sâmbătă, ianuarie 31

Jaful de la Brasov - ce invatam de aici?

Ai auzit cu siguranta de jaful de la Brasov. Daca nu stii prea multe, vezi AICI. Sunt insa niste aspecte care merita discutate pe blogul de fata. Cel mai cumplit mi se pare faptul ca unul din cei doi morti, impuscati cu sange rece de atacator, a murit pentru a avut un simt civic iesit din comun.

Gheorghe Dumitru Lala, eroul de la Brasov

Adica omul nostru, Gheorghe Lala pe numele lui, dupa ce a vazut grozavia cu furatul gentii si tot, s-a apucat sa alerge dupa agresor. Mai avea cativa pasi pana sa-l prinda, cand urmaritul s-a intors si l-a impuscat fara discutii. A murit la scurt timp dupa aia. (Despre actul lui de eroism trebuie scrisa o carte si nu un post...)

Totusi dincolo de actul de eroism si spirit civic, ce invatam noi de aici si odata cu noi si restul tarii? Ca daca te bagi prea mult pentru altii, sfarsesti, uite, intre patru scanduri. Ok, o sa te decoreze presedintele cu o distinctie mare si rece, o sa dea politistii bani familiei tale si o sa-ti apara chipul tau de erou la toate televiziunile, ziarele si pe cateva bloguri.

Merita? Pai oricat de civic mi-as dori sa fie acest blog si oricat de "de bine" as dori sa-mi indemn cititorii, nu pot spune decat ca NU. Aceste cuvinte dor, dar nu iti pot spune decat "nu te baga in astfel de chestii". Bine, nu suntem noi romanii o natie care sa nu mai putem de grija celuilalt, dar uite ca omul de la Brasov ne-a aratat ca mai exista un filon in poporul asta, care te face sa le lasi pe ale tale si sa te apuci sa alergi dupa rau-facatori la drumul mare.

Sunt convins ca multi au gandit la fel. Eu mai detectez in f.f. multi romani aceasta gena de a-i ajuta pe ceilalti. Cred ca ne este in sange sa incercam sa facem ce ne sta in puteri sa nu-l lasam pe altul la greu... Grija mare insa, Romania urmatoarelor luni n-o va duce bine deloc. Creste somajul, se scumpesc toate, tara e destul de saraca, asa ca e posibil ca astfel de acte sau similare sa se mai repete pe ici pe colo.

Deci mergi pe burta cand se intampla grozavii sau macar analizeaza bine inainte care sunt sansele tale de succes, daca vrei sa te bagi pentru altul. Decat sa te trezesti cu glontul rece in cap, mai bine viu ascuns dupa o masina. Ce-am ajuns sa scriu in Romania...

Cat despre Politie... Pai politistii sunt buni sa-ti dea amenzi mari, mari, pentru nimicuri, sa ia salarii bunicele de la stat si sa circule cu sirenele pornite prin oras, daca se poate dimineata sau seara, sa-ti arate ca exista.

Optimismul de final: e doar primul caz de acest fel din Romania recenta in care un civil nevinovat moare pentru ca a avut un simt civic exacerbat. Ce am scris mai sus, ca sunt sanse sa se repete astfel de cazuri, e doar o previziune bazata pe datele din prezent. Corecta, dar inca nu s-a si intamplat. Romanii nu sunt chiar albanezi, deci au un oarecare grad de civilizatie, sa spunem, ca sa poti sa speri ca nu vor pune mana pe bata chiar asa usor. Iar cei care o pun deja, pai aia au bata in mana oricum, cu sau fara criza economica...


Aboneaza-te la RSS
Click! Adauga acest blog la Favorite


Vezi si:
- Cum sa supravietuiesti in Romania
- Patriotismul, inocenta si omul modern
.

Citeste mai mult...

marți, ianuarie 27

Abia astepti sa-ti inseli iubitul/iubita...

Ti-ai insela vreodata partenerul? Nuuu. Vei raspunde imediat, cuprins brusc de un har divin si un proumbel alb care zboara mancand pamantul ca sa se aseze deasupra capului tau. Ei bine, departe de mine gandul de a-ti face un proces de intentie, dar eu cred ca lucrurile nu stau chiar asa, fie ca esti baiat sau fata. Caci cred ca multi dintre noi stam cuminti la cutie (constient sau inconstient) pana asteptam un moment favorabil ca sa declansam atacul.

Am in minte mai multe imagini. Ceea ce vreau sa spun este ca a insela nu inseamna neaparat a face sex cu altcineva. Si asta... mai ales asta, dar nu numai. Tii minte reclamele la ciocolata Primola, in care atat el cat si ea abia asteapta sa-i plece sau sa-i adoarma partenerul doar pentru a se infrupta singur/a din deliciosul dulciu? Ei bine, asta e tot o forma de "tradare".

Dar sa trecem in viata reala... stiu multe fete care aleg sa stea cu un baiat doar in lipsa unei alternative mai bune. Decat singure, mai bine cu el, isi spun ele. Iar cand apare fereastra, pac-pac, au trecut intr-o alta barca. Vor alege fara regret un altul mai bogat, mai sanatos, mai bine facut, mai inteligent sau mai spiritual.

Barbatii. Pai barbatii in ziua de astazi au in gene doua lucruri: sa fie usor prostuti - si deci prostibili - si sa faca sex. Iar daca ei sunt o partida suficient de acceptabila, se vor gasi multe fete care sa aiba grija sa si-i doreasca si, in ultima instanta, sa-i aiba. De ce sa-i aiba? Pentru a-i putea controla mai usor. Apropos, si acum vorbesc din experienta strict personala. Am cunoscut suficiente fete care au avut impresia ca daca... nu stiu, am iesit cu ele la un suc, le-am giugiulit sau mai stiu eu ce le-oi fi facut... gata, sunt al lor forever, au facut sacrificiul suprem pentru mine, nimic de-acum incolo nu va mai fi la fel. Gresit...

Mai departe... De cate ori nu te-ai gandit: sa mai spele si el vasele... sa mai dea si ea cu aspiratorul... sa se duca si singur la cumparaturi... se descurca ea cumva... nu ne vedem week-endul asta, ca mi-e cam lene... parca m-as uita la un film in seara asta... as mai juca un joc, as mai sta un pic pe net... Astea sunt tot forme de tradare a partenerului. O forma de egoism, mai accentuata sau nu, avem cu totii in noi. Care se manifesta cand ti-e lumea mai draga sau cand te arde mai tare la degete.

In loc de concluzie, ce am vrut sa spun in randurile de fata este ca tradarea poate lua mai multe forme. Chiar daca nu ai facut sex cu altcineva, in interiorul relatiei, asta nu inseamna ca sufletul ti-e inocent ca un bebe mic. Ai avut tu grija sa ai alte sentimente sau manifestari nu tocmai ortodoxe vis-a-vis de partener, care nu te fac chiar sfantul din icoana.

Iar daca esti cumva in stadiul de vesnic indragostit/a... pai ramai asa cat mai mult timp cu putinta. Departe de mine gandul de-a te trezi din visare. Ai grija totusi ca, la un moment dat , trece si asta iar lumea in care te vei trezi este departe de a fi una idilica...


Aboneaza-te la RSS
Click! Adauga acest blog la Favorite


Vezi si:
- Cum sa vorbesti cu un baiat/fata
- De ce este sexul un tabu. Dilema nerezolvabila
.

Citeste mai mult...

vineri, ianuarie 23

Sfarsitul nu-i aici...

Imi aduc aminte de versurile astea destul de des in ultima vreme. Sunt in asentimentul lui Vladi, care vorbeste la el pe blog de grosolaniile si enormitatile care se intampla prin traficul bucurestean. Asa e, stiu si eu cazuri in care regula pumnului si a muschiului face loc oricarei urme de ratiune si civilizatie.

Am si eu experientele mele, cu cucoanele de pe la ghisee, cu taximetristi sau cu de-astia de raspund la telefoane in marile companii, gen Vodafone sau RDS. Mai am si alt tip de frustrari (profesionale si personale) pe care din pacate nu le pot face publice, chiar si in aceste conditii de semi-anonimat.

Realitatea e alta

Acest post are legatura doar intamplatoare cu ce a scris Vladi. Vreau insa sa spun un aspect, pe care mi-l repet mie dar si cunoscutilor, de cate ori am ocazia. Prieteni, traim sub imperiul unor realitati subiective. Ce vreau sa spun? Cei mai multi pasi prin viata asta ii facem in locuri "insalubre", atat psihic cat si fizic. Pentru ca toti trebuie sa platim facturi. Toti, sau multi, circulam cu mijloacele de transport in comun sau mergem pe strazi care nu sunt de fiecare data in centrul orasului. Intr-o tara vai de capul ei, este imposibil sa nu te lovesti la tot pasul de clasa sociala aflata la periferia civilizatiei. Aceasta clasa compune 75 la suta din tarisoara (cifra imi apartine).

Omul spalat

Totusi continuu sa vad oameni "spalati". Baieti, fete, barbati, femei. Exista oameni spalati in tara asta!! Cei pe care ii vad au, evident, copii spalati, sau parinti spalati si, fireste, prieteni spalati. Altfel nu si-ar permite luxul de a fi spalati in Romania. Daca intelegi metafora mea... Prin toate locurile prin care am umblat in tara asta, si am umblat prin cateva, am vazut astfel de oameni decenti, cu comportament si apucaturi absolut de salutat. Ei exista, doar ca nu-i vedem noi chiar in fiecare zi. Si nu te astepta sa conduca taxiuri, sa iti incaseze facturile sau sa mearga la meciuri de fotbal.

Aspectul economic si politic al problemei

Sunt impresionat de gestul fostului presedinte Iliescu, care a avut zilele astea cel putin doua ocazii sa i-o traga actualului sef de stat. Care actual sef de stat, atunci cand s-a nimerit, nu a ratat prilejul de a-l manji cu dejectii. Dar nu, Iliescu a ales sa minimalizeze nazbatiile lui Basescu, doar pentru a pastra aparenta de liniste si pace. Daca n-am mai spus-o, o repet: factorul politic din ultimii 4 ani a avut consecinte nasoale asupra vietii private din Romania. A dat tonul si a deschis robinetul cu laturi. Le-a dat nas unora care stateau frumos la cutie, aratandu-le ca se poate sa fi si bezmetic si grosolan, la cel mai inalt nivel.

Dar fara prea multa politica... Trecem la economie:) Sigur ca acum e criza economica. Observ ca multa lume este un butoi cu pulbere, probabil si din cauza asta. Nervii multora sunt intinsi la maxim, trezindu-se dintr-un vis in care economia noastra era primadona Europei. O fi fost statistic, nu zic, dar fundamentele economice nu erau din cele mai sanatoase (importuri la greu, productie proprie putina si axata, cu mici exceptii, pe chestii primare, credite si consum cu carul). Ma rog...

Pesimisto-optimism

Sigur ca intr-o societate cum e a noastra, in care civilizatia multora e una de conjunctura, daca situatia scapa un pic de sub control, automat lumea pune mana pe ciomag. Stii filmele alea cu apocalipse si treburi, in care oamenii se mananca intre ei in situatii de criza. Ei, nici noi nu suntem departe de asta. Si oricat mi-as dori, mesajul meu nu e optimist in acest sens, daca criza se prelungeste.

Dar, mesajul meu e optimist acolo unde spun ca realitatea pe care o traim este obligatoriu subiectiva. Pentru ca tara asta e compusa din exagerat de multi manelisti si nu ai cum sa nu te lovesti de ei. Dar retine de la baiatu': exista si oameni spalati in Romania.

Aboneaza-te la RSS
Click! Adauga acest blog la Favorite


Vezi si:
- Luatul de mui. Sportul national al romanilor
- Am gasit solutia pentru Romania
.

Citeste mai mult...

duminică, ianuarie 18

Patriotismul, inocenta si omul modern

Postul de fata este inspirat de vestea ca Grigore Vieru nu mai e printre noi. Nu o sa vorbesc totusi despre moartea poetului, Dumnezeu sa-l ierte, care si-a dorit enorm unirea Romaniei cu Republica Moldova. O sa vorbesc despre genul de sentimente pe care le nutrea Vieru si altele similare care inca ii mai incearca pe unii... Dar parca totusi din ce in ce mai putini.

Pana acum cativa ani pot spune ca-mi iubeam tara. Aveam polemici pe tema asta cu prietenii care tineau cu Anglia cand mai jucau ai nostri vreun meci de fotbal. Cum e posibil sa te bucuri cand rateaza ai tai si sa ii injuri cand marcheaza un gol? Asta ma intrebam si-l intrebam pe amicul meu. Ei uite ca era posibil.

Anii au trecut si pot spune ca acum imi este cam indiferenta si mie tara asta. Nu as pleca din ea totusi asa usor, dar experientele si cunostintele acumulate m-au facut sa nu ma mai intereseze de statul asta de doi lei. Stat care nu face decat sa-ti ia cu doua maini ce abia iti da cu una... Nu trec prin nicio situatie disperata, chiar dimpotriva, dar asta nu ma face mai putin alert, atent si receptiv la ce se intampla in jurul meu.

De ce sa-mi iubesc tara?

De ce naiba as iubi un stat pe care il doare la pistol de copiii pe care i-as putea avea, de profesorii copiilor pe care i-as putea avea, de parintii copiilor pe care i-as putea avea, de bunicii copiilor pe care i-as putea avea si de multe alte lucruri pe care le-as putea avea. Nu ca-mi pun io mari sperante in stat, intr-o societate capitalista... Dar atunci sa nu-mi ceara sa-l iubesc si sa vibrez la imnul national cantat de ziua Romaniei. Bine, eu inca mai vibrez asa usor, dar moca :)

Inocenta omului modern

Ma mai uit pe bloguri in stanga si-n dreapta si constat cu nostalgie ce mai scriu fatucile. Despre ploaia care cade incet de sus in jos, despre cum nu e bine sa stai pe margine si sa nu te implici (asta pe un blog plin cu inimioare) sau alte aberatii copiate de prin ziare. (Offtopic: apropos de ziare, cum sa nu moara ziarele, chiar si alea online, cand lumea citeste tot mai multe bloguri, bloguri care au ca sursa MAJORA de inspiratie tocmai ziarele:)

Asa, sa revenim la ale noastre Deci societatea moderna, tot mai influentata de cultura urbana, ma face pe mine si pe tine si pe altii ca noi sa nu mai prea avem nici in clin nici in maneca cu simbolurile si valorile pe care ar trebui sa le aiba in vitrina. Mai are rost sa-ti spun de americanii care sunt nebuni dupa steagul lor si care se ridica in picioare cu mana la inima de cate ori isi aud imnul?

Pe Grigore Vieru cu patriotismul lui il vad acum ca pe un idilic, un utopic si neadaptat. Usor anacronic si ramas in urma. Il stimez totusi pentru ce a fost, ca a crezut pana la ultima suflare in idealurile lui. Erau tot mai putini cei ca el. Ca ai nostri au acum cu totul alte probleme decat unirea cu Moldova, iar moldovenii de dincolo la fel. Si poate pe buna dreptate.

Doza de soc pentru romanul modern

Romanului modern (adica al zilelor noastre) trebuie acum sa-i dai ceva la schimb daca vrei sa puna botul la imnul tau national si la insemnele statului tau. Nu poti sa-i bagi religia cu forta pe gat in scoli si sa te astepti sa creada in Dumnezeu. Nu poti sa chiulesti si sa dormi la sedinte daca vrei sa-ti respecte institutia de baza a democratiei - Parlamentul.

Societatea romaneasca face orice dar nu sta pe loc. De-aia nu ne asemanam nici cu Germania, nici cu Italia, nici cu Statele Unite. Occidentalii au ajuns pe un varf al lor, le este ok si isi permit sa aiba de-acum o evolutie mai lenta. Isi permit chiar si luxul de a-si iubi tara si de a se ridica in picioare cand isi aud imnul.

La noi situatia e inca nasoala, nu ne-am gasit identitatea si nici echilibrul. Suntem intr-un freamat continuu, cautam, vrem, incercam, testam si in definitiv evoluam. Si mai e muuult pana departe. De-aia constiinta nationala, mandria de a fi romani, iubirea de neam si tara au luat locul altor sentimente mai "imediate". Gen iubirea de ban, iubirea de show, de scandal. Pentru a atrage astazi atentia romanului, pentru a te baga in seama, stimulul pe care trebuie sa i-l oferi trebuie sa aiba o doza de soc.

Inocenta si realismul, fete ale realitatii

In titlul postului mai vorbeam de inocenta. Asta e o alta fateta a realitatii. Caci exista inca si inocenta destula in Romania. Insa inocenta nu are nimic de-a face nici cu patriotismul dar nici cu cealalta fateta a situatiei - adica cu realitatea aia imediata. Reprezentarea grafica sta in felul urmator:

Patriotism <-- Realitate --> Inocenta

Suntem inocenti, necontaminati de experientele cotidiene, ne vedem de lumea noastra asa cum e, si sa fim noi sanatosi. Cam schizofrenica societatea asa cum e ea, daca ai inteles exact ce-am tot spus pana aici. Caci vesticii macar sunt toti naivi, spalati pe creier si fericiti. Ma rog...

Un lider puternic e solutia

Ce e de facut? Pai asa cum se prezinta lucrurile acum, nu prea e mare lucru de facut. Adica ar fi dar doar cu o interventie externa, parerea mea. Lucrurile nu se vor drege de la sine in veci sau oricum nu curand. Suntem ca orice alta populatie, o masa. O masa urmeaza, tacuta si inconstienta, tendintele. Un lider puternic poate rezolva si servi drept exemplu. Deocamdata eu nu-l vad. Dar nu le stiu nici eu pe toate iar speranta moare ultima...

Optimismul de final acum. Pai lucrurile pe care le-am scris aici le vezi doar daca vrei sa le vezi. Este o viziune exprimata la nivel macro. Oamenii traiesc insa in micro, asa ca pot si sa nu-si bata capul cu probleme din astea. Ceea ce-ti recomand si tie. Ca pana sa te preocupi de sentimente nationale si dragoste de tara, trebuie sa-ti platesti facturile. Cum reusesti, tu stii mai bine. Dar daca reusesti, evident dracul nu e asa de negru :)

Aboneaza-te la RSS
Click! Adauga acest blog la Favorite


Vezi si:
- Cum sa supravietuiesti in Romania?
- Am gasit solutia pentru Romania
.

Citeste mai mult...

vineri, ianuarie 16

Timpul, dusmanul omului

Asa as vrea sa-i fac uneori timpului. Sa-l pun intr-o tigaie, sa-l frig pana vede si el cum e cu timpul in societatea moderna. Uneori am senzatia ca singurul lucru pe care il fac in viata asta e sa muncesc. De fapt asta si cred ca fac :) Lucrez mai spre seara, adorm tarziu, ma trezesc tarziu, plec la munca doar pentru a ma intoarce, a dormi si a o lua apoi de la capat. Daca stie cineva unde e intrerupatorul, sa-mi spuna si mie...


Aboneaza-te la RSS
Click! Adauga acest blog la Favorite


Vezi si:
- Libertate in forma pura
- Senzualitate
.

Citeste mai mult...

Am gasit solutia pentru Romania !!

Cum sunt vremurile pe care le traim, o stie fiecare. Totusi, ca sa tragem o concluzie, trebuie sa ne raportam la parerea celor mai multi. Asadar, situatia e cam nasoala. O stim multi, o spun sondajele de opinie. O stire din toamna lui 2008 arata ca romanii sunt tot mai afectati de bolile psihice.

Ce s-o mai lungim, schimbarea genereaza stres, iar romanii au tot avut parte de schimbari in ultima vreme. Asa se face ca in ultimii 20 de ani afectiunile psihice in randul conationalilor nostri au crescut cu 100%, adica s-au dublat pur si simplu.

Uite ce mai zice stirea:

Depresiile sunt cele mai frecvente tulburari psihice in randul romanilor. De regula, totul porneste de la stres sau de la saracie, intrucat in Romania, conform studiilor, sunt trei milioane de oameni care traiesc la limita subzistentei.

Si eu vad in viata mea de zi cu zi oameni carora as putea spune ca le mai fileaza cate o lampa. Ba pe motiv de stres, ba pe incertitudine sau nesiguranta, saracie, etc. Am lucrat pana acum cateva luni intr-un loc in care parea destul de suspect sa zambesti. Am plecat repede dar ma gandesc la cei care au ramas acolo. Cum sa nu tampesti in conditiile astea dar totusi sa nu realizezi poate ce ti se intampla?

Solutia mea? Antidepresive la toata lumea! Asa cum in scoli se da lapte si corn la copii la fel si in viata reala ar trebui sa ni se serveasca antidepresive. In cantitati moderate. Mai ales soferilor, politicienilor, functionarilor de la ghisee... dar in general multor categorii care e clar ca au nevoie.

Am avea un chef de munca iesit din comun, am fi mai draguti unii cu altii, ne-am iubi, respecta, stima, aprecia, baga in seama mai mult. Daca vreunul din cititorii acestui blog ajunge vreodata la guvernare, sa se gandeasca la acest aspect.

Eu o sa-i dau un "ping" cu postul asta si Parlamentului dar ma tem ca, daca lor nu le iese nimic din afacerea asta, s-ar putea sa nu-i intereseze...

Aboneaza-te la RSS
Click! Adauga acest blog la Favorite


Citeste si:
- Gandirea pozitiva. Esti sclavul gandurilor?
- Test despre tine. Prioritati in viata
.

Citeste mai mult...

luni, ianuarie 12

Parerea mea despre... (ep.5) Azi - Emil Boc

Incerc sa-mi infranez pornirile. Imi vin in cap doar injurii si calomnii la adresa personajului din titlu. Si asta nu e bine, ca o sa zici ca am ceva cu el. Si sa mor daca am ceva cu Emil Boc sau cu PD-L-ul, sau in general, cu vreun alt partid politic. Ma rog, chiar daca cred ca am usoare viziuni de dreapta si manifestari de stanga. Daca se poate asa ceva.

Situatia sta in felul urmator: am avut ocazia si timpul necesar sa urmaresc o emisiune de vineri seara a domnului prim-ministru, invitat la TVR. Si i-am mai urmarit cu un ochi semi-interesat evolutiile in cadrul guvernului si activitatea in general de politician. O sa vorbesc mai mult totusi despre calitatea de om a lui Emil Boc, asa cum o percep eu, si mai putin despre cea de politician.

Pai la TVR, in primul rand ca Luca Niculescu, gazda emisiunii, il trata cu intelegere. L-a lasat sa explice mai bine de jumatate din emisiune cum nu e asa nasoala decizia de a interzice cumularea pensiei cu salariul la bugetari. Si da-i si explica. Vorbe goale, fara continut. Asa grabit cum vorbeste el, fara sa aiba foarte multa aderenta.

Caci cred ca domnul Boc a fost un tocilar la viata lui, care si-a facut constiincios temele, era mereu cu mana pe sus, laudat de profesori si iubit de vecini. Vorbeste atat de repede si de teoretic, incat cred ca nu a fost foarte contaminat cu multe din experientele de care noi romanii mai avem parte.

Mai cred ca, daca prindea echipa de fotbal statea in poarta iar dupa meci pe el il trimiteau cei mari la cooperativa (magazinul satesc) sa cumpere bere sau suc. Altfel nu pot sa-mi explic supusenia exagerata si caracterul nevertebrat pe care il manifesta fata de Zeus cel Mare, presedintele Traian Basescu.

Ma gandeam in zilele cand a fost numit primul ministru in felul urmator: cum poti sa afli cine e mai papagal in tara asta? Pai te uiti si vezi ce oameni sunt in jurul presedintelui. Caci Basescu a avut grija sa se inconjoare de multi obedineti, yes-man-i, alte amibe si parameci, pentru a nu-si mai bate capul cu tradari sau alte probleme de-asea de lideri. Ma gandesc la sotii Saftoiu, la Stolojan si acum la Boc. Altii alde Andrei Plesu, Reante Webber etc. au rezistat cat au rezistat si si-au vazut pana la urma de ale lor. Caci nu incap prea multe sabii in aceeasi teaca, vorba poetului.

Deci Boc. Pai Tariceanu a stat 4 ani chinuiti rau in fruntea Guvernului si nu-mi amintesc sa fi luat prea multe masuri controversate sau care sa nu aiba justificare economica. Asta micu' nu e decat de trei saptamani si a reusit sa-si puna in cap dintr-un foc actorii, profesorii, medicii si altii, aflati in situatia de a alege intre un salariu mizer si o pensie si mai mizera.

Ma, acum chiar ca e prost nu-l pot acuza. A scris carti, a citit, e jurist cu state vechi bla-bla. Dar ca e naiv, la pozitia lui nu mai e o scuza. Adica sa vorbesti despre cat de multa pace si prietenie e in guvernul ala pesedisto-pedelist, cata armonie si intelegere anima sedintele Executivului acum ca e compus din cei mai de moarte dusmani ai ultimilor ani mi, se pare cel putin inocenta in stare pura. O sa-mi spui ca sunt declaratii de fatada, ca asta trebuie sa spuna. Pentru asa ceva s-a inventat limbajul diplomatic, cel care poate sa-ti spuna cu zambetul pe buze ca situatia e nasoala iar tu sa ai impresia ca te-ai nascut a doua oara. Oricum doar un astfel de om putea sa cada 5-6 metri in gol, sa se ridice si sa ajunga in cele din urma prim-ministru, asa cum a facut Boc dupa emisiunea lui Andrei Gheorghe de la Antena 1.

Ma rog... asta ne este destinul. Obosit si el de atata hartuiala, Basescu isi dorea liniste ca pestele apa, asa ca Emil Boc s-a potrivit manusa misiunii de care avea nevoie presedintele. Totusi mi-e greu sa accept linguseala, obedienta dusa la extrem, naivitatea la nivel inalt, lipsa de adecvare la realitatile inconjuratoare si asa mai departe, "calitati" pe care domnul Boc le are din plin.

Ca sa vad totusi partea plina a paharului, asa cum te-am obisnuit pe final de posturi, o sa spun ca sper ca macar prin numirea domnului Boc sa se incheie cu eternele lupte intre palate, cu zgarieturi pe fata intre presedinte si premier, care s-au rasfrant negativ, cred eu, intr-o masura importanta, in jos, catre mase. Sa avem naibii nitica liniste in tara, ca sa poata sa se concentreze domnii guvernanti pentru a-si face treaba. Sau macar sa fure in liniste fara prea multa garagatie. Deci sa speram ca tot raul e spre bine...

Aboneaza-te la RSS
Click! Adauga acest blog la Favorite



Citeste pe Despre OM si:
- Restul parerilor mele despre...
- Politicianul roman. Un nesimtit?
.

Citeste mai mult...

joi, ianuarie 8

Mai merita sa faci copii in ziua de azi?

Cineva tocmai mi-a spus astazi ca a face copii e o datorie sociala. Si asta pentru ca "ciorile" se inmultesc necontrolat, ca de obicei, si trebuie contracarate cumva. Ca si in postul anterior, cel cu casatoria, cred ca a face copii este si el un act de curaj. Cu toate astea, a decide (cel putin pana intr-un punct) sa NU faci copii este un act de curaj si mai mare. Pai de ce? Pai sa vedem...

Marturisesc clar, inainte de toate, ca ma cam aflu in aceasta situatie, in care am decis ca deocamdata merg pe principiul no kids, no problems. Caci da, dupa ce ii faci, apar problemele. Cei cu care am mai vorbit imi spun ca viata lor se schimba radical dupa ce fac prima progenitura. Pai cum altfel? Trezit la cele mai ciudate ore, dormit in etape scurte, schimbat radical programul, etc.

Apoi oricat de egosita era fiinta ta, ea trebuie sa devina din start o maaare altruista. Tot ce ai, chiar si dumicatul de paine din gura, trebuie sa-l dai. Nimic pentru tine, totul pentru el.

Apoi, du-te la sedinte cu parintii, medici, desen, pian, inot, dans, balet, limbi straine... ca doar tre' sa faci un om din el. Toate astea de mai sus, stii de ce? Ca sa aiba cine sa NU te sune cand vei fi un babalac. Ca tu zici: il fac sa aiba si de mine cineva grija la batranete. Iar el... pai el are deja viata lui, problemele lui... tu esti sau poti deveni o povara. Sau poate nu, ca-l educi bine, ce sa zic... Oricum planurile tale sunt cam subrede, si nu le dau mai mult de 40-60% sanse (in favoarea ta).

Cam astea... Multi suntem programati genetic sa facem copii. Si e foarte bine asa. Probabil toti ii vom face la un moment dat, ma gandesc. Cu toate astea e bine sa nu "bagi" ca disepratul, sau sa "stai" precum vaca placida sa se intample de la sine. E bine sa fie un act cat mai constient, lucid si in cunostinta de cauza si asta. Si nu doar "pentru ca asa trebuie".

Aboneaza-te la RSS
Click! Adauga acest blog la Favorite


Citeste pe Despre OM si:
- Mai merita sa te casatoresti in ziua de astazi?
- Natura umana. Dracusorul din fiecare
.

Citeste mai mult...

duminică, ianuarie 4

Dintr-o alta lume. Blogul unui roman de-al nostru...

Il cheama Lucian Valeriu Pisica si locuieste in comuna Valea Viilor, judetul Sibiu. Nimic neobisnuit pana acum, doar ca omul nostru are blog. Si nu orice blog... Este un blog mai special, dintr-o alta lume si tocmai de-aia ii dedic aceste randuri la inceput de an.

Este un blog care imi da o senzatie aparte de cate ori il vizitez. Ma transpune intr-o alta lume, din care am plecat si eu candva si la care ma raportez cu usoara nostalgie. "....Si pentru ziua de maine" se cheama creatia lui Lucian si o sa incerc sa explic cat pot eu de bine ce e asa special cu blogul asta. Mentionez ca nu il cunosc personal, desi am facut un schimb de linkuri cu el la un moment dat. Oricum, randurile de fata nu sunt niciun fel de reclama mascata sau pe fata...

Lucian, are 42 de ani si vorbeste in paginile sale despre tot ceea ce se intampla in comuna lui. Iata un fragment din sectiunea "despre el":

A vorbi despre moralitate si decenta , cinste si respect , mi se pare obligatoriu in zilele noastre , in conditiile in care raul si minciuna , necinstea si faradelegea sunt valorile care sunt puse in evidenta , chiar si la buletinul de stiri de la ora 17.00.

Cam asta ar fi si tematica blogului. Dar de fapt mai mult decat atat. Blogul este foarte generos si la capitolul fotografii. Vedem astfel pe coloana din stanga, poze in marea majoritate din satul lui Lucian - Valea Viilor, cum spuneam. Un peisaj de iarna, un peisaj de Craciun. Datini si obiceiuri precum taiatul porcului, biserica din comuna, casa parohiala, cetatea, muzeul cetatii dar si clopotul care anunta incendiile. Bogatii pe care, uneori, Lucian Valeriu Pisica pare ca le descopera si se bucura de ele odata cu noi ceilalti cititori.

"Si noi ne dorim sa fim europeni", scrie el apoi intr-un post de la inceputul blogului. "Si noi ne dorim bunastare si progres", continua el...

Mai presus de canalizari , de sali si terenuri de sport si de golf , de trotuare si fantani arteziene , mai presus de o lupta politica dusa pana la absurd numai in interes personal trebuie sa fie respectul de sine , respectul fata de omul de langa noi , respectul fata de omul care a ales in favoarea ta. Este in primul rand o datorie morala pe care o avem fata de noi insine . Si de inaintasii nostri.

Intre dorintele pentru 2009 ale lui Lucian veti regasi unele care poate surprind prin simplitatea lor. Si totusi sunt dorinte clare, pertinente, realizabile pentru multi alii. Dorinte asa cum multi nu am fi in stare sa descriem daca am fi intrebati.

Ce-si doreste Lucian? Sedinte bi-lunare la Caminul Cultural, infiintarea unei formatii civile de pompieri competitiva, infiintarea unui Muzeu al Taranului Roman in comuna Valea-Viilor, canalizarea propusa din cursul anului 2008 sa devina realitate si altele pe care le veti descoperi si singuri.

Ar mai fi ceva de adaugat? Nu prea. Lucian le spune pe toate foarte bine si il felicit pentru initiativa blogului. Este intr-adevar o oaza de normalitate intr-o lume bulversata... sau poate mai degraba o Romanie usor bulversata.

De cate ori ii vizitez blogul, am senzatia ca intru intr-o lume onirica, pura si mirifica, asa cum uitasem ca exista. Ii multumesc lui Lucian pentru blog si pentru ocazia pe care mi-o da pentru a-i citi istorisirile din lumea lui. E bine sa incepem 2009 cu astfel de simtiri, ca agitatie si nebunie vor fi slava Domnului... Blogul lui Lucian poate fi vazut si AICI.

Aboneaza-te la RSS
Click! Adauga acest blog la Favorite


Vezi si:
- Orasul in care traim... Cei mai multi dintre noi
- Sunt 6,7 miliarde de lumi. Nu mai mult
.

Citeste mai mult...

sâmbătă, ianuarie 3

Traiasca pauzele !!

Craciunul si Revelionul au fost mana cereasca pentru mine si probabil pentru multi. Tragem ca apucatii in tot restul anului ca si cum pamantul s-ar opri fara nepretuitul nostru aport. Ne-au invatat patronii acum zeci de ani sa fim profesionisti, adica sa dam totul pe teren, spre preamarirea firmelor lor, evident. Glumesc. Pauzele sunt bune. Apuci sa respiri, sa-ti tragi sufletul inainte de a o lua de la capat din nou. Chiar dai un mic reset vietii asa cum era, re-boot-ezi sistemul, pentru a incepe un nou ciclu fara prea multe bug-uri. Traiasca Craciunul, traiasca Revelionul!! Respirati oameni buni pana se mai poate...


Aboneaza-te la RSS
Click! Adauga Despre OM la Favorite


Vezi si:
- Libertate in forma pura
- Nu avem toti acelasi noroc in viata

.

Citeste mai mult...

  © Blogger template 'Totally Lost' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP