautare pe Goolge Blogsearch vei gasi foarte multe exprimari de genul: "cat de Mircea Badea esti/sunt?" E clar, omul face valuri, e trendsetter, cum ii place lui sa spuna.

Prietene, nu prea ai cum sa fii Mircea Badea... Asta le spun celor mai multi dintre cei care viseaza la statutul asta. Omul a trecut prin multe etape, cred, prin care multi nu prea avem cum sa trecem. Citeam undeva recent ca a fost tocilar prin liceu, ca se imbraca precum tocilarii si de-aici o parte din frustrarile lui. Dar, daca o fi fost, a fost un tocilar dezghetat, cum nu nu se intampla multora. Daca nu ar fi fost asa, nu ar avea accentele de dezinvoltura pe care le are in prezent.

Si da, probabil ca a fost tocilar. Este unul dintre putinii prezentatori romani care vorbesc romaneste impecabil. Are o cultura generala suficient de solida, stie f. multe, lucruri la care doar cineva care cocheteaza cu statutul de tocilar are acces. Se documenteaza in continuare, caci este la curent cu evolutiile despre care vorbeste.

Despre timiditatea lui nu mai insist aici, am mai vorbit in acelasi post. Cred in continuare ca e timid, si are ceva lacune la capitolul tupeu social, acolo unde e nevoie sa interactionezi cu celalalt. Cand mai e invitat la Mihai Gadea, alaturi de celebrul deja Valentin Stan si maestrul Cristoiu, afiseaza un zambet tamp perpetuu, specific timizilor si celor care nu se simt extrem de confortabil intr-o anumita postura.

Ce ma enerveaza la Mircea Badea?

Ma enerveaza la Mircea Badea defetismul. Da, este o mare problema, mai ales pentru o personalitate publica. Precum ciobanul mioritic, Mircea pare ca s-a resemnat cu destinul Romaniei, si chiar spune de multe ori "asta e, e nasol, sa fugim". Nu stiu daca asta e cel mai bun exemplu pe care sa-l insufli audientei. Generatia lui Andrei Gheorghe era pusa sa reactioneze. Sa-ti inchida telefonul, sa te oblige sa nu mai folosesti cuvantul "deci". Sa iei atitudine la imbe
cilitate, sa iesi in fata. Mircea Badea te invata sa te ingrozesti la enormitatile dambovitene, sa fugi din fata lor sau eventual sa te resemnezi: "in Romania nu va merge niciodata ceva bine", spune el de multe ori.

Mircea, asa cum ne inveti sa punem mana pe bata sau pe manusile de box, cand simtim ca avem probleme... asa ar trebui sa-ti iei rolul mai in serios si sa pompezi niste pozitivism in chestiunile civice. Cineva trebuie sa ia drapelul si sa lupte cu mentalitatea. Eu nu o pot face, multi din cei care citesc randurile astea la fel... trebuie unul ca tine care are si potential dar si deschidere la mase. Asa cum mai sapati la radacina cate unui politician, puteti sa faceti la fel si cu chestiunile mai serioase precum starea de spirit a... poporului astuia uneori debusolat/ant.

PS: Poza de la mare este din revista Click. Cam nefiresti si stangace pozitiile celor doi. (Mircea este insotit aici de actuala lui prietena, Carmen Bruma, prezentatoare Realitatea TV) Se simt oare asa unul in prezenta celuilalt? Hai sa spunem ca probabil e din pricina aparatelor de fotografiat, care probabil ii urmareau constant:)

Citeste si:
- Parerea mea despre... ep 1 - Elena Udrea
- Mircea Badea, romanul momentului?
- Prison Break. Fetelor, care se sacrifica pentru Michael Scofield?

Citeste mai mult...

Revino la varianta scurta...

Test despre tine. Prioritati in viata

Incearca testul de mai jos, e destul de interesant. Vorbeste depre prioritatile din viata ta, cata atentie dai mai multor asptecte ale existentei. Nu ia mai mult de 3-4 minute.

5 lucruri care au nevoie de atentia ta se intampla in acelasi timp. Dar fix in acelasi timp.

Intrebarea care se pune este in ce ordine vei rezolva aceste probleme stringente. Noteaza-ti ordinea pe o hartie sau pe un document word, si vezi apoi ce decizii ai luat.

1. Sunat telefonul.
2. Plange copilul.
3. Suna cineva la usa.
4. Ai lasat rufele la uscat afara si a inceput sa ploua.
5. Nu ai inchis robinetul in bucatarie si a inceput sa curga apa pe jos.

Rezultatele sunt, cum spuneam, interesante pentru ca reprezinta cate un domeniu din viata ta. Dupa ce ai luat deciziile, citeste mai departe pentru a vedea ce reprezinta fiecare.

Ordinea pe care ai ales-o reprezinta prioritatile tale in viata.

1. telefonul = munca
2. copilul = familia
3. usa = prietenii
4. rufele = banii
5. robinetul = sexul

Asta a fost. Te mai astept :)

Citeste mai mult...

Revino la varianta scurta...

Barbatul. Prostul de serviciu al femeii??

Poate e putin exagerat titlul. Dar daca vedeti ce am de spus pana la sfarsit, s-ar putea sa nu fie intru totul asa. Femeile sunt mai multe si in multe cazuri mai istetze ca barbatii. Nu am spus inteligente, asta e discutabil, dar mai istete s-ar putea totusi sa fie. Am mai discutat aici de asta.

Oricum, din experienta mea de viata, am ajuns la concluzia ca nu e bine sa te prea certi cu o femeie. Multe, ca nu chiar toate, au atata determinare incat sa aiba grija sa nu castigi tu disputa. Sau oricum, daca o castigi, nu au castigat si razboiul. Am cunoscut "femei doberman", sintagma imi apartine, care odata ce au apucat sa "muste" din picior sau din creanga de copac, nu vor mai da drumul decat cu maxilar cu tot. Sigur e un caz extrem, dar ilustreaza ce vreau sa spun. (Au si barbatii problemele lor, dar despre asta nu chiar acum)

Femeia e obisnuita cu greul. Cu durerea, cu suferinta. Oricum, mai mult decat barbatii. De ce? Pentru ca ele nasc si asta presupune durere, au menstruatie - iarasi durere - percep lumea si ororile ei altfel - tangente cu durerea. Am vazut si un experiment in care un barbat smecher s-a luat la intrecere cu o femeie: care dintre ei tine mai mult mana intr-un lighean plin cu gheata. Oricat de determinat a fost barbatul sa castige batalia, a scos mana afara inaintea femeii. Ea, daca si-a propus sa reziste, a rezistat. Si ar fi rezistat oricat ar fi fost nevoie pentru a tine mana in gheata o secunda in plus fata de barbat.

Bun, acestea fiind spuse, e bine de precizat totusi ca intre femei si barbati nu exista un razboi. Nu avem de-a face cu un razboi al sexelor. Declarat sau nu. Nu. "Luptele" sunt sporadice si iau fel de fel de forme.

Emanciparea femeii - inceputul problemelor

Totusi unde e barbatul prostul de serviciul al femeii? Acum ajungem. Este asa mai ales in ultima vreme. Atunci cand femeile au decis sa se emancipeze. Sa fie "egale" cu barbatul. Femeia a inceput sa munceasca de la egal la egal cu confratele ei, sa castige uneori mai bine, sa fie activa si implicata in viata sociala si nu numai. Egalitatea asta evident ca ii consolideaza ascendentul moral in fata barbatului.

Astea de mai sus, combinate cu trasaturile ei de femeie, o fac sa fie, cum spuneam, mai isteatza decat barbatul in multe cazuri. Stiti bancul ala: toata omenirea moare si merge in rai. Dumnezeu le cere femeilor sa mearga cu el iar barbatilor sa se alinieze pe doua randuri. Cei care au fost sub papucul femeii pe un rand, ceilalti pe un alt rand. Dupa 20 de minute se intoarce. Un rand avea 100 de kilometri iar pe cel al celor nesupusi se afla un singur om. Pai bine ma nevrednicilor, le spune celor multi, v-am facut dupa chipul si asemanarea mea si voi v-ati lasat sub papucul femeilor? Ia uitati aici la curajosul nostru asta singurul... Ia spune ma, cum ai reusit sa nu te lasi supus? Nu stiu, zice omul nostru, aici mi-a spus sotia sa stau...

Femeia rezista mai mult

Vedem cu totii in parcuri si prin orase oameni in varsta. De cele mai multe ori el e un om blajin iar ea il cicaleste si-l tot aranjeaza: fa asta, incheie-te la bluza, hai acolo, hai dincolo, de ce, cum, etc. Asta imi pare tendinta: femeia cicaleste si comenteaza atat de mult, incat barbatul sfarseste prin indiferenta. Nu are atatea resurse si energie pentru a contracara toate comentariile ei (inepuizabile uneori) incat cedeaza si lasa baricada jos: fie cum vrei tu, numai lasa-ma in pace.

Si aici exista exceptii. Vin in special din partea barbatilor extravertiti, care nu se lasa impresionati de vaicarerile femeii. Merg pe cartea insensibilitatii si a fortzei, si atunci farmecele ei sunt inutile. Ar mai fi de spus ca femeia nu isi doreste neaparat sa fie deasupra. Cu toate astea sfarseste prin a fi, in fata indiferentei barbatului.

Citeste mai mult...

Revino la varianta scurta...

Parerea mea despre... (ep.1.) Azi - Elena Udrea

Demarez azi acest serial pe blogul de fata. Un serial in care imi voi da cu parerea despre oamenii care ne inconjoara. Personalitati dar nu numai. Oameni ce au calitati dar mai ales defecte pe care incearca sa le ascunda. Voi scrie despre ei asa cum ii vad eu cu bune si rele. Astept si comentariile voastre pentru a elimina pe cat posibil doza de subiectivism. Asadar, astazi o trecem prin furcile caudine pe Elena Udrea.

De ce am inceput cu Elena Udrea? Pentru ca presa ultimelor saptamani abunda de stiri cu ea. E prezenta peste tot. Ne vrea votul cu orice pret, atat al tinerilor dar si al pensionarilor, al gospodinelor sau al muncitorilor... al tuturor daca se poate.

Elena Udrea este unul din prototipurile femeii de succes din Romania. A profitat de o nisa favorabila pentru a iesi in fata si nu s-a mai lasat dusa de acolo. Am auzit cu totii de ea, in urma unei gafe pe care a facut-o. Pe cand era consilierul presedintelui Basescu, a fost invitata la emisiunea lui Robert Turcescu de la Realitatea TV si a fost intrebata cine e presedintele Norvegiei. Evident ca n-a stiut, pentru simplul motiv ca Norvegia nu are presedinte. Are rege, fiind regat.

Ma rog, a fost gafa care a facut-o celebra. Ea n-a stiut cine e presedintele Norvegiei, dar toata lumea a stiut in schimb cine e Elena Udrea.

Blonda de la Cotroceni, banala si introvertita?

De-acolo totul a devenit simplu. "Blonda de la Cotroceni", cum a fost numita intre timp de presa, a urcat incet-incet. A fost cea care a declansat criza dintre PNL si PD, dintre Basescu si Tariceanu prin intermediul biletelului acela roz, care de fapt era galben si prin care Tariceanu ii cerea nu stiu ce favor lui Basescu.

Elena Udrea vrea prim-planul cu orice pret. Vrea sa ramana in cartile istoriei, vrea sa aiba un rol de jucat. Vrea sa fie mai mult decat decolteul generos, rochiile scurte sau parfumurile scumpe pe care le foloseste. Vrea sa fie la masa celor bogati.

Altfel e o tipa destul de banala, usor introvertita. Poate a fost o fetita cuminte cand era mica. Cred ca avea si codite si era rosie in obraji. Nu stralucea. A invatat insa regulile jocului iar faima si celebritatea i-au adus si ii aduc cu siguranta mai multe avantaje.

A crosetat in direct la televiziune, a dat cu mopul, a prezentat stiri la MTV, are si un blog foarte citit si mai nou s-a intalnit si cu bloggerii. Asta dupa ce cu o saptamana inainte s-a intalnit cu precupetele intr-o piata din Bucuresti dintr-un sector in care candideaza.

Cu Elena, show-ul mediatic e asigurat

Iata ca in Romania, pentru a fi politician de succes nu-ti trebuie prea multe calitati. O gafa care sa te propulseze in atentia oamenilor, abilitati de manipulare a presei, ceva tupeu si multa indiferenta, ca sa nu zic nesimtire. Parul blond este iarasi o calitate, dar asta trebuie insotita neaparat de cele spuse mai devreme. Sigur ca un sotz bogat nu strica, Elena il are, dar asta mai mult pentru confortul psihic si eventual pentru a se scurge undeva veniturile suplimentare pe care tu le poti aduce ca politician.

Caci Elena Udrea este mai nou si politician, este secretar executiv al PDL. Adica ceva scula in partidul lui Base. Anyway, ii prevad un viitor politic stralucit, pentru ca a facut prea multe valuri pentru a nu fi aleasa. O vom vota, pentru ca fara ea viata politica ar fi mai saraca. Daca televiziunile generaliste nu ne prea dau programe de calitate, macar cele de stiri sa ne mai dea show. Iar Elena Udrea este furnizorul perfect de show.

Citeste si:
- Politicianul roman. Un nesimtit?

Citeste mai mult...

Revino la varianta scurta...

Limbajul corpului sau cum sa-l "ghicesti" pe celalat

Ne exprimam in feluri diferite. Omul este un comunicator prin excelenta. De dinainte sa descoperim focul am transmis macar semnale, daca nu am comunicat, despre noi si lucrurile care ne inconjoara. Suntem fiinte sociale, traim in grupuri mai mici sau mai mari iar legatura cu celalat ne defineste si este vitala. Se spunea undeva ca atunci cand comunici ceva, ai inteles sau esti inteles, ti-ai atins unul din scopurile tale ca persoana.

Formele de exprimare si comunicare sunt si ele diverse. De la vorbire, la dans, pana la imbracaminte sau coafura, toate sunt menite sa transmita celorlalti cate ceva. Nu insist pentru ca o sa vorbim in cele ce urmeaza, pe scurt, despre una din formele de comunicare nu foarte oficiala - comunicarea nonverbala, prin limbajul corpului. Constient, sau mai ales inconstient, emitem gesturi si semnale care tradeaza o anumita stare de spirit, o intentie sau un gand. Jocul prin par, incrucisarea bratelor, umezirea buzelor, zambetul sau ridicatul din sprancene, toate sunt semnale care, daca sunt interpretate corect, ofera indicii esentiale despre celalalt.

Comunicam din preistorie

Am citit undeva, intr-o carte, ca inainte de a vorbi articulat sau chiar si nearticulat, omul a "vorbit" prin semne. S-a facut inteles prin gesturi, asemanatoare pana la un punct, cu cele ale surdo-mutilor. E o teorie pe care nu am mai intalnit-o in alte locuri, resursele pe aceasta tema sunt ca si inexistente. Daca stie cineva ceva despre treaba asta, il rog sa ma contacteze.

Anyway, limbajul trupului este un subiect vast, care nu poate fi acoperit intr-un post, pe un blog. Totusi, hai sa vedem cu ce se mananca domeniul asta si sa vorbim de un subiect care, sunt convins ca intereseaza - relatiile dintre femei si barbati.

Femeia face legea?

Se spune ca femeile ar fi maestre in a interpreta semnalele non-verbale. Tine de natura lor de indivizi care trebuie sa stie, sa se orienteze, sa interpreteze incarcaturi emotionale si alte chestii. Am mai vorbit ceva de asta, aici. Totusi, unele au abilitati mai bune in sensul asta, ca si in cazul barbatilor. Pentru cei care se pricep mai putin, cateva exemple, in cele ce urmeaza.

Legendele spun ca femeile au in arsenal nu mai putin de 52 de miscari pentru a le arata barbatilor ca sunt interesate, in timp ce un barbat obisnuit, saracul, are in dotare 10 astfel de miscari.

Ce ar trebui sa interpreteze barbatul?

- Parul. Atunci cand femeile isi trec mainile prin par, poate fi considerat un semn de nervozitate. Ii spune indirect "ma intimidezi!". Desigur, este vorba de barbatii care starbesc interesul femeilor si care astfel, prin lucrul cu parul castiga si timp.

- Ochii. Atunci cand o femeie priveste insistent si profund in ochii unui barbat, mesajul este clar: "te vreau, vreau sa fii al meu, nu mai exista altul pe lumea asta".

- Buzele. Cand femeia intalneste perechea pe care o considera perfecta, se spune ca i se usuca gura. Umezirea repetata a buzelor poate fi considerat un semn de interes pentru barbati, chiar si sexual. Offtopic: se mai spune ca pentru femei, gura reprezinta intr-un fel echivalentul sexului ei. Ma rog... e discutabil.

- Bratele. Femeia poate apela la brate pentru a-si pune in valoare corpul. Incrucisarea lor poate foarte bine sa insemne retragere si negativism, insa combinata cu alte gesturi, poate de exemplu sa atraga atentia asupra sanilor. La fel, cand o femeie ii arata barbatului partea inferioara a incheieturii palmei (vezi de ex. cand tine o tigara ridicata) este iarasi un semn de interes.

Ce ar trebui sa interpreteze femeia?

- Vorbitul. Barbatii au tendinta de a creste debitul verbal, ca si femeile de altfel, atunci cand sunt tensionati cu o problema. Un partener in campul de actiune poate reprezenta tocmai un astfel de motiv pentru a da drumul la vorbe.

- Impaunatul. Este vorba de recurgere la o serie de gesturi prin care sa-si puna in valoare persoana. Aranjarea gulerului la camasa, a cravatei sau a unui nasture de la haina, este un astfel de gest de impaunare, prin care barbatul se bibileste pentru potentiala lui aleasa.

- Fata. Se spune ca atunci cand suntem interesati de cineva, pielea umana, in special fata si buzele, devin foarte sensibile. De aici si tendinta de a-ti atinge sau freca fata, atunci cand esti excitat (nu neaparat in sens sexual). Iar barbatii recurg la asta pentru a-si manifesta interesul dar si pentru a contracara emotia fireasca.

Moderatie si atentie

Bun. Exista o multitudine de alte gesturi care pot decodifica gandurile sau trairile oamenilor in relatia lor cu ceilalti. A nu uita totusi faptul ca gesturile astea trebuie interpretate CORECT. De cele mai multe ori e bine a fi puse in corelare cu alte miscari pentru a avea o imagine de ansamblu corecta. Luate individual, pot foarte bine sa fie accidente, sau nevoi imediate ale individului, fara sa denote cele spuse mai sus.

Eu personal nu sunt un vanator de gesturi. Le remarc doar pe cele care sunt cu adevarat evidente, daca le remarc si pe alea. Oricum, se spune ca barbatii sunt campioni in a rata gesturile (mai ales cele cu conotatie sexuala) facute de partenere. Probabil nu fac nici eu exceptie.

Este de asemenea recomandata interpretarea si folosirea lor, in detrimentul altor piese din arsenal, doar atunci cand lucrurile sunt cat se poate de evidente. Asta pentru a nu te alege cu o palma, in cazul barbatilor, sau cu un flit original, in cazul femeilor.

Repet, femeile sunt totusi campioane la asa ceva. Se spune ca barbatul e cel care alege. Cred totusi ca femeia e cea care se lasa aleasa, si-i "sugereaza" elegant alegerea barbatului. Iar daca si-a pus in cap sa cucereasca un mascul cu orice pret, sansele in favoarea ei nu sunt 50-50, ci undeva intr-o proportie de 70-30. Asta ca idee, ca natura oricum stie ea sa le organizeze mai bine pe toate.

Citeste pe Despre OM si:
- Prison Break. Fetelor, care se sacrifica pentru Michael Scofield?
- Horoscop sexi, erotic si de dragoste al zodiilor

Citeste mai mult...

Revino la varianta scurta...

Test psihologic. Cati de F sunt?

Nu trisa!
Testul asta de inteligenta mic dar foarte interesant vine cica direct din intranetul firmei Daimler Chrysler.
Nu ajuta pe nimeni daca trisezi!

Numara cati de "F" sunt in urmatorul text:

FINISHED FILES ARE THE RESULT OF YEARS OF SCIENTIFIC STUDY COMBINED WITH THE EXPERIENCE OF YEARS

Ai reusit? Citeste mai departe doar dupa ce ai numarat deja.


Ok. Cati? 2, 3 ?

Greseala!!! Sunt sase - fara bancuri!!

Du-te inapoi si citeste inca o data!

Solutia o gasesti mai jos ...

Creierul nu poate prelucra cuvantul "OF".

Interesant, nu-i asa?
Cine a numarat toate cele sase "F" din prima este din punct de vedere statistic un geniu. Trei este normal, patru este rar. Ai reusit din prima?

Citeste mai mult...

Revino la varianta scurta...

Scump, doamna, scump! Ce spun reclamele despre noi

Reclamele se adreseaza evident oamenilor. Sunt in asa fel concepute incat o felie cat mai mare din populatie sa se regaseasca in ele si sa dea navala in magazine. Publicitarii trebuie sa cunoasca foarte bine omusorii carora li se adreseaza, pentru a sti cum sa-i convinga sa bage mana in buzunar.

Cu alte cuvinte, gandita invers situatia asta, daca ne uitam la tipicul reclamelor unui post, ne dam seama destul de corect, cam ce fauna de oameni ii urmareste programele. Si, cu o reclama de aici, cu una de acolo, ajungem incet-incet sa ne dam seama si cam ce fel de specii populeaza tarisoara noastra. Draga de altfel. Nu ca n-am sti, dar inca o sursa nu strica niciodata.

Nebuni, tarani, manelisti, tupeisti, fitosi, copii rasfatati si, din cand in cand, cate un domn. Pe larg, in cele ce urmeaza.

Reclamele disecate

Nebunii au luat cu asalt micile ecrane. "Scump, doamna, scump. Dincolo era mai ieftin". Asta e textul central al unei reclame, la Altex, care a fost difuzata la greu, dar care a facut si multe furori. Un tip innebunit de preturile mici ale firmei, ajunge la "sing-sing" de cat de varza ii e creierul cu preturile astea. Si-i spune replica respectiva chiar unei doctorite.

Sigur ca e o reclama menita sa atraga atentia, dar dincolo de asta, ne crede destul de tampiti pe noi cei care ne uitam. Adica trebuie sa punem boticul la elucubratiile unui nebun. Sigur ca un om mai sarac cu duhul o poate gasi chiar tare. Probabil lui i se adreseaza. Si probabil ca sunt destui, nu?

Imi amintesc de o alta reclama, cea la coniacul Unirea. In care Dorel e cel mai fraier, iar ei/noi ceilalti suntem niste smecheri care facem misto de el. Succesul a fost fulminant, date fiind serialele noi pe care le-a avut reclama cu Dorel. Reclama este totusi funny, nimic de zis...

Despre manelisti nu ne indoim ca exista... Stim cu totii despre ei, despre influenta si calitatile lor. Si ca sunt la tot pasul, am constatat. Dar chiar si in vise??

N-are rost sa mai insist. Ati retinut ideea. Ar mai fi de amintit totusi gospodinele rosii in obraji, infatisate de Magda Catone in reclamele la detergenti, suporterul de fotbal, mancator de seminte si bautor de bere, sau din nou de romanul smecher care nu da doi bani pe Uniunea Europeana, din reclamele la nu stiu ce bere. Astia suntem, cu astia defilam.

Nu putem uita totusi de urmatoarea reclama, care parca mai spala rusinea. Desi si ea e construita intr-un stil direct, fara prea multe menajamente. Mesajul insa parca face mai multe parale. Evident, Zaraza.

Citeste si:
- Cum sa supravietuiesti in Romania
- Bucuresteanul - un roman ingamfat?
- Romanii din strainatate - inraiti si debusolati?

Ti-a placut articolul? Aboneaza-te la RSS

Citeste mai mult...

Revino la varianta scurta...

Viata nu e cum e. E cum te simti

Te simti bine, viata e frumoasa. Te doare capul, viata e un cosmar. Asta e crudul adevar pe care il descoperim dar nu-l constientizam in fiecare zi. Chestia si mai tare e atunci cand vorbim despre aceleasi intamplari, aceleasi evenimente, aceleasi lucruri, vazute, cum spuneam in ipostaze diferite.

Vom vedea, in cele ce urmeaza, cum putem manipula realitatea si cum o zi proasta se poate transforma macar intr-una medie, ca sa nu zic superba.

Am constatat de multe ori ca, daca ai o abordare pozitiva si gandesti lucrurile care trebuie, astea se pot intoarce in folosul tau. Daca ii zambesti omului cu care vorbesti, el percepe treburile astea, constient sau mai ales inconstient. De-aia unii au mai mult succes decat noi, pentru ca sunt setati sa ia viata mai la misto, sa gandeasca mai pozitiv, sa nu se preocupe atat de mult de lucrurile si intamplarile prin care trec.

The Secret

Prin mediile mai ezoterice si usor oculte circula un film video care se numeste "The Secret". Curentul asta are si un site de internet. Cei interesati il pot gasi AICI. Se spune acolo ca orice om are puterea si capacitatea de a transforma slabiciunile si durerea in putere, pace, sanatate si abundenta.

Pe scurt asta se spune, ca ii poti cere Universului sa lucreze pentru tine. Si Universul asta face - prin procese necunoscute de muritorii de rand concureaza la realizarea dorintelor tale. Cu alte cuvinte, daca gandesti ce si cum trebuie, lucrurile vor merge mai bine pentru tine.


Acum daca credeti in teoria asta, e treaba fiecaruia. Dincolo de asta, ceva adevar exista. Lasand deoparte ezotericul, revenim la cele scrise cu cateva paragrafe mai devreme, ca bunul se intoarce in sprijinul tau.

Gandeste pozitiv

Ideea este oricum sa gandesti pozitiv si sa nu pui la suflet mizeriile de zi cu zi. Daca faci asta, jumatate din treaba e rezolvata. Am ajuns la concluzia asta dupa ce am mers recent cu tramvaiul si am constatat ca, o piata pe langa care am mai trecut, este mult mai frumoasa. Avea parca mai multe mere, erau mai rosii, mai mari si mai stralucitoare. Parca nu era nici atat de multa mizerie. M-am intrebat de ce e asa, ca au fost momente cand m-a si "enervat". Pai era frumoasa pentru ca ma simteam mai special, imi mersese ceva mai bine in ziua respectiva. Ce chestie, mi-am zis, e aceeasi piata pe care o vedeam oarecum diferit.


Deci asta e ideea. Tot ce ni se intampla este destul de subiectiv. Trecem evenimentele prin filtrele proprii, care pot si ele sa difere in functie de umorile si dispozitia fiecaruia. Trebuie si un pic de munca pentru a te manipula sa gandesti mai pozitiv si astfel sa ai o zi mult mai buna. Ceea ce iti si doresc.

Citeste si:
- Romanii din strainatate - inraiti si debusolati
- Omul care uita de unde a plecat
- Noul. Ne provoaca sau ne sperie?

Citeste mai mult...

Revino la varianta scurta...

Prison Break. Fetelor, care se sacrifica pentru Michael Scofield?

"Eu, eu", vor striga in cor admiratoarele starului din serial. Toata populatia feminina privitoare cu orele la Prison Break ofteaza in cor cand Michael ia prim-planul. Este, cum spuneam, nevoie de sacrificiul lor, caci tanarul evadat/actor are maaare nevoie de o partida buna de sex. Este prea in lumea lui, nu foarte convins de ceea ce face, usor timid. Cred ca traieste chiar in propria inchisoare mentala, dincolo din cele doua din care a tot evadat. O tolaneala in care sa lase deoparte toate inhibitiile i-ar ajuta atat lui, dar si serialului.

Nu stiu daca Wentworth Miller a fost cea mai buna alegere pentru rolul lui Michael, dar atunci nu mai aveam eu ce scrie. Dar chiar si asa, distributia serialului este una de mare exceptie, cu actori alesi pe spranceana, nu foarte cunoscuti dar extrem de carismatici. T-Bag is poate cultiva in voie tendinta spre violenta si morbiditate iar Lincoln e un bivol cu usoare urme de sentimente. Sara a fost aleasa bine si ea, se cam potriveste cu Michael. E usor tampa si dansa, dar asta face, nu? din Prison Break un serial pentru toate categoriile de privitori iar din scenaristi niste tipi nu foarte intregi la minte.

Sa-l rezolvam pe Michael

Revenind la Michael. Faptul ca e eminamente introvertit i-a permis sa rezolve multe din dramele filmului. Anticipeaza miscarile multora din cei cu care are de-a face. Gandirea analitica si capacitatea de sinteza, specifice in principal celor mai inchisi in ei, l-au scos pana acum din toate belele. Altfel, cum naiba sa-ti dea prin cap sa-ti tatuezi pe piele fix harta primei inchisori? Cum sa stii cum vor reactiona gardienii, inainte sa iesi din Sona? Cum sa-ti dai seama ce inseamna Scylla?

Deci Michael are ce-i trebuie, dar raman la parerea ca cu sexul sta cam deficitar. Nici dupa Sara nu pare prea in limba, chiar daca-i spune cate in luna si in stele. Ca esti viata mea, ca nu pot trai fara tine... stiti voi textele astea. Pe mine nu m-a prea convins la capitolul implicare. De-aia spun, cateva partide de amor pe pereti ar rezolva multe probleme.

T-Bag - my favourite

T-Bag, in schimb, e in elementul lui. Toate ororile pamantului sa le comita si tot nu s-ar da batut. Si cu atatea specimene in jurul lui, prazi usoare cu alte cuvinte, e si pacat sa n-o comita. Cand il vezi serpuindu-si limba printre dinti, stii ca urmeaza ceva nasol. Cred ca e al doilea personaj ca importanta in Prison Break, dupa Michael. Initial nu era asa, inteleg, dar felul lui de-a fi ca actor (Robert Knepper, pe numele lui) i-au facut pe producatori sa schimbe scenariul. Si bine au facut. Eu il ador.

Lincoln bivolul ramane o masa amorfa de muschi, dus de val de imprejurarile serialului iar Sucre... oh, Sucre. Sucre este un romantic incurabil.

Scenaristi dementi

Nici cu scenaristii nu mi-e rusine. Astia cred ca nu sunt foarte intregi la minte, ca altfel n-aveau cum sa inventeze toate hatisurile serialului. Te doare mintea de cate se intampla in fiecare episod. Stiti ce e cel mai interesant? Chiar daca serialul e o fictiune iar intamplarile sunt duse la extrem, lucrurile totusi se leaga. Fazele au cursivitate, logica. Te miri ca boul dar iti spui "trebuia sa ma gandesc la asta".

Una peste alta, e un serial de zile mari. Cine nu l-a vazut ar face bine sa lase cartile, teatrul, opera si alte prostii si sa puna mana sa se uite la Prison Break. E o lectie de viata.

Citeste mai mult...

Revino la varianta scurta...

De ce nu vor femeile sa faca sex?

Acesta este un articol scris de mine, evident, deci de un barbat, nemisogin, care expune lucrurile asa cum le vede el. Freud s-a chinuit toata cariera, pentru a spune la final ca n-a reusit sa inteleaga sexul frumos. Ia sa vedem eu ce-am inteles...

Pai femeile vor sa faca sex. Asta e prima concluzie la care am ajuns. Vor, isi doresc si le mai si place. Doar ca nu recunosc. Am multi prieteni care s-au chinuit sau se chinuie sa-si gaseasca o partenera. Sunt frumusei, la locul lor... ok. Cand a primit unul dintre ei un sex oral (platit) a cotcodacit o saptamana pe tema asta, ca si cum ar fi fost cel mai scump cadou cu care se putea alege in viata asta.

Alti prieteni, cand au nimerit intr-un oras mai mare, se mirau ca prostovanii despre cat de multe femei sunt in jurul lor, ca si cum ar fi vazut pentru prima oara specia cu pricina. Si totusi de ce sunt femeile atat de greu abordabile?

Codul genetic

Sunt inabordabile sau par asa, pentru ca asa scrie in codul lor genetic. Asta ar fi o alta concluzie. Sunt mai multe decat barbatii si totusi mai "smechere". De mici opereaza cu alte concepte. De la papusi, la felul in care sunt obisnuite sa se exprime. La fel, tot in codul genetic scrie ca femeile sunt cele care au grija de copii, deci se preocupa inclusiv de aspecte care tin de mediu, pe cand barbatii sunt cei care aduc prada din padure, deci trebuie sa se concentreze pe mai putine lucruri, pentru a nu pierde vanatul.

De-aici o prima diferenta in modul de gandire si de abordare. Femeia simte. Poate sa simta si sa perceapa intentiile barbatului, cat de mult poate intinde coarda. Stie de asemenea instinctiv ca fructul oprit este cel mai dorit. De-aici si tendinta de a refuza, in primele instante, avansurile barbatului.

A nu incerca sa intelegi femeia

Este, deci, nerecomandabil de a intelege prea mult femeia. Risti sa-ti pierzi capul. Si cand o cuceresti si in restul timpului. Nu stiu inca daca o face intentionat (sunt tentat sa spun ca da) insa are in sange predispozitia de a-ti suci mintile. De a actiona atat de inconstant incat ea insasi nu-si mai gaseste logica. Inclusiv in materie de sex. Nu o spun doar eu ci si o serie de resurse la care acum nu mai stiu sa va trimit.

Cu toate astea, cum spuneam, femeia vrea sa faca sex. Vrea sa fie dominata, vrea un Fat Frumos pe cal alb care s-o ia si s-o duca spre culmi neatinse. Intrebarea care se pune este: sunt barbatii acei feti-frumosi pe care si-i doreste ea? Pai unii da, altii nu... Asta nu inseamna ca nu si-l doresc. Despre barbati, intr-un post viitor, deci stati prin preajma.

Primaria - ultima frontiera

Acum asta cu sexul... de fapt este o exprimare metaforica, in cele din urma. Pentru ca femeia vrea sa faca sex, insa punctul final in care vrea sa ajunga este Primaria. Pai daca a facut sex cu tine, ar fi bine sa ajungeti la starea civila, ca altfel s-ar putea sa nu fie prea bine. Caci ea cauta, instinctiv, unul cu care sa-si faca un cuib, sa faca 1 milion de copii si sa nu-si mai bata apoi prea tare capul cu asta.

Scump, doamna, scump...

Dar, ca sa ajungem de unde am plecat.... asa e firea lucrurilor. Sunt mult mai multe femei decat barbati pe pamantul asta. Sau s-o luam altfel: numerele sunt egale, insa dupa o anumita varsta femeile tind sa devina mai multe intrucat barbatii mor mai repede. Deci unde concurenta e mai mare si mijloacele de adaptare sunt mai elevate. Femeile cauta barbatii dar nu isi vand pielea usor.

Bineinteles ca vorbim de femeile care prefera sexul si barbatii - ciocolatei... dar fiti fara grija, sunt destule...:)

Citeste si:
- Omul care uita de unde a plecat

Citeste mai mult...

Revino la varianta scurta...

Occidentalul. De la idiotenie la fericire

Vesticii, fie ei europeni sau americani, au in spate o istorie si civilizatie de sute de ani. Poate mai putin americanii, daca ne raportam strict la omul modern. Poate de-aia o duc, toti, ceva mai bine ca noi, economiceste vorbind. Jinduim in secret dupa bunastarea lor. O faci tu, o fac eu, o facem toti. Problema e ca bunastarea asta aduce si dezavantaje, vazute cu capul nostru de romani balcanici.

Aparenta idiotenie este unul dintre aspectele la care ma voi raporta in articolul de fata. Occidentalii o duc bine, sunt relativ fericiti, dar cam idioti. Termenul asta e relativ, pentru ca idiot este doar unul care se raproteaza, pe aceeasi scala, la unul mai destept ca el. Ma rog... luati dupa scala noastra, de romani destepti, cum am spus, sunt cam idioti.

Pai da. Cunoastem, sau vom vedea in cele ce urmeaza, cateva din resursele care circula pe internet, in care americanii se prezinta in toata splendoarea lor. Problema nu e asta ci hai sa vedem de ce se intampla asta si ce consectinte are.

Drama naste opera de arta

Tolstoi, Dostoievski, Puskin. Sunt doar doi dintre scriitori rusi care au abordat in operele lor subiecte dramatice. Drame, trairi pasionale, framantari ale vietii. Teoria mea proprie este aceea ca din suferinta si necaz se nasc cele mai multe opere de arta. Un om fericit, e prea fericit sa mai scrie despre fericirea lui. Ai o problema, te apuci de scris capodopere.

Occidentalii sunt acolo. O duc bine, si foarte bine ca e asa, dar asta le confera un grad de detasare. Nu te mai preocupa aspecte marunte. Devii un mic robotel programat sa munceasca, sa ajunga acasa si sa aiba quality time cu familia sau prietenii. La asta se adauga spalarea creierului pe care o opereaza televiziunile si media in general. Tendinta care se poate observa si la noi in tara. Dar despre asta, intr-un post viitor. In conditiile astea nu e de mirare ca occidentalii, in special americanii, se informeaza din talk-showuri, de preferat talk-showuri de ras, gen Tonight Show cu Jay Leno, la NBC, sau Crossfire-ul lui John Stewart de la CNN.

Pe un astfel de post tv s-a difuzat si clipul urmator, care nu mai are nevoie de alte comentarii.

Un alt caz, pe care il am la indemana, este al unei tinere din Georgia. Foarte contrariata fata. A auzit ea ca in Georgia (tara, evident) e razboi si a postat pe Yahoo Answers o intrebare de mare har si intelepciune. Se intreba deci fata de ce nu se vad tancuri la ea in Georgia (USA), ca a auzit ca e razboi acolo si daca ar trebui sa fie ingrijorata. Nici aici nu mai e loc de alte comentarii.

Problema e ca exista si occidentali demni de toata admiratia. Multi, sunt o clasa sociala in sine. Bine pregatiti. Iar cand un occidental se specializeaza pe un domeniu, atunci e greu sa-l dobori sau sa-l depasesti.

Totusi, marea masa este cea, sau apropiata de cea descrisa in clipurile de mai sus, fara prea multe griji si probleme "grele", de genul celor pe care le mai avem noi. Nu e neaparat rau, caci tara progreseaza si merge inainte. Daca iti faci prea multe probleme, ca multi dintre noi, risti sa te copleseasca, iar cineva trebuie sa asigure si progresul.

Uita-te si la japonezi. Cu felul lor, tampit pentru noi, de a se distra. Au cele mai dubioase programe de divertisment. Numai ca si ei sunt undeva apropiati de varful civilizatiei.

In contrapondere ar fi arabii. Arabul, asa cum l-am cunoscut eu, este un tip extrem de inteligent, cu gandire analitica si preocupari mai degraba profunde. Dar asta l-a tinut, se vede treaba, departe de progresul civilizatiei. Au gandit probabil si ei prea mult si n-au mai avut timp sa tina pasul cu evolutia celorlalti.

Cel mai bine ar fi sa ne raportam la basarabenii nostri. Ca poate ati cunoscut fiecare vreunul. Sunt niste persoane extrem de inteligente si ei. Toti cei pe care i-am cunoscut eu jucau sah foarte bine sau cantau la chitara cu multa maiestrie. Unde sunt ei ca natie, stim cu totii. Sigur ca problematica e mult mai complexa, dar in linii mari cam pe acolo suntem.

Oricum, un profesor de-al meu mi-a spus o data asa: degeba ii duci o Coca Cola sau un iPod unui bastinas african, ca s-ar putea foarte bine sa nu aiba nevoie de ele. Fiecare natie sau individ, spun eu, se afla deci in treapta si nivelul propriu de dezvoltare. Cu avantajele si dezavantajele ei. Alegi progresul si bunastarea, s-ar putea, din pacate, sa nu fi capabil sa te bucuri de ele la adevarata lor valoare.

Deci, draga cititorule, in orice stadiu de dezvoltare te-ai afla, afla de la mine ca esti pe drumul cel bun. Esti in falia temporala si evolutionista in care trebuie. Daca asa a fost sa fie, asa a fost. Mai greu este poate cand ai parte de schimbari bruste. Voite sau involuntare. Dar oricum ti se intampla cam ceea ce trebuie sa ti se intample.

Citeste mai mult...

Revino la varianta scurta...

Fotbalistul roman si mentalitatea de loser

Am urmarit sambata seara un meci de fotbal (Romania-Franta: 2-2) in care am dat doua goluri dar n-am jucat nimic. Un joc pe care romanii l-au inceput zambitori, increzatori si in care au reusit sa marcheze destul de repede. Cu toate astea ce-o fi fost in capul lor dupa ce au mai dat un gol? Probabil nimic interesant, asa ca au dormit pe urechea rezultatului si a mentalitatii romanesti. Mare noroc ca n-au luat bataie.

Dupa ce am vazut recent cum pot juca clujenii, cu atatia straini in echipa, deci alta mentalitate, asta e singura concluzie pe care o intuiam dar acum o pot trage din nou linistit: avem mentalitate de loseri!

De la popor ni se trage

Nu suntem un popor care sa se lupte. Nu am dus razboaie de cucerire, nu am avut colonii. Am stat mereu in defensiva, in expectativa. Cunoastem expresiile “lasa, ba, ca merge si asa”, sau cea a lui Ceausescu “mamaliga nu va putea sa explodeze”.

Am fost supusi ba romanilor, ba turcilor, ba rusilor. Nu avem gena de luptator, chiar daca prin cartile de istorie ni se spunea mereu cat de multe batalii am castigat. Om fi castigat batalii, dar nu si razboaie. Sau nu razboaiele noastre.

Exemplul CFR

Anyway. I-ati vazut pe cei de la CFR Cluj cum au jucat cu AS Roma sau cu Chelsea? Fara complexe, fara prejudecati, cu sange in instalatie si cu determinare. Voiau sa castige. Si le-a iesit. Evident ca nationalitatea multora dintre ei si-a spus cuvantul. Tineri argentinieni, portughezi sau ce-or mai fi, care au stiut ce au de facut si nu s-au lasat dominati de adversarii ei, fie vicecampioni ai Italiei sau ai Europei.

Ii vedeti pe fotbalistii nostri, plini de bani si de glorie, dand declaratii la televizor? Fara nicio vlaga, fara convingere spun fraze prafuite, evident invatate dinainte. “Trebuie sa ne concentram pe faza defensiva, sa nu creem spatii in aparare, sa nu cedam initiativa…”

Dupa meci spun asa: “scorul a reflectat (sau nu) realitatea din teren, ocaziile s-au razbunat, acum trebuie sa ne concentram pe meciurile care urmeaza, multumim suporterilor, am avut un public minunat.” Va pot tine pana maine cu astfel de expresii dar altceva vreau sa subliniez.

Pai cum sa mai joci si fotbal cand ai o astfel de atitudine? Cand esti invins inaintea meciului… Tineti minte la Euro, ultimul meci cu Olanda? Pai numai ca nu ne-au rugat olandezii “haideti fraierilor si dati-ne gol”. Acum chiar autogol nu puteau sa-si dea...

Pacat oricum de suporterii care sufera si spera la fiecare meci.

Generatia de Aur??

Sa nu-mi spuneti de “Generatia de Aur”… Ok, buni jucatori, cu rezultate. Dar i-ati vazut vreodata alergand sa rupa terenul sau atacand in valuri, fara sa-si lase adversarul sa respire? Pai nu, evident. In SUA, la Campionatul Mondial cum a fost? Au batut Argentina cu goluri date pe contraatac si au luat-o de la Suedia dupa ce au avut meciul in mana. Literalmente in mana.

In concluzie, va trebui sa treaca multa vreme si sa curga multa apa pe Dunare pana sa jucam asa cum o fac adevaratii campioni. Suntem o natie mica, vai de capul ei, cu o mentalitate colectiva corespunzatoare. Iar fotbalistii nu fac exceptie. Dar lasa ca au si calitati… Chiar, au si calitati?

Citeste si:
- Mircea Badea, romanul momentului?
- Romanii din strainatate - inraiti si debusolati

Citeste mai mult...

Revino la varianta scurta...

Carmen si Emil. Se poate si discret

Am ramas profund suprins astazi sa aflu ca Emil Gradinescu, celebrul comentator de fotbal, este cuplat cu Carmen Trandafir, cantareata. Sunt doi oameni destul de celebri. Mai mult decat atat, promovarea relatiei lor prin presa noastra cea de toate zilele ar fi putut sa-i ajute pe amandoi. Vorba aia: unde-s doi, puterea creste. Dar nu au facut-o.

Au preferat sa stea impreuna multicel pana sa aflu eu de ei. Eu care ma cam uit si pe la teve-u si mai citesc cate un ziar, doua, trei pe zi. Ar fi fost imposibil sa-mi scape stirea, daca cei doi nu ar fi preferat discretia in aceasta privinta.

Pai altii s-ar fi dat peste cap, ar fi facut podul din picioare, si-ar fi muscat urechile sau cainii doar doar ajung in atentia presei.

In interviul pe care l-am vazut pe Antena 1, Emil povestea despre copilul pe care il asteapta cei doi. Asezat, firesc, fara emfaza. Atunci am aflat cu surprindere ca sunt impreuna de vreo trei ani de zile. Pai bine ma, nu spuneti nimic??

Iata, dragii mosului, ca mai exista si astfel de oameni pe lumea asta. Care nu-si fac un scop din a aparea pe sticla si a-si prezenta ultimele masini cumparate, sau ultimii catzei care sa se asorteze cu poseta.

Putine resurse pe net

Dand un search pe Google, aflu ca exista ceva resurse totusi despre cei doi. Uite, dintr-o stire aflu ca nu sunt chiar casatoriti dar ca Emil ar fi cerut-o totusi de sotie pe Carmen. Si stirea respectiva insista si incepe cu faptul ca sunt discreti si zgarciti in declaratii.

Acum, daca as fi mai carcotas decat e cazul, as putea spune ca cei doi nu sunt totusi vedete de prim rang. Ea, o cantareata a carei glorie, daca o fi fost, e de mult apusa, iar el, un comentator (bun) dar usor timid si nespectaculos. El are o varsta (48 de ani) iar ea nu straluceste, nici macar prin voce. In aceste conditii sigur ca poate nici presa n-a fost foarte interesata de ei.

Totusi, prin mijloace specifice ar fi putut iesi in fata. Nu au facut-o ca altii, precum Irinel Columbeanu si Monica sa, Cristi Chivu si Adelina sau, cum era sa-i uit, Stefan Banica si Andreea Marin. Iar pentru asta, au tot respectul din partea subsemnatului.

PS1: nu ii respect ca n-au iesit in fata, sau ii anjur pe ceilalti ca au facut-o. Apreciez ca nu s-au dat in stamba cu orice pret.

PS2: In sprijinul celor spuse mai sus, pe net nu exista decat o singura poza cu cei doi, dar apartine ziarului Can-Can si e marcata cu sigla lor... deci nefolosibila.

Citeste si:
- Mircea Badea - romanul momentului
- Omul care uita de unde a plecat

Citeste mai mult...

Revino la varianta scurta...

Cum sa supravietuiesti in Romania?

Intr-o tara saraca, cu un trecut negru si un viitor incert, supravietuirea oamenilor ei nu e lucru de gluma. Ok, daca ai ajuns sa citesti randurile astea, probabil ai un calculator acasa si nu te inscrii chiar in targetul celor care se chinuie de pe-o zi pe alta. Totusi, iti place cand esti imbrancit in aglomeratii? Depasit pe linie continua in trafic? Claxonat la semafoare? Dispretuit la ghisee? Jecmanit in magazine? Mintit la televizor? Daca nu, esti unde trebuie... citeste mai departe... Daca da... incearca un alt post... sau uita-te la fotografiile din dreapta.

Romanica si oamenii ei se schimba, vad, de la un al la altul. Graba e tot mai mare, tentatiile mai multe, nesimtirea si tupeul ating cote nemaiintalnite. Ce e de facut? Pai ar fi doua mari filoane in care problema poate fi tratata. Cu umor si serios.

Partea haioasa

Asta umoristica nu e asa de greu de pus in practica. Vorba aia, suntem neam de daci, am stiut mereu sa facem haz de necaz, ca sa nu zic caterinca, de toti si toate. Le luam asadar usor pe toate si spunem: "lasa ca se poate si mai nasol." Ne inchipuim ca suntem intr-o carte scrisa de un geniu al absurdului, gen Eugen Ionescu sau Kafka. Parca a si cel din urma s-a facut remarcat in acest sens. Dar Ionescu e mai bun ca e de-al nostru, chiar daca si el s-a tirat prin tari straine si si-a spus Ionesco.
Anyway. Fa haz de necaz si ai peste 50 la suta din succes garantat. Restul mai vine si de la sine.

Cand treaba e serioasa

Despre partea serioasa... aici e mai complicat. Acum depinde de cat de voinic e voinicul din tine si cat de mult ai chef sa te lupti cu morile de vant. Vezi, deja sugerez o anumita abandonare, care totusi nu e recomandabila.

Oricum, recomandarea de bun simt pe care sunt obligat sa o fac este aia de a nu te impotrivi prea mult curentului, mainstreamului. Vei avea mult de suferit si dezamagiri profunde daca te opui. Tabaceste-ti pielea, obisnuieste-te cu ideea. Astea te vor ajuta cu siguranta sa iei lucrurile mai usor si sa nu faci tragedii din chestii simple.

Reactioneaza

Daca ai depasit etapa asta, poti incerca si o mica lupta de gherila. Dar ai grija, s-ar putea sa te frigi. Opune-te si reactioneaza cand esti imbrancit... raspunde cu aproximativ aceeasi moneda la grosolaniile unui coleg de serviciu, atrage-i atentia unuia care arunca hartii sau pet-uri de suc pe jos. Cu alte cuvinte nu fi tocmai fraier. Nu fi fletz.

Totusi e de preferat sa nu fi ca ei. Se spune ca daca stai prea mult prin cocina porcilor, s-ar putea sa grohai. Realizeaza ce ti se intampla, nu fi planta. Actioneaza dar cu masura.

Gandeste pozitiv!

Fii bun. Sau incearca totusi sa-ti pastrezi seninatatea, indiferent ce se intampla. Vei vedea ca se va intoarce insutit in favoarea ta. Gandeste pozitiv si lucrurile iti vor iesi din plin. Nu e usor sa faci astea, dar cu un pic de efort si exercitiu s-ar putea sa iasa. A, si cel mai important: nu uita sa zambesti.

Deci sa recapitulam: umor sau/si chestii serioase. Precum: pasul 1 - nu te impotrivi, nu te enerva. Pasul 2 - mici lupte de gherila si de contraatac atunci cand e cazul. Concluzie: nu renunta, nu ceda, gandeste pozitiv si zambeste.

In loc de concluzii: daca esti dintre aceia temerari, cu curaj la purtator, daca ai facut rost de ceva bani, sterge-o in alta tara. E o optiune. Nu o recomand, pentru ca sunt de parere ca noi totusi am trecut de niste etape. Unui strain i-ar fi incredibil de greu, daca nu imposibil sa se adapteze si sa si inteleaga Romania. Deci tu stii mersul mai bine. In timp vei vedea ca dracul nu e chiar asa de negru pe cat pare. To be continued...

Articole similare:
- Politicianul roman. Un nesimtit?
- Bucuresteanul - un roman ingamfat?
- Omul care uita de unde a plecat

Citeste mai mult...

Revino la varianta scurta...

Politicianul roman. Un nesimtit?

Demagog. Corupt. Porc. Nesimtit. Tupeist. Alunecos. Cam astea sunt cuvintele la care gandim cand vorbim de politicianul roman. Ne vine in minte si un adjectiv cu valente pozitive? Hm... Nu prea. Problema e alta, politicianul roman nu s-a format in America, in Asia sau pe Marte. Tot din Romania provine, dintre noi, deci este un produs de-al nostru. Noi mai avem si calitati, cum si el are, dar nu despre asta e vorba acum.

Fundamental, la baza, politicianul roman e un om ca toti ceilalti. Insa concursurile de imprejurari l-au facut sa se distanteze de restul gloatei, sa-si intareasca pielea si sa-si ingroase obrazul, pentru a rezista acolo sus. Pot fi catalogate si ca prejudecati cele ce tocmai le-am spus. Asta la nivel individual. Insa ca si categorie sociala, politicianul tocmai a fost descris perfect.

Adrian Nastase, Calin Popescu Tariceanu, Traian Basescu. Sa dam doar cateva nume, la intamplare. Prin cate au trecut, cum i-a facut presa si cum s-au facut intre ei troaca de porci si iata-i in continuare zambitori, ocupand cu nonsalanta ecranele televizoarelor. Ati rezista vreunii dintre voi tavalugului la care au fost ei supusi? Mai mult ca sigur nu, oricat de curajosi ati fi...

Doar daca ne gandim la Adrian Nastase, cum a fost el tarat pe la DNA-uri si aproape incatusat prin fata camerelor de luat vederi. Cu toate astea, zilele trecute a stat surazator de-a dreapta lui Mircea Geoana, la lansarea candidatilor PSD pentru alegerile generale, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Ii mai dadeati vreun viitor acum 3-4 ani? Cu siguranta nu.

Despre Gigi Becali ar fi prea multe de spus... sau am termina prea repede. Poate alta data.

Oricum, acesta este politicianul roman. Cel de la centru. In teritoriu, adica in restul tarii, situatia nu e mult diferita. Din unele puncte de vedere. Este diferita acolo unde sa-le-spunem baronii locali au mult mai multa putere. Zona este mai redusa ca teritoriu geografic, deci si influenta si autoritatea mai mari. Baronii locali sunt chiar baroni locali, se lupta intre ei pe viata si pe moarte, asa cum, de multe ori nu apucam sa vedem vreodata la televiziunile centrale.

Poate ceva mai redusi ca si cultura sociala, insa mult mai vorace decat "centralii". Cum ajungi asa? In timp. Cum spuneam, concursul de imprejurari te-a apropiat de politica. Hartuiala ziaristilor, a "colegilor" politici si poate a alegatorilor te intaresc, te imunizeaza, pentru te prezenta, in fata noastra, in toata splendoarea.

Partea trista e ca, asa dusmani cum sunt, ei formeaza totusi o casta. O casta a politicienilor, in care cu greu ajungi sa intri si sa te afirmi. Una dintre cele mai la indemana solutii este mimetismul. Adica iei forma si mai ales culoarea batranilor, veteranilor si, cu armele lor, pornesti la lupta politica.

Credeti ca exista o noua generatie in politica? Un nou val? O gura de aer proaspat care sa vina din urma si pe care sa o asteptam cu sufletul la gura? Raspuns final - nu! Sa dam doar exemplul a doi dintre cei care au scos capul la lumina: Victor Ponta si Cristian Boureanu. Sunt la fel de obtuzi ca si vechea garda, chiar daca se delimiteaza pe alocuri de ea si mimeaza deschiderea.

Va mai amintiti de Tudor Chiuariu? Un alt tanar, a carui principala misiune, cand a fost numit ministru al Justitiei, a fost sa faca scandal si ceva ordine prin dosare si functii. A esuat lamentabil si a trecut la lada de gunoi a istoriei.

Incerc sa dau o nota optimista de final acestui post. Lucrurile nu se vor schimba prea curand. Noul val din politica nu numai ca nu o sa iasa la iveala prea curand ci pur si simplu nu exista. Stiti cu ce trece orice durere de cap? Cu timpul. Doar timpul va rezolva si acest aspect, atunci cand noi romanii ne vom dezgheta si mai mult si vom tolera din ce in ce mai putin ifosele politicianiste.

Citeste mai mult...

Revino la varianta scurta...

Bucuresteanul - un roman ingamfat?

Nu e o tampenie intrebarea din titlu. In Provincie, bucurestenii sunt considerati extrem de smecheri. Cu nasul pe sus, tupeisti, nesimtiti si tot asa. Am cunoscut, evident si bucuresteni dar si multi oameni din restul tarii. Sunt diferiti? Aparent nu, dar tind sa cred ca da.

Bucuresteanul e genul de om obisnuit sa umble prin aglomeratii. Cu cheia de gat de mic, chiar daca nu se mai practica, alergand dupa tramvaie sau metrouri. Injurand cand e cazul, fara sa stea prea mult sa se gandeasca la asta. Obisnuit sa intalneasca multi oameni, sa discute cu ei, sa socializeze, cum ar veni.

Provincialul? E om si el, mai asezat, cu probleme mai mari, mai apasatoare si poate si cu un nivel de trai ceva mai scazut. Vorba aia: salariile din Bucuresti nu se compara cu cele din Provincie. Cred ca de aici, de la bani, vin multe din probleme.

Bucuresteanul are, de bine de rau, un venit care-i permite sa nu se preocupe atat de mult de ziua de maine. Ii da o detasare si o relaxare, chiar daca nu iesite din comun. Asta, combinata cu cele spuse mai sus, il fac sa nu mai stea la atatea discutii, sa nu mai negocieze atat de mult, poate chiar sa nu-i mai pese intru totul.

Este el un ingamfat, asa cum e stereotipul? Nu, nici pe departe. Daca treci de suprafata si-i vorbesti pe limba lui, vei constata ca e un om ca ceilalti. Chiar mai de gasca. Pus pe glume, deschis, extravertit, oricand dispus sa-ti spuna ceva. Am constata urmatorul lucru: daca doi bucuresteni, care nu se cunosc, se intalnesc in acelasi loc, se poate naste un dialog incitant. Lucru care nu se intampla intotdeauna in Provincie. In unele locuri, mai ales in Ardeal, se intampla ca doi oameni sa stea unul langa altul, fara a simti neaparat nevoia de a-si vorbi.


E de bine, e de rau? Nu. Asa e firea lucrurilor. Trebuie doar ca cele doua entitati (oameni) sa nimereasca pe aceeasi frecventa. Pentru ca pot sa si vorbeasca, pot sa si taca si sa nu aiba nicio problema cu asta.

Cu toate astea, doza de superficial exista in Capitala. "Dupa principiul sa cante maneaua, sa vina fetitzele, sa curga berea!" Nu e definitoriu, dar mai exacerbat poate decat in alte parti. Timpul se scurge mai repede, e mai cald ca in alte parti, oamenii se pot manifesta mai liberi. Chiar si libertatea are aici o alta valoare, o alta nuanta.

Deci? Este bucuresteanul un om ingamfat? Nu, nici pe departe. Dimpotriva. Cine il considera asa, are serioase complexe. Asadar, sa curga berea, sa vina fetitzele!! :)

Citeste mai mult...

Revino la varianta scurta...