duminică, octombrie 12

Fotbalistul roman si mentalitatea de loser

Am urmarit sambata seara un meci de fotbal (Romania-Franta: 2-2) in care am dat doua goluri dar n-am jucat nimic. Un joc pe care romanii l-au inceput zambitori, increzatori si in care au reusit sa marcheze destul de repede. Cu toate astea ce-o fi fost in capul lor dupa ce au mai dat un gol? Probabil nimic interesant, asa ca au dormit pe urechea rezultatului si a mentalitatii romanesti. Mare noroc ca n-au luat bataie.

Dupa ce am vazut recent cum pot juca clujenii, cu atatia straini in echipa, deci alta mentalitate, asta e singura concluzie pe care o intuiam dar acum o pot trage din nou linistit: avem mentalitate de loseri!

De la popor ni se trage

Nu suntem un popor care sa se lupte. Nu am dus razboaie de cucerire, nu am avut colonii. Am stat mereu in defensiva, in expectativa. Cunoastem expresiile “lasa, ba, ca merge si asa”, sau cea a lui Ceausescu “mamaliga nu va putea sa explodeze”.

Am fost supusi ba romanilor, ba turcilor, ba rusilor. Nu avem gena de luptator, chiar daca prin cartile de istorie ni se spunea mereu cat de multe batalii am castigat. Om fi castigat batalii, dar nu si razboaie. Sau nu razboaiele noastre.




Exemplul CFR

Anyway. I-ati vazut pe cei de la CFR Cluj cum au jucat cu AS Roma sau cu Chelsea? Fara complexe, fara prejudecati, cu sange in instalatie si cu determinare. Voiau sa castige. Si le-a iesit. Evident ca nationalitatea multora dintre ei si-a spus cuvantul. Tineri argentinieni, portughezi sau ce-or mai fi, care au stiut ce au de facut si nu s-au lasat dominati de adversarii ei, fie vicecampioni ai Italiei sau ai Europei.

Ii vedeti pe fotbalistii nostri, plini de bani si de glorie, dand declaratii la televizor? Fara nicio vlaga, fara convingere spun fraze prafuite, evident invatate dinainte. “Trebuie sa ne concentram pe faza defensiva, sa nu creem spatii in aparare, sa nu cedam initiativa…”

Dupa meci spun asa: “scorul a reflectat (sau nu) realitatea din teren, ocaziile s-au razbunat, acum trebuie sa ne concentram pe meciurile care urmeaza, multumim suporterilor, am avut un public minunat.” Va pot tine pana maine cu astfel de expresii dar altceva vreau sa subliniez.

Pai cum sa mai joci si fotbal cand ai o astfel de atitudine? Cand esti invins inaintea meciului… Tineti minte la Euro, ultimul meci cu Olanda? Pai numai ca nu ne-au rugat olandezii “haideti fraierilor si dati-ne gol”. Acum chiar autogol nu puteau sa-si dea...



Pacat oricum de suporterii care sufera si spera la fiecare meci.

Generatia de Aur??

Sa nu-mi spuneti de “Generatia de Aur”… Ok, buni jucatori, cu rezultate. Dar i-ati vazut vreodata alergand sa rupa terenul sau atacand in valuri, fara sa-si lase adversarul sa respire? Pai nu, evident. In SUA, la Campionatul Mondial cum a fost? Au batut Argentina cu goluri date pe contraatac si au luat-o de la Suedia dupa ce au avut meciul in mana. Literalmente in mana.

In concluzie, va trebui sa treaca multa vreme si sa curga multa apa pe Dunare pana sa jucam asa cum o fac adevaratii campioni. Suntem o natie mica, vai de capul ei, cu o mentalitate colectiva corespunzatoare. Iar fotbalistii nu fac exceptie. Dar lasa ca au si calitati… Chiar, au si calitati?

Citeste si:
- Mircea Badea, romanul momentului?
- Romanii din strainatate - inraiti si debusolati

Citeste mai mult...

sâmbătă, octombrie 11

Carmen si Emil. Se poate si discret

Am ramas profund suprins astazi sa aflu ca Emil Gradinescu, celebrul comentator de fotbal, este cuplat cu Carmen Trandafir, cantareata. Sunt doi oameni destul de celebri. Mai mult decat atat, promovarea relatiei lor prin presa noastra cea de toate zilele ar fi putut sa-i ajute pe amandoi. Vorba aia: unde-s doi, puterea creste. Dar nu au facut-o.

Au preferat sa stea impreuna multicel pana sa aflu eu de ei. Eu care ma cam uit si pe la teve-u si mai citesc cate un ziar, doua, trei pe zi. Ar fi fost imposibil sa-mi scape stirea, daca cei doi nu ar fi preferat discretia in aceasta privinta.

Pai altii s-ar fi dat peste cap, ar fi facut podul din picioare, si-ar fi muscat urechile sau cainii doar doar ajung in atentia presei.

In interviul pe care l-am vazut pe Antena 1, Emil povestea despre copilul pe care il asteapta cei doi. Asezat, firesc, fara emfaza. Atunci am aflat cu surprindere ca sunt impreuna de vreo trei ani de zile. Pai bine ma, nu spuneti nimic??

Iata, dragii mosului, ca mai exista si astfel de oameni pe lumea asta. Care nu-si fac un scop din a aparea pe sticla si a-si prezenta ultimele masini cumparate, sau ultimii catzei care sa se asorteze cu poseta.

Putine resurse pe net

Dand un search pe Google, aflu ca exista ceva resurse totusi despre cei doi. Uite, dintr-o stire aflu ca nu sunt chiar casatoriti dar ca Emil ar fi cerut-o totusi de sotie pe Carmen. Si stirea respectiva insista si incepe cu faptul ca sunt discreti si zgarciti in declaratii.

Acum, daca as fi mai carcotas decat e cazul, as putea spune ca cei doi nu sunt totusi vedete de prim rang. Ea, o cantareata a carei glorie, daca o fi fost, e de mult apusa, iar el, un comentator (bun) dar usor timid si nespectaculos. El are o varsta (48 de ani) iar ea nu straluceste, nici macar prin voce. In aceste conditii sigur ca poate nici presa n-a fost foarte interesata de ei.

Totusi, prin mijloace specifice ar fi putut iesi in fata. Nu au facut-o ca altii, precum Irinel Columbeanu si Monica sa, Cristi Chivu si Adelina sau, cum era sa-i uit, Stefan Banica si Andreea Marin. Iar pentru asta, au tot respectul din partea subsemnatului.

PS1: nu ii respect ca n-au iesit in fata, sau ii anjur pe ceilalti ca au facut-o. Apreciez ca nu s-au dat in stamba cu orice pret.

PS2: In sprijinul celor spuse mai sus, pe net nu exista decat o singura poza cu cei doi, dar apartine ziarului Can-Can si e marcata cu sigla lor... deci nefolosibila.

Citeste si:
- Mircea Badea - romanul momentului
- Omul care uita de unde a plecat

Citeste mai mult...

vineri, octombrie 10

Cum sa supravietuiesti in Romania?

Intr-o tara saraca, cu un trecut negru si un viitor incert, supravietuirea oamenilor ei nu e lucru de gluma. Ok, daca ai ajuns sa citesti randurile astea, probabil ai un calculator acasa si nu te inscrii chiar in targetul celor care se chinuie de pe-o zi pe alta. Totusi, iti place cand esti imbrancit in aglomeratii? Depasit pe linie continua in trafic? Claxonat la semafoare? Dispretuit la ghisee? Jecmanit in magazine? Mintit la televizor? Daca nu, esti unde trebuie... citeste mai departe... Daca da... incearca un alt post... sau uita-te la fotografiile din dreapta.

Romanica si oamenii ei se schimba, vad, de la un al la altul. Graba e tot mai mare, tentatiile mai multe, nesimtirea si tupeul ating cote nemaiintalnite. Ce e de facut? Pai ar fi doua mari filoane in care problema poate fi tratata. Cu umor si serios.

Partea haioasa

Asta umoristica nu e asa de greu de pus in practica. Vorba aia, suntem neam de daci, am stiut mereu sa facem haz de necaz, ca sa nu zic caterinca, de toti si toate. Le luam asadar usor pe toate si spunem: "lasa ca se poate si mai nasol." Ne inchipuim ca suntem intr-o carte scrisa de un geniu al absurdului, gen Eugen Ionescu sau Kafka. Parca a si cel din urma s-a facut remarcat in acest sens. Dar Ionescu e mai bun ca e de-al nostru, chiar daca si el s-a tirat prin tari straine si si-a spus Ionesco.
Anyway. Fa haz de necaz si ai peste 50 la suta din succes garantat. Restul mai vine si de la sine.

Cand treaba e serioasa

Despre partea serioasa... aici e mai complicat. Acum depinde de cat de voinic e voinicul din tine si cat de mult ai chef sa te lupti cu morile de vant. Vezi, deja sugerez o anumita abandonare, care totusi nu e recomandabila.

Oricum, recomandarea de bun simt pe care sunt obligat sa o fac este aia de a nu te impotrivi prea mult curentului, mainstreamului. Vei avea mult de suferit si dezamagiri profunde daca te opui. Tabaceste-ti pielea, obisnuieste-te cu ideea. Astea te vor ajuta cu siguranta sa iei lucrurile mai usor si sa nu faci tragedii din chestii simple.

Reactioneaza

Daca ai depasit etapa asta, poti incerca si o mica lupta de gherila. Dar ai grija, s-ar putea sa te frigi. Opune-te si reactioneaza cand esti imbrancit... raspunde cu aproximativ aceeasi moneda la grosolaniile unui coleg de serviciu, atrage-i atentia unuia care arunca hartii sau pet-uri de suc pe jos. Cu alte cuvinte nu fi tocmai fraier. Nu fi fletz.

Totusi e de preferat sa nu fi ca ei. Se spune ca daca stai prea mult prin cocina porcilor, s-ar putea sa grohai. Realizeaza ce ti se intampla, nu fi planta. Actioneaza dar cu masura.

Gandeste pozitiv!

Fii bun. Sau incearca totusi sa-ti pastrezi seninatatea, indiferent ce se intampla. Vei vedea ca se va intoarce insutit in favoarea ta. Gandeste pozitiv si lucrurile iti vor iesi din plin. Nu e usor sa faci astea, dar cu un pic de efort si exercitiu s-ar putea sa iasa. A, si cel mai important: nu uita sa zambesti.

Deci sa recapitulam: umor sau/si chestii serioase. Precum: pasul 1 - nu te impotrivi, nu te enerva. Pasul 2 - mici lupte de gherila si de contraatac atunci cand e cazul. Concluzie: nu renunta, nu ceda, gandeste pozitiv si zambeste.

In loc de concluzii: daca esti dintre aceia temerari, cu curaj la purtator, daca ai facut rost de ceva bani, sterge-o in alta tara. E o optiune. Nu o recomand, pentru ca sunt de parere ca noi totusi am trecut de niste etape. Unui strain i-ar fi incredibil de greu, daca nu imposibil sa se adapteze si sa si inteleaga Romania. Deci tu stii mersul mai bine. In timp vei vedea ca dracul nu e chiar asa de negru pe cat pare. To be continued...

Articole similare:
- Politicianul roman. Un nesimtit?
- Bucuresteanul - un roman ingamfat?
- Omul care uita de unde a plecat

Citeste mai mult...

joi, octombrie 9

Politicianul roman. Un nesimtit?

Demagog. Corupt. Porc. Nesimtit. Tupeist. Alunecos. Cam astea sunt cuvintele la care gandim cand vorbim de politicianul roman. Ne vine in minte si un adjectiv cu valente pozitive? Hm... Nu prea. Problema e alta, politicianul roman nu s-a format in America, in Asia sau pe Marte. Tot din Romania provine, dintre noi, deci este un produs de-al nostru. Noi mai avem si calitati, cum si el are, dar nu despre asta e vorba acum.

Fundamental, la baza, politicianul roman e un om ca toti ceilalti. Insa concursurile de imprejurari l-au facut sa se distanteze de restul gloatei, sa-si intareasca pielea si sa-si ingroase obrazul, pentru a rezista acolo sus. Pot fi catalogate si ca prejudecati cele ce tocmai le-am spus. Asta la nivel individual. Insa ca si categorie sociala, politicianul tocmai a fost descris perfect.

Adrian Nastase, Calin Popescu Tariceanu, Traian Basescu. Sa dam doar cateva nume, la intamplare. Prin cate au trecut, cum i-a facut presa si cum s-au facut intre ei troaca de porci si iata-i in continuare zambitori, ocupand cu nonsalanta ecranele televizoarelor. Ati rezista vreunii dintre voi tavalugului la care au fost ei supusi? Mai mult ca sigur nu, oricat de curajosi ati fi...

Doar daca ne gandim la Adrian Nastase, cum a fost el tarat pe la DNA-uri si aproape incatusat prin fata camerelor de luat vederi. Cu toate astea, zilele trecute a stat surazator de-a dreapta lui Mircea Geoana, la lansarea candidatilor PSD pentru alegerile generale, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Ii mai dadeati vreun viitor acum 3-4 ani? Cu siguranta nu.

Despre Gigi Becali ar fi prea multe de spus... sau am termina prea repede. Poate alta data.

Oricum, acesta este politicianul roman. Cel de la centru. In teritoriu, adica in restul tarii, situatia nu e mult diferita. Din unele puncte de vedere. Este diferita acolo unde sa-le-spunem baronii locali au mult mai multa putere. Zona este mai redusa ca teritoriu geografic, deci si influenta si autoritatea mai mari. Baronii locali sunt chiar baroni locali, se lupta intre ei pe viata si pe moarte, asa cum, de multe ori nu apucam sa vedem vreodata la televiziunile centrale.

Poate ceva mai redusi ca si cultura sociala, insa mult mai vorace decat "centralii". Cum ajungi asa? In timp. Cum spuneam, concursul de imprejurari te-a apropiat de politica. Hartuiala ziaristilor, a "colegilor" politici si poate a alegatorilor te intaresc, te imunizeaza, pentru te prezenta, in fata noastra, in toata splendoarea.

Partea trista e ca, asa dusmani cum sunt, ei formeaza totusi o casta. O casta a politicienilor, in care cu greu ajungi sa intri si sa te afirmi. Una dintre cele mai la indemana solutii este mimetismul. Adica iei forma si mai ales culoarea batranilor, veteranilor si, cu armele lor, pornesti la lupta politica.

Credeti ca exista o noua generatie in politica? Un nou val? O gura de aer proaspat care sa vina din urma si pe care sa o asteptam cu sufletul la gura? Raspuns final - nu! Sa dam doar exemplul a doi dintre cei care au scos capul la lumina: Victor Ponta si Cristian Boureanu. Sunt la fel de obtuzi ca si vechea garda, chiar daca se delimiteaza pe alocuri de ea si mimeaza deschiderea.

Va mai amintiti de Tudor Chiuariu? Un alt tanar, a carui principala misiune, cand a fost numit ministru al Justitiei, a fost sa faca scandal si ceva ordine prin dosare si functii. A esuat lamentabil si a trecut la lada de gunoi a istoriei.

Incerc sa dau o nota optimista de final acestui post. Lucrurile nu se vor schimba prea curand. Noul val din politica nu numai ca nu o sa iasa la iveala prea curand ci pur si simplu nu exista. Stiti cu ce trece orice durere de cap? Cu timpul. Doar timpul va rezolva si acest aspect, atunci cand noi romanii ne vom dezgheta si mai mult si vom tolera din ce in ce mai putin ifosele politicianiste.

Citeste mai mult...

miercuri, octombrie 8

Bucuresteanul - un roman ingamfat?


Nu e o tampenie intrebarea din titlu. In Provincie, bucurestenii sunt considerati extrem de smecheri. Cu nasul pe sus, tupeisti, nesimtiti si tot asa. Am cunoscut, evident si bucuresteni dar si multi oameni din restul tarii. Sunt diferiti? Aparent nu, dar tind sa cred ca da.

Bucuresteanul e genul de om obisnuit sa umble prin aglomeratii. Cu cheia de gat de mic, chiar daca nu se mai practica, alergand dupa tramvaie sau metrouri. Injurand cand e cazul, fara sa stea prea mult sa se gandeasca la asta. Obisnuit sa intalneasca multi oameni, sa discute cu ei, sa socializeze, cum ar veni.

Provincialul? E om si el, mai asezat, cu probleme mai mari, mai apasatoare si poate si cu un nivel de trai ceva mai scazut. Vorba aia: salariile din Bucuresti nu se compara cu cele din Provincie. Cred ca de aici, de la bani, vin multe din probleme.

Bucuresteanul are, de bine de rau, un venit care-i permite sa nu se preocupe atat de mult de ziua de maine. Ii da o detasare si o relaxare, chiar daca nu iesite din comun. Asta, combinata cu cele spuse mai sus, il fac sa nu mai stea la atatea discutii, sa nu mai negocieze atat de mult, poate chiar sa nu-i mai pese intru totul.

Este el un ingamfat, asa cum e stereotipul? Nu, nici pe departe. Daca treci de suprafata si-i vorbesti pe limba lui, vei constata ca e un om ca ceilalti. Chiar mai de gasca. Pus pe glume, deschis, extravertit, oricand dispus sa-ti spuna ceva. Am constata urmatorul lucru: daca doi bucuresteni, care nu se cunosc, se intalnesc in acelasi loc, se poate naste un dialog incitant. Lucru care nu se intampla intotdeauna in Provincie. In unele locuri, mai ales in Ardeal, se intampla ca doi oameni sa stea unul langa altul, fara a simti neaparat nevoia de a-si vorbi.


E de bine, e de rau? Nu. Asa e firea lucrurilor. Trebuie doar ca cele doua entitati (oameni) sa nimereasca pe aceeasi frecventa. Pentru ca pot sa si vorbeasca, pot sa si taca si sa nu aiba nicio problema cu asta.

Cu toate astea, doza de superficial exista in Capitala. "Dupa principiul sa cante maneaua, sa vina fetitzele, sa curga berea!" Nu e definitoriu, dar mai exacerbat poate decat in alte parti. Timpul se scurge mai repede, e mai cald ca in alte parti, oamenii se pot manifesta mai liberi. Chiar si libertatea are aici o alta valoare, o alta nuanta.

Deci? Este bucuresteanul un om ingamfat? Nu, nici pe departe. Dimpotriva. Cine il considera asa, are serioase complexe. Asadar, sa curga berea, sa vina fetitzele!! :)

Citeste mai mult...

  © Blogger template 'Totally Lost' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP