miercuri, octombrie 15

Prison Break. Fetelor, care se sacrifica pentru Michael Scofield?

"Eu, eu", vor striga in cor admiratoarele starului din serial. Toata populatia feminina privitoare cu orele la Prison Break ofteaza in cor cand Michael ia prim-planul. Este, cum spuneam, nevoie de sacrificiul lor, caci tanarul evadat/actor are maaare nevoie de o partida buna de sex. Este prea in lumea lui, nu foarte convins de ceea ce face, usor timid. Cred ca traieste chiar in propria inchisoare mentala, dincolo din cele doua din care a tot evadat. O tolaneala in care sa lase deoparte toate inhibitiile i-ar ajuta atat lui, dar si serialului.

Nu stiu daca Wentworth Miller a fost cea mai buna alegere pentru rolul lui Michael, dar atunci nu mai aveam eu ce scrie. Dar chiar si asa, distributia serialului este una de mare exceptie, cu actori alesi pe spranceana, nu foarte cunoscuti dar extrem de carismatici. T-Bag is poate cultiva in voie tendinta spre violenta si morbiditate iar Lincoln e un bivol cu usoare urme de sentimente. Sara a fost aleasa bine si ea, se cam potriveste cu Michael. E usor tampa si dansa, dar asta face, nu? din Prison Break un serial pentru toate categoriile de privitori iar din scenaristi niste tipi nu foarte intregi la minte.

Sa-l rezolvam pe Michael

Revenind la Michael. Faptul ca e eminamente introvertit i-a permis sa rezolve multe din dramele filmului. Anticipeaza miscarile multora din cei cu care are de-a face. Gandirea analitica si capacitatea de sinteza, specifice in principal celor mai inchisi in ei, l-au scos pana acum din toate belele. Altfel, cum naiba sa-ti dea prin cap sa-ti tatuezi pe piele fix harta primei inchisori? Cum sa stii cum vor reactiona gardienii, inainte sa iesi din Sona? Cum sa-ti dai seama ce inseamna Scylla?

Deci Michael are ce-i trebuie, dar raman la parerea ca cu sexul sta cam deficitar. Nici dupa Sara nu pare prea in limba, chiar daca-i spune cate in luna si in stele. Ca esti viata mea, ca nu pot trai fara tine... stiti voi textele astea. Pe mine nu m-a prea convins la capitolul implicare. De-aia spun, cateva partide de amor pe pereti ar rezolva multe probleme.

T-Bag - my favourite

T-Bag, in schimb, e in elementul lui. Toate ororile pamantului sa le comita si tot nu s-ar da batut. Si cu atatea specimene in jurul lui, prazi usoare cu alte cuvinte, e si pacat sa n-o comita. Cand il vezi serpuindu-si limba printre dinti, stii ca urmeaza ceva nasol. Cred ca e al doilea personaj ca importanta in Prison Break, dupa Michael. Initial nu era asa, inteleg, dar felul lui de-a fi ca actor (Robert Knepper, pe numele lui) i-au facut pe producatori sa schimbe scenariul. Si bine au facut. Eu il ador.

Lincoln bivolul ramane o masa amorfa de muschi, dus de val de imprejurarile serialului iar Sucre... oh, Sucre. Sucre este un romantic incurabil.

Scenaristi dementi

Nici cu scenaristii nu mi-e rusine. Astia cred ca nu sunt foarte intregi la minte, ca altfel n-aveau cum sa inventeze toate hatisurile serialului. Te doare mintea de cate se intampla in fiecare episod. Stiti ce e cel mai interesant? Chiar daca serialul e o fictiune iar intamplarile sunt duse la extrem, lucrurile totusi se leaga. Fazele au cursivitate, logica. Te miri ca boul dar iti spui "trebuia sa ma gandesc la asta".

Una peste alta, e un serial de zile mari. Cine nu l-a vazut ar face bine sa lase cartile, teatrul, opera si alte prostii si sa puna mana sa se uite la Prison Break. E o lectie de viata.

  © Blogger template 'Totally Lost' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP